Administrarea deşeurilor: Cum se face colectarea şi cum se ţine evidenţa acestora la firme?

Modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje este reglementată, în legislaţia autohtonă, de Legea nr. 249/2015 şi alte acte normative. 

Astfel, colectarea efectivă a deşeurilor trebuie organizată pe anumite fluxuri, ca de exemplu: hârtie-carton, menajer, plastic, sticlă, metal, lemn, baterii şi acumulatori, echipamente electrice şi electronice etc.

Cât despre gestionarea deșeurilor provenite din ambalaje, aceasta se poate face fie individual, prin colectarea și valorificarea deșeurilor de ambalaje provenite din activitatea proprie sau preluate de la generatori sau deținători de deșeuri, fie prin transferarea responsabilităților, pe bază de contract, către un operator economic autorizat de Ministerul Mediului. 

Practic, entităţile trebuie să îşi administreze deşeurile generate prin predarea acestora către colectori specializaţi, aşa cum am arătat şi aici. În ceea ce priveşte obiectivele de valorificare/reciclare a deşeurilor provenite din produse proprii, acestea se exprimă procentual, raportându-se la cantităţile introduse pe piaţă, prin fabricaţie, import sau transfer intracomunitar.

"Prin acest calcul se determină obligaţiile cantitative (în kg sau bucăţi, cum este cazul pungilor de plastic). În cazul articolelor care generează deşeuri reciclabile (ambalaje, echipamente electrice, baterii şi acumulatori, anvelope), stingerea acestor obligaţii se realizează prin valorificarea cantităţilor respective", ne-a explicat Raul Pop, senior manager al Serviciului de sustenabilitate și schimbări climatice din cadrul EY România.

Atât operaţiunile de colectare, cât şi cele de valorificare a deşeurilor, se pot executa prin intermediul operatorilor economici autorizaţi în vederea derulării acestor operaţiuni, care prestează acest serviciu, în baza unui contract, în numele producătorului.

De altfel, legislaţia în vigoare stabileşte că, pentru cantităţile care trebuiau valorificate, însă acest lucru nu s-a petrecut, producătorul plăteşte o contribuţie către Fondul de Mediu, exprimată în lei per kilogram. Mai precis, pentru partea neîndeplinită din ţintă, compania trebuie să achite o contribuţie de 2 lei/kg către Fondul de Mediu. 

Dacă nu aleg varianta gestionării ambalajelor devenite deşeuri în mod individual, operatorii economici pot face asta şi colectiv, în cadrul unor structuri de tip OTR (organizaţii de transfer de responsabilitate).

Cu alte cuvinte, producătorul poate stinge ţintele, total sau parţial, în regim individual, nu doar prin intermediul OTR-urilor. Acestea din urmă sunt de altfel obligate să-şi atingă ţintele, riscând să piardă licenţa de funcţionare dacă nu îndeplinesc aceste obiective timp de doi ani la rând. 

Ce presupune administrarea deşeurilor proprii

Specialistul de la EY România ne-a arătat şi care sunt cele trei categorii de activităţi în funcţie de care se face administrarea deşeurilor. Mai exact, este vorba despre:

• logistica internă a acestora (colectarea separată, organizarea platformei de stocare temporară, transportul şi depozitarea în containerele de predare către colectorii de deşeuri);
• managementul contractelor cu prestatorii specializaţi (contractul în sine, monitorizarea validităţii autorizărilor prestatorului, plasarea comenzilor de ridicare a deşeurilor, monitorizarea performanţei acestora în prestarea serviciului contractat, decontările aferente cantităţilor predate);
• administrarea datelor (documentarea corespunzătoare a predării-primirii, capturarea informaţiilor primare în evidenţele de lucru, consolidarea raportărilor lunare şi anuale, depunerea raportărilor cantitative la autorităţile de mediu).

Ce alte obligaţii au comercianţii

Aşa cum am spus, producătorii de produse ambalate au posibilitatea de a-și îndeplini țintele impuse de lege, atât prin intermediul unor operatori economici specializați (de tipul organizațiilor de transfer de responsabilitate), cât și prin eforturi individuale, în parteneriate de anvergură mai mică, atât cu alți operatori economici, cât și cu autorități publice locale, instituții de învățământ, organizaţii non-guvernamentale, alți parteneri comunitari.

Măsurile sunt incluse în Legea nr. 249/2015, ce a fost modificată anul trecut prin Ordonanţa Guvernului nr. 38/2016. Actul normativ stabileşte că operatorii economici care comercializează produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să primească ambalaje reutilizabile la schimb sau să ramburseze, la solicitarea cumpărătorului, valoarea depozitului.

De altfel, problema reciclării ambalajelor este una îngrijorătoare la nivel naţional, în contextul în care România riscă să rateze ţintele asumate în faţa Comisiei Europene şi, pe cale de consecinţă, există posibilitatea ca instituţia europeană să lanseze o procedură de infringement pentru ţara noastră, declanşată împotriva statelor ce nu respectă obligaţiile impuse la nivel comunitar. 

În altă ordine de idei, autorităţile au început să controleze firmele pe probleme de mediu, astfel că în acest articol am arătat de ce este importantă întocmirea unui dosar de mediu şi la ce aspecte trebuie să fie atente companiile pentru a nu risca amenzile prevăzute în legislaţie.