Legea nr. 16/2017 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale a apărut pe 21 martie în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 196 și a intrat în vigoare în 60 de zile de la publicare, adică sâmbătă, moment de la care a fost abrogată și Legea nr. 344/2006, cea care stabilea anterior cadrul legislativ în domeniu. În plus, zilele acestea vor fi publicate și normele de aplicare pentru noile dispoziții, acestea fiind incluse într-un proiect de act normativ aprobat de Guvern joi.
Concret, noile prevederi urmăresc să clarifice reglementările existente, prin crearea unui act normativ care să unifice dispoziţiile cuprinse în două directive europene, referitoare la detaşare, și pe care să le transpună astfel în legislația autohtonă. Mai precis, cele două documente comunitare luate în discuție sunt Directiva 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, respectiv Directiva 2014/67/UE privind punerea în aplicare a Directivei 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii.
Noile dispoziții stabilesc, printre altele, standarde suplimentare pentru informarea lucrătorilor şi întreprinderilor cu privire la drepturile şi obligaţiile lor, clarificând totodată elementele care definesc noțiunea de detașare.
Astfel, prin salariat detașat pe teritoriul României ne referim la angajatul unei companii stabilite într-unul dintre statele membre ale Uniunii Europene (UE) sau în Elveția, care în mod normal nu lucrează în țara noastră, dar care este trimis, pentru o perioadă limitată de timp, să muncescă în România.
De partea cealalată, un salariat detașat de pe teritoriul României este acel salariat al unui angajator stabilit în țara noastră, care își desfășoară în mod normal activitatea aici, dar care este trimis să lucreze pentru o perioadă de timp limitată pe teritoriul unui stat membru, altul decât România, sau pe teritoriul Elveției.
Așa cum se arată în expunerea de motive ce a însoțit Legea nr. 16/2017 în forma sa de proiect în Parlament, în legislația noastră nu au existat, până în 2015, reglementări specifice referitoare la detașarea realizată de firmele din România pe teritoriul altor state UE, astfel că, de cele mai multe ori, interpretarea angajatorilor era diferită.
Primele schimbări în acest sens au fost făcute prin intermediul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2015, cea care a adus completări Legii nr. 344/2006, inclusiv din punct de vedere terminologic, în scopul eliminării neclarităților din practică.
Totuși, era nevoie și de o clarificare a anumitor aspecte privind cooperarea între autorităţile naţionale responsabile de detaşare, dar și de o clarificare a posibilităților de aplicare a măsurilor naţionale de control, prevederi cuprinse acum în documentul aplicabil deja de două zile.
Totodată, noua lege conține dispoziții care îmbunătăţesc respectarea drepturilor, inclusiv tratarea plângerilor şi introducerea unui sistem limitat de răspundere solidară la nivelul UE. Astfel, atât statul gazdă, cât și cel de origine, vor fi obligate să garanteze că lucrătorii detaşaţi pot să înainteze plângeri şi să intenteze acţiuni juridice şi/sau administrative împotriva angajatorilor lor, dacă nu le sunt respectate drepturile.
De altfel, autoritățile responsabile pentru schimbul de informații și o cooperare administrativă corespunzătoare sunt Inspecția Muncii și Agenția Națională de Administrare Fiscală, aceasta din urmă fiind cea care va asigura, totodată, recuperarea amenzilor contravenționale aplicate entităților stabilite pe teritoriul României și care detașează salariați în străinătate.