Articol scris de Bogdan Petre Ilie, avocat partener la Nicolescu Attorneys at Law.
În ceea ce priveşte conflictul între sechestrul asigurător penal şi executarea silită demarată în baza unui titlu executoriu civil de către o institutie bancară, dispoziţiile procesuale civile devin izvor de drept procesual penal. Aşadar, dispoziţiile penale în materia măsurilor asigurătorii se completează cu cele din materia procesual civilă, în temeiul art. 2 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Drept urmare, instituţia măsurii asigurătorii nu naşte în patrimoniul statului (în calitate de potenţial creditor) un drept de preferinţă faţă de alţi creditori decât în condiţiile şi limitele impuse de legislaţia în vigoare, aşa cum prevăd în mod expres dispoziţiile art. 2.328 din Codul civil şi ale art. 153 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil. Drept urmare, instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului penal nu poate împiedica executarea silită pornită de un creditor ipotecar, pentru că s-ar nesocoti toate dispoziţiile care reglementează drepturile acestuia prevăzute de art. 2.327 şi 2.345 din Codul civil, prin care s-a instituit dreptul creditorului ipotecar cu rang superior (deci cel care şi-a înscris primul ipoteca în cartea funciară) de a-şi satisface creanţa, înaintea creditorilor de rang inferior.
De asemenea, art. 857 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevede că, în cazul adjudecării imobilului la licitaţie publică, de la data intabulării, acesta rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanţă, ceilalţi creditori putându-şi realiza aceste drepturi numai din preţul obţinut. Pe cale de consecinţă, imobilul sechestrat va fi degrevat de orice sarcini după adjudecare, prin înscrierea dreptului de proprietate al terţului adjudecatar în cartea funciară, urmând ca sechestrul asigurător instituit de procuror să se mute asupra sumei de bani obţinută din vânzare care rămâne după plata creanţei creditorului urmăritor, respectiv banca.
Aşadar, măsura asigurătorie instituită într-un dosar penal nu poate constitui un impediment la iniţierea sau continuarea executării silite, iar creanţa ipotecară are prioritate chiar şi în ipoteza în care o persoană vătămată prin săvârşirea infracţiunii ar avea un drept de creanţă împotriva proprietarului imobilului supus urmăririi silite.
În atare situatie, în măsura în care se va adjudeca la licitaţie publică un imobil, ca urmare a declanşării executării silite de către instituția bancară creditoare:
- toate sarcinile şi ipotecile care grevează bunul imobil vor fi radiate din cartea funciară ca urmare a înscrierii dreptului de proprietate al terţului adjudecatar, în temeiul actului de adjudecare;
- sechestrul asigurător instituit de procuror se va strămuta asupra restului din suma plătită de terţul adjudecatar, rămas după îndestularea creanţei băncii, iar în cazul în care nu mai rămâne niciun rest, suma plătită de terţul adjudecatar fiind egală sau mai mică decât creanţa băncii, acesta se va stinge.