Microîntreprinderile pot plăti impozit de 1% și în lipsa unui angajat cu normă întreagă. Care sunt variantele?

Ultimele modificări ale sistemului de impozitare pentru microîntreprinderi au fost operate în ianuarie 2017, prin intermediul Ordonanței de urgenţă a Guvernului nr. 3/2017. 

Astfel, a fost majorat, de la 100.000 la 500.000 de euro, plafonul până la care o persoană juridică se poate înscrie ca microîntreprindere. În plus, a fost introdusă o cotă de impozitare redusă, de doar 1%, pentru microîntreprinderile care au cel puţin un salariat angajat în baza unui contract de muncă. Anterior, întreprinderile cu un singur salariat aplicau o cotă de impozitare de 2%, cu excepţia celor nou-înfiinţate, care puteau aplica, prin excepţie de la regula amintită anterior, o cotă redusă, în procent de 1%.

Astfel, în acest moment, firmelor organizate ca microîntreprinderi le sunt aplicate următoarele cote de impozitare:

• cotă de impozitare de 1% pentru microîntreprinderile ce au cel puţin un salariat;
• cotă de impozitare de 3% pentru microîntreprinderile care nu au nici măcar un salariat (așa cum se întâmpla și anterior).

În sensul prevederilor de mai sus, prin salariat se înțelege acea persoană angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă, potrivit Codului muncii. Totuși, legislația în vigoare oferă unele soluții creative prin care condiția de a avea cel puțin un salariat, și implicit de a aplica o cotă de 1%, să fie îndeplinită chiar și atunci când încheierea unui contract de muncă cu normă întreagă nu este posibilă. 

Un alt artificiu permis de legislația autohtonă este cel prin care cota de 1% poate fi aplicată și pentru acele microîntreprinderi ce au persoane angajate în baza unui contract de administare ori mandat, în locul CIM cu normă întreagă, persoane ce primesc astfel o remunerație lunară în detrimentul salariului clasic. Totuși, pentru ca acest lucru să fie posibil, este necesară îndeplinirea anumitor condiții, pe care le vom expune mai jos.

Iată ce puteți afla din continuarea articolului:

• exemple de combinații prin care condiția de a avea cel puțin un angajat să fie posibilă chiar și în lipsa încheierii unui contract de muncă cu normă întreagă;
• condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a aplica acea cotă de impozitare de 1% chiar și în lipsa salariaților angajați cu CIM, dar care sunt plătiți în baza unui contract de administrare sau de mandat;
• ce se întâmplă în situația în care o microîntreprindere are încheiat un singur contract de muncă cu normă întreagă şi acesta se suspendă;
• cum se face verificarea numărului de salariați pentru a afla dacă respectivul contribuabil a aplicat cota corectă la momentul stabilirii impozitului datorat și cine are competența controlului. 

Mai multe CIM-uri cu timp parțial, o soluție permisă de legislație

După cum spuneam, prin salariat se înțelege acea persoană angajată cu CIM cu normă întreagă. Totuși, condiția se consideră îndeplinită şi în cazul microîntreprinderilor care au persoane angajate cu CIM cu timp parţial, dacă fracţiunile de normă prevăzute în acestea, însumate, reprezintă echivalentul unei norme întregi.

Astfel, pentru a atinge nivelul minim cerut de lege pentru aplicarea cotei de 1% sunt posibile mai multe combinații, așa cum a explicat, la solicitarea redacției noastre, Mihail Ionescu, supervisor al departamentului de asistență fiscală din cadrul EY România.

Concret, potrivit sursei citate, ar putea fi încheiate, de exemplu, patru contracte cu normă parţială de două ore pe zi sau, la fel de bine, două contracte cu normă parţială de patru ore pe zi. Desigur, lista nu este exhaustivă, fiind posibile și alte variante, dar cu respectarea strictă a condițiilor din Codul muncii. 

În plus, Codul fiscal prevede și o a doua situație în care condiția pentru aplicarea cotei de 1% este considerată îndeplinită, chiar și în cazul microîntreprinderilor ce nu au salariați angajați în baza unui CIM. Mai exact, este vorba de situația în care societatea are încheiate contracte de administrare sau mandat, potrivit legii, dar doar în cazul în care remuneraţia acestor persoane este cel puţin la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, respectiv suma de 1.450 de lei, valabilă de la 1 februarie. 

Cu alte cuvinte, o microîntreprindere care plătește în baza contractului de administrare sau mandat măcar 1.450 de lei lunar va putea aplica o cotă de impozitare de 1%, în detrimentul celei de 3%, aplicată firmelor mici ce nu au nici măcar un salariat.

Cotă de impozitare redusă și în cazul unui CIM suspendat?

Așa cum am stabilit până aici, angajarea unei persoane cu CIM cu normă întreagă coincide cu posibilitatea microîntreprinderilor de a le fi aplicată cota redusă de impozitare, de 1%.

Ce se întâmplă însă când un astfel de contract, singurul de altfel, este suspendat? Mihail Ionescu ne-a explicat că nici Codul fiscal, nici normele sale metolodogice de aplicare nu conţin prevederi clare cu privire la aplicarea cotei de 1% în cazul în care o microîntreprindere are încheiat un singur contract de muncă cu normă întreagă şi acesta se suspendă.

Dar cum Codul fiscal prevede că se consideră salariat persoana care este angajată cu CIM cu normă întreagă, potrivit Codului muncii, specialistul contactat de redacția noastră este de părere că statutul de salariat nu se pierde pe perioada cât contractul e suspendat, fiind totuși necesară o analiză suplimentară.

"Astfel, deşi suntem de părere că statutul de salariat ar trebui să nu înceteze pe perioada suspendării contractului de muncă, o analiză separată este necesară din perspectiva Codului muncii în acest sens", ne-a spus expertul de la EY România. 

Verificarea numărului de salariați: Cum și când se face

Supervisorul departamentului de asistență fiscală din cadrul EY România ne-a spus că nu există, din punct de vedere procedural, dispoziţii speciale cu privire la verificarea numărului de salariaţi şi aplicarea cotei corecte la calculul impozitului pe veniturile microîntreprinderilor.

Astfel, autoritățile fiscale, în cadrul unei inspecții fiscale, sau inspectorii de muncă în cadrul controalelor pe care le efectuează sunt cei în măsură să stabilească dacă microîntreprinderile au aplicat cota corectă pentru impozitului datorat.

"Verificarea numărului de salariaţi (pentru a determina dacă contribuabilii au aplicat cota corectă la momentul stabilirii impozitului datorat) se va face de către autorităţile fiscale în cadrul inspecţiei fiscale coroborate cu orice alte constatări ale organelor de specialitate, precum Inspectoratul Teritorial de Muncă", a precizat Mihail Ionescu. 

De altfel, verificarea corectitudinii îndeplinirii de către contribuabil a obligaţiei de a stabili impozitul datorat este și unul dintre obiectivele urmărite în cadrul unei inspecții fiscale. Desigur, în cazul nostru, este vorba despre verificarea condiţiei de a avea cel puţin un salariat angajat cu normă întreagă în cazurile în care s-a aplicat cota de 1%.

În altă ordine de idei, ultimele modificări aduse sistemului de impozitare pe venitul microîntreprinderilor au creat mai multe probleme de interpretare, astfel că specialiștii așteaptă și publicarea normelor de aplicare pentru noile prevederi introduse. Spre exemplu, o situație atipică este cea a firmelor cu afaceri sub 500.000 de euro în anul 2016, care au fost obligate să treacă din februarie 2017 de la impozitul pe profit la impozitul „micro” (în măsura în care în ianuarie 2017 încă se încadrau la impozit pe profit). Astfel, acestea au depus declarația privind impozitul pe profit, pentru luna ianuarie 2017, până pe 27 februarie 2017, urmând ca, până pe 27 martie 2017, să depună aceeași declarație, pentru anul 2016 - detalii, aici. 

Notă: Mai multe detalii despre regimul aplicabil în 2017 microîntreprinderilor puteți citi aici, iar despre trecerea de la impozitul pe profit la impozitul „micro” și invers - aici.