Reminder: Impozite locale 2017: Dacă le achită integral până diseară, companiile pot beneficia de o reducere

Impozitele locale pe clădiri, terenuri și mijloace de transport trebuie achitate anual în cel mult două tranșe, potrivit Codului fiscal. Mai exact, plata se poate face în două rate egale, până la finele lunii martie 2017 și până la finele lunii septembrie 2017. Însă cetățenii și firmele pot să plătească integral impozitele direct luna asta, beneficiind de o reducere de până la 10%.

„Pentru plata cu anticipație a impozitului pe clădiri (regula fiind valabilă și pentru impozitul pe terenuri și pentru cel pe mașini - n. red.), datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificație de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului București”, prevede actul normativ.

Totuși, dacă vorbim de un impozit de până la 50 de lei inclusiv, plata integrală este obligatorie până la 31 martie 2017. Dacă un contribuabil are mai multe bunuri pentru care datorează impozit aceluiași buget local, reducerea de maximum 10% și obligația de plată a sumelor de până la 50 de lei se referă la impozitele cumulate.

Bine de știut este că, începând din 2016, în legislație a apărut ideea de datorare a impozitului începând cu data de 1 ianuarie a anului următor dobândirii unui bun. Cu alte cuvinte, pentru o mașină cumpărată în ianuarie 2017, de exemplu, se datorează impozit abia începând din ianuarie 2018, în timp ce vânzătorul automobilului respectiv trebuie să achite impozit pentru întregul an 2017. Astfel, obligația de plată din 2017 intervine pentru bunurile pe care un contribuabil le avea în proprietate la data de 31 decembrie 2016.

Din articolul de față poți afla despre:

• felul în care se calculează impozitul pe mijloacele de transport (mașini, camioane, microbuze, dar și motociclete sau bărci);
• cum se calculează impozitul datorat anual pentru terenurile deținute în interiorul sau în afara localităților;
• modul de calcul al impozitul pe teren datorat în cazul în care acesta este deținut de mai mulți contribuabili;
• cum se calculează impozitul pe clădiri în funcție de cum sunt folosite acestea;
• împărțirea impozitului pe clădiri în caz de proprietate comună.

1. Impozitul pe mașini

„Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care în prezentul capitol (capitolul IV din Codul fiscal - n. red.) se prevede altfel”, scrie în Codul fiscal.

Concret, impozitul pe mijloacele de transport este datorat pentru întreaga perioadă în care acestea sunt înmatriculate sau înregistrate pe teritoriul țării noastre, plățile anuale fiind făcute către autoritățile locale de la domiciliul, sediul sau punctul de lucru al contribuabilului.

Impozitul pe mijloacele de transport este calculat, potrivit actului normativ amintit, în funcție de tipul mijlocului de transport. În principal, acest tip de impozit vizează mașinile, însă el se aplică, în egală măsură, și motocicletelor, microbuzelor sau bărcilor, de exemplu. Prin urmare, impozitul se calculează, după caz, în funcție de capacitatea cilindrică (autoturisme, motociclete - vezi aici), axele motoare (autovehiculele pentru transportul mărfii - vezi aici) sau tipul vehiculului de transport pe apă (bărci cu/fără motor, scutere de apă, vapoare, remorchere, șlepuri - vezi aici).

Notă: Principalele informații despre impozitul pe vehicule se găsesc aici.

2. Impozitul pe terenuri

Obligația de a plăti anual impozit revine, de asemenea, persoanelor ce dețin terenuri, acesta ajungând tot la bugetul localității în care sunt amplasate. În cazul proprietăților comune, impozitul se împarte de obicei în funcție de cât deține fiecare proprietar.

„În cazul terenului care este deținut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare proprietar datorează impozit pentru partea din teren aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părțile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respectiv”, scrie în Codul fiscal.

În ceea ce privește calcularea impozitului pe teren, aceasta se face luând în calcul suprafața, rangul localității de amplasare, zona și categoria de folosință, conform încadrării făcute de consiliul localității. În cazul unui teren aflat în intravilan (interiorul localității), impozitul se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului cu o sumă corespunzătoare prevăzută de Codul fiscal (în unele cazuri fiind necesară și înmulțirea cu un coeficient de corecție) - vezi aici.

În cazul unui teren aflat în extravilan (exteriorul localității), impozitul se stabilește prin înmulțirea suprafeței cu o sumă corespunzătoare prevăzută de același act normativ, înmulțită cu un coeficient corespunzător de corecție - vezi aici.

Notă: Află mai multe despre stabilirea impozitului pe terenuri din acest articol.

3. Impozitul pe clădiri

Impozitul pe clădiri este datorat anual, conform legislației în vigoare, de orice persoană care deține o clădire în România, cotele exacte aferente acestuia fiind stabilite de consiliul fiecărei localități. La fel, dacă există clădiri cu mai mulți proprietari, impozitul se împarte de obicei în funcție de cât deține fiecare. Impozitul se plătește primăriei localității în care este amplasată construcția.

„În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru spațiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părțile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă”, este explicat în Codul fiscal.

Impozitul pe clădiri este calculat în funcție de felul în care sunt folosite acestea. Astfel, în cazul clădirilor de locuit (rezidențiale) deținute de cetățeni, impozitul se calculează prin aplicarea, asupra valorii impozabile a construcțiilor, a unei cote între 0,08% și 0,2%. Valoarea impozabilă a unei clădiri rezultă din înmulțirea suprafeței construite desfășurate a acesteia cu o valoare impozabilă corespunzătoare. Totodată, valoarea impozabilă este ajustată în funcție de rangul localității și zona de amplasare a construcției - vezi aici.

Dacă vorbim de clădirile folosite pentru orice alt scop în afara locuitului (nerezidențiale), ce sunt deținute de persoanele fizice, impozitul se calculează prin aplicarea unei cote între 0,2 și 1,3% asupra unei valori ce poate fi: cea rezultată dintr-un raport de evaluare (întocmit în ultimii cinci ani anteriori anului de referință); cea finală a lucrărilor de construcții (clădirile noi, construite în ultimii cinci ani anteriori anului de referință); cea care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate (clădirile dobândite în ultimii cinci ani anteriori anului de referință).

Codul fiscal mai prevede aplicarea impozitului și pentru clădirile cu destinație mixtă deținute de persoanele fizice (adică cele folosite atât în scop rezidențial, cât și în scop nerezidențial). În acest caz, impozitul se calculează prin însumarea impozitului calculat pentru suprafața de locuit cu impozitul determinat pentru suprafața folosită pentru alte scopuri decât locuitul.

În fine, în cazul clădirilor deținute de firme, actul normativ prevede că:

• pentru clădirile rezidențiale, impozitul se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% și 0,2% asupra valorii impozabile a clădirii;
• pentru clădirile nerezidențiale, impozitul se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% și 1,3% asupra valorii impozabile a clădirii;
• pentru clădirile cu destinație mixtă, impozitul se determină prin însumarea impozitului calculat pentru suprafaţa de locuit (primul punct) cu impozitul calculat pentru suprafaţa folosită pentru orice alt scop în afara locuitului (al doilea punct).

Pentru a stabili impozitul, „valoarea impozabilă a clădirilor aflate în proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se datorează impozitul”, potrivit Codului fiscal, iar aceasta poate fi: ultima valoare impozabilă înregistrată în evidențele fiscale; valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare; valoarea finală a lucrărilor de construcții (în cazul clădirilor noi, construite în cursul anului fiscal anterior); valoarea ce rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate (în cazul clădirilor dobândite în cursul anului fiscal anterior).

Notă: Informații pe larg despre impozitul pe clădiri, inclusiv în cazul „firmelor de apartament”, pot fi găsite aici și aici.