avocatnet.ro 
Internshipul are acum și o reglementare legală, aplicabilă din 18 august, adusă de Legea nr. 176/2018. Iată, mai jos, cele mai importante aspecte pe care trebuie să le știe cei interesați să lucreze ca interni de acum înainte:
1. Cine poate fi intern și unde?
Tinerii de cel puțin 16 ani pot să lucreze în internshipuri la firme și autorități/ instituții publice, potrivit legii. Nu există alte condiții impuse, decât cea referitoare la vârstă, însă cei care organizează stagiile pot impune condiții specifice, în mod evident. Totuși, actul impune ca între intern și firma/ autoritatea respectivă să nu mai fi existat alte raporturi de muncă și cu atât mai puțin alte internshipuri. Internshipul nu se poate face decât în baza unui contract special, iar internul trebuie supravegheat și ajutat de un îndrumător din firmă.
2. Are internul dreptul să fie plătit?
Da, tocmai asta este și una dintre mizele acestei reglementări: internii trebuie plătiți obligatoriu, în fiecare lună de stagiu, cu cel puțin 50% din salariul minim brut (dar e impozabilă indemnizația), proporțional cu numărul de ore lucrate efectiv.
3. Cât poate să muncească cineva într-un internship?
Contractul de internship nu poate fi organizat pentru mai mult 720 de ore pe o perioadă de șase luni consecutive. Internul va putea să lucreze maximum 40 de ore pe săptămână, nefiind permisă efectuarea de ore suplimentare. Dacă angajatorul va dori să lucreze în continuare cu internul, acesta va trebui să-i facă un contract de muncă.
4. Ce drepturi are internul la muncă?
Pe lângă aspectele de care vorbeam mai sus, internii au dreptul să li se asigure resursele materiale necesare pregătirii profesionale și perfecționării cunoștințelor, să li se dea de lucru pe măsura cunoștințelor lor, să aibă acces la informațiile necesare, să participe la formare profesională, să fie evaluați la final și să poată să conteste evaluarea dacă sunt nemulțumiți.
5. Ce obligații are internul?
Întocmai ca salariații, internii trebuie să respecte normele de confidențialitate, pe cele de securitate și sănătate în muncă și să nu săvârșească abateri de la regulamentele interne. Internul trebuie să-i ceară ajutorul îndrumătorului său și va trebui să respecte sarcinile pe care i le oferă acesta. Dacă se abate de la reguli, internului îi poate fi reziliat contractul, dacă i s-a pus în vedere să rezolve problema și nu a făcut-o, în termen de 5 zile de la notificare.
De asemenea, contractul poate fi denunțat unilateral de către oricare parte, dar cu o notificare cu cel puțin 15 zile înainte de data propusă pentru încetare.
6. În afară de bani și experiența câștigată, cu ce se mai alege cel ce face un internship?
În primul rând, perioada de internship va fi considerată vechime în muncă (și în specialitate, după caz).
Internshipul se va termina în mod obligatoriu cu o evaluare a internului, iar în urma acesteia, el va primi un certificat de internship care să ateste: perioada internshipului, activitățile desfășurate și calificativul obținut la evaluare. "Certificatul de internship poate atesta inclusiv efectuarea practicii de specialitate obligatorii prevăzute în planul de învățământ, în conformitate cu Legea nr. 258/2007 privind practica elevilor și studenților", scrie în lege.
7. Internshipul nu e stagiatură
Deși internshipul s-ar traduce ca stagiatură, pe lege, lucrurile stau diferit. Stagiatura este una, internshipul e altceva. Stagiatura este reglementată prin Legea nr. 335/2013 privind efectuarea stagiului pentru absolvenții de învățământ superior și a fost reglementată, după cum se vede, cu mult timp înainte de internship.
O deosebire importantă între cele două este baza legală a desfășurării respectivului stagiu: contractul. La stagiatură, contractul este esențialmente legat de contractul de muncă. În schimb, contractul de internship nu e concomitent cu un raport de muncă și are o configurație complet diferită de a contractului de stagiu. În acest material veți putea citi o analiză mai detaliată a deosebirilor dintre internship și stagiatură.
Irina C
Comentarii articol (0)