Beneficiarii investițiilor trebuie să achite 0,5% din valoarea devizului de construcţii la Casa Socială a Constructorilor

Articol scris de Laura Onucu, avocat la Nicolescu Attorneys at Law.

Legea nr. 215/1997 privind Casa Socială a Constructorilor a creat cadrul normativ pentru constituirea şi funcţionarea CSC, organizaţie non-profit constituită din organizaţii sindicale şi asociaţii patronale din ramură de construcţii şi de producere a materialelor de construcţii, având drept obiectiv asigurarea protecţiei sociale a lucrătorilor din construcţii pe perioada întreruperii activităţii din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile.

În vederea realizării scopului său, CSC constituie, gestionează şi administrează fondul pentru protecţia salariaţilor din activitatea de construcţii şi de producere a materialelor de construcţii. Fondul CSC asigură plata către salariaţii cu contract individual de muncă din activitatea de construcţii şi de producere a materialelor de construcţii a unei indemnizaţii egale cu 75% din media pe ultimele trei luni a salariului de bază brut. Indemnizaţia se acordă proporţional cu perioada de întrerupere a activităţii, care nu poate fi mai mare de 90 de zile calendaristice în intervalul 1 noiembrie al anului de întrerupere a activităţii - 31 martie al anului următor.

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 215/1997, sursele de finanţare ale Fondului CSC se compun din:

• contribuţia salariaţilor reprezentând 1% din salariul de bază brut;
• contribuţia agenţilor economici reprezentând 1,5% din valoarea producţiei de construcţii, realizată şi încasată de la beneficiar pentru agenţii economici din construcţii, respectiv din valoarea producţiei-marfă vândute şi încasate, pentru producătorii de materiale de construcţii, fără corespondent în devizul lucrării;
• prelevarea unei cote în cuantum de 0,5% din valoarea devizului de construcţii, cu corespondent în devizul general al lucrării;
• alte surse atrase.

În privinţa obligaţiei de plată a cotei în cuantum de 0,5% din valoarea devizului de construcţii, reglementarea legală este lacunară în sensul în care Legea nr. 215/1997 nu defineşte subiecţii de drept în sarcina cărora este instituită obligaţia de plata a cotei ori modalitatea de plata a cotei. Aceste lacune au condus la incertitudini în implementare şi la rezerve în conformarea cu această obligaţie.

Pentru prelevarea cotei este necesară apartenența la CSC?

În anul 1999, pentru a acoperi aceaste lacune ale Legii nr. 215/1997, Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale și Ministerul Transporturilor au emis Precizările comune nr. 5122NN/1999.

Conform art. 1 coroborat cu art. 2 din Precizări, cota aferentă CSC se aplică tuturor investitorilor sau proprietarilor care realizează lucrări de construcţii (“toate activităţile şi genurile de lucrări cuprinse în secţiunea G-Construcţii din Clasificarea activităţilor din economia naţională - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997”), indiferent de sursa de finanţare şi de forma de proprietate. Se poate observa că pentru prelevarea cotei nu se precizează, în reglementările legale mai sus amintite, dacă investitorii sau proprietarii care realizează lucrări de construcţii trebuie să fie sau nu membri ai CSC.

Conform art. 3 din Precizări, virarea cotei se face lunar de către investitori sau de proprietari, persoane fizice sau juridice, direct în contul CSC. Conform art. 4 din Precizări: “Beneficiază de fondul de protecţie socială provenit din cota de 0,5% din valoarea devizului de construcţii, numai membrii Casei Sociale a Constructorilor care au achitate la zi obligaţiile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 215/1997.”

Legalitatea Precizărilor este criticabilă din punct de vedere al regulilor de tehnică legislativă, care interzic modificarea sau completarea normelor cuprinse în legi prin acte normative de nivel inferior. Definirea persoanelor subiect al unei legi trebuie făcută prin intermediul legislaţiei primare şi nu prin intermediul celei secundare, al normei de aplicare a legislaţiei primare. Pe cale de consecinţă, în lipsa unei modificări a Legii 215/1997 printr-o normă de acelaşi rang, investitorii sau proprietarii care realizează lucrări de construcţii au argumente pentru a susţine refuzul de a se conformă obligaţiei de plata a cotei.

Sancțiuni pentru neplata cotei: există sau nu?

Art. 4 din Precizări menţionează numai care este sancţiunea aplicabilă pentru neplata de către salariaţi şi agenţii economici a contribuţiilor la Fondul CSC care le revin, potrivit art. 16 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 215/1997, respectiv aceea a pierderii dreptului salariaţilor de a beneficia de indemnizaţiile plătibile din Fondul CSC.

Însă, pentru neplata cotei lipsesc orice sancţiuni exprese prevăzute de Legea nr. 215/1997. Arătăm că prevederile legale mai sus amintite nu impun sancţiuni, de genul dobânzilor sau penalităţilor de întârziere, pentru neachitarea sau achitarea cu întârziere a cotei. Există însă posibilitatea ca, în temeiul prevederilor dreptului comun, CSC să solicite şi să obţină plata de daune-interese pentru neplata cotei.

Prin OUG nr. 214/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind organizarea lucrărilor de construcţii, a fost introdus art. 301 prin care s-a reglementat obligativitatea plăţii către CSC a cotei de către investitor sau proprietar, astfel:

“(1) Investitorii sau proprietarii au obligaţia de a vira Casei Sociale a Constructorilor o cotă în cuantum de 0,5% din valoarea devizului de construcţii, cu corespondent în devizul general al obiectivului de investiţii sau al lucrării de intervenţii, după caz, întocmit în conformitate cu prevederile legale în vigoare, în toate situaţiile în care se solicită emiterea autorizaţiei de construire, indiferent de sursă de finanţare şi de forma de proprietate asupra imobilelor - teren şi/sau construcţii -, cu excepţia lucrărilor la construcţiile de locuinţe individuale care nu se realizează de către dezvoltatori imobiliari.
(2) Calculul şi virarea sumelor prevăzute la alin. (1) se fac eşalonat, concomitent cu plata situaţiilor de lucrări.
(3) Prevederile art. 30 alin. (2) şi (3) se aplică corespunzător şi cotelor prevăzute la alin. (1).” 

Acest articol a fost însă ulterior abrogat expres, în octombrie 2009, prin Legea nr. 261/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Aşadar, în contextul abrogării unor prevederi legale care detaliau obligaţia de plată a cotei de către investitori sau proprietari, s-au născut incertitudini cu privire la rămânerea în vigoare a obligaţiei de plată a cotei. Argumente derivând din interpretarea normelor de tehnică legislativă pot fi invocate, pentru a susţine o abrogare implicită a prevederilor legale care reglementează obligaţia de plată a cotei conţinute în alte acte normative decât cele de modificare a Legii 50/1991, care au fost abrogate expres.

Anul 2017 aduce, în sfârșit, clarificări

În data de 27 februarie 2017 a intrat în vigoare Hotărârea de Guvern nr. 907/2016, ce reglementează etapele de elaborare şi conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnico-economice aferente obiectivelor şi proiectelor de investiţii finanţate din fonduri publice. Prin intrarea în vigoare a prevederilor HG nr. 907/2016, s-a schimbat structura devizelor pe obiect şi a devizului general al investiţiei.

Conform HG nr. 907/2016, cap. 5.2.4 al devizului general – “comisioane, taxe, cote, costul creditului”, include obligatoriu şi cota de 0,5% aferentă CSC în aplicarea prevederilor Legii nr. 215/1997.

Baza de calcul a cotei de 0,5% este precizată în “ANEXA nr. 6: METODOLOGIE privind elaborarea devizului general şi a devizului pe obiect” din HG nr. 907/2016 şi constă în valoarea lucrărilor de construcţii-montaj cuprinse în următoarele capitole/subcapitole ale devizului general şi reprezentând valoarea devizului de construcţii al investiţiei: 1.2, 1.3, 2, 4.1, 4.2 şi 5.1.1.

Plata efectivă a cotei de 0,5% se face la valoarea facturată a lucrărilor de construcţii şi montaj realizate (fără taxa pe valoare adăugată) de către beneficiarii de investiţii (investitor sau proprietar). Conform precizărilor telefonice acordate de către reprezentanţii CSC, plata cotei de 0,5% se face raportat la stadiul lucrărilor de construcţii efectiv realizate şi nu este datorată în lunile în care lucrările de construcţii sunt suspendate.

Conform  art. 1, lit. h) din HG nr.  907/2016, beneficiar al investiţiei este o entitate publică, persoană juridică sau fizică, ce are un drept de execuţie a lucrărilor de construcţii potrivit prevederilor Legii nr. 50/1991.

Excepţiile sau scutirile de la obligaţia de plata a cotei de 0,5% sunt expres şi limitativ prevăzute de legislaţia în vigoare:

• OUG nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe (art. 33);
• OUG nr. 69/2010 privind reabilitarea termică a clădirilor de locuit cu finanţare prin credite bancare cu garanţie guvernamentală;
• Legea nr. 153/2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor.

În concluzie, considerăm că beneficiarii de investiţii sunt obligaţi la plata cotei datorate CSC, prin efectul Legii nr. 215/1997, a Precizărilor şi a HG nr. 907/2016.

Fondul CSC este un fond special de protecţie socială, constituit din contribuţiile datorate de salariaţi, agenţii economici şi beneficiarii de investiţii, nefiind de natura fondurilor publice/ creanţelor bugetare, iar legea nu prevede măsuri de monitorizare de către instituţiile statului. Competenţele de control privind respectarea obligaţiei de plată a cotei către CSC de către investitori revin organelor cu atribuţii de control: Curtea de Conturi şi, după caz, organele fiscale, în funcţie de statutul juridic al investitorilor.