Istoria carnavalului care se desfășoară chiar în aceste zile în Italia - Carnavalul de la Veneția

Orașul Veneția este situat în nord-estul Italiei și este cunoscut sub diferite nume care reflectă caracteristicile geografice ale locului, dar și istoria bogată a zonei precum Orașul Apei, Orașul Podurilor, Orașul Plutitor, Orașul Canalelor, Serenissima, dar și Orașul Măștilor.

Carnavalul a apărut, se pare, ca o sărbătoare dedicată victoriei Republicii Venețiene împotriva Patriarhatului de Aquileia. În cinstea victoriei, în anul 1162, locuitorii Veneției au petrecut, cântând și dansând în Piața San Marco.

Manifestarea s-a repetat anual, ajungând ca, în timpul Renașterii să fie considerată sărbătoare oficială.

Denumirea de Orașul Măștilor i-a fost dată Veneției pentru vechiul obiceiul al venețienilor de a purta măști. Măștile, ca și întregul oraș, au o istorie îndelungată, ele fiind folosite de sute de ani. Astfel, ei purtau măști atunci când doreau să critice reprezentanți ai autorităților vremii în mod public, să joace jocuri de noroc, să aibă întâlniri romantice sau să intre în mânăstiri fără să fie recunoscuți.

Pentru că purtarea acestor măști devenise o problemă pentru autorități, în 1608 Consiliul celor Zece (entitatea ce guverna Republica Venețiană) a emis un decret prin care interzicea purtarea măștilor, cu excepția evenimentelor majore, precum carnavalul sau banchetele.

Carnavalul era un eveniment important în viața venețienilor și, pe tot parcursul lui, palatele își deschideau porțile grădinilor și pe toate străzile, aleile și piețele se cânta și se dansa.

În timpul carnavalului cele mai folosite măști erau cele numite bauta. Acestea erau, de fapt, un întreg costum de carnaval: erau formate dintr-o manta neagră, un tricorn (pălărie cu trei colțuri) și o mască albă numită larva, mască ce are partea inferioară proeminentă și care, atunci când participantul la carnaval vorbea, îi distorsiona vocea, făcându-l, astfel, de nerecunoscut.

Aceste costume erau purtate atât de bărbați cât și de femei și ele erau de culoare neagră iarna și albă vara.

Pe lângă această mască, în Veneția, se mai purtau, cu diverse ocazii, mai multe modele de măști. Una dintre ele era masca moretta: o mască din catifea neagră și purtată de femei în special atunci când vizitau o mânăstire. Această mască era o „mască a tăcerii”: singura metodă de a susține această mască pe față era un mic suport care trebuia ținut între dinți, împiedicând, astfel, vorbirea.

Alta, numită colombina, este de fapt doar jumătate de mască, care acoperă ochii, nasul și pomeții. De cele mai multe ori ea este decorată cu vopsea aurie sau argintie, cristale de diverse culori și pene. Este un model mai nou de mască, dar popular printre participanții la carnaval.

Una dintre cele mai cunoscute măști este cea a Medicului Ciumei (Medico della Peste). Ea are un aspect straniu, având un cioc lung și, inițial, nu a fost folosită ca mască pentru carnaval, ci pentru a împiedica transmiterea ciumei. Această mască a fost creată de un medic francez, în secolul 18.

O altă mască care atrage atenția este zanni. Ea este realizată din piele și nu este o mască completă, ci acoperă doar sprâncenele, nasul și pomeții. Caracteristica principală a ei este nasul foarte lung, puțin curbat în sus la capăt.

Carnavalul a cunoscut cea mai înfloritoare perioadă în secolul al 18-lea, ulterior a suferit un declin și a revenit în atenția publicului în perioada anilor 1980.

Sute de mii de turiștii din întreaga lume vin în fiecare an în Veneția pentru a vedea și a participa la carnavalul care, anul acesta, se va încheia pe data de 28 februarie.