Articol scris de John Bowlby, departamentul contabil - Servicii fiscale și de afaceri, Marcum LLP, New York, SUA și Moshe Biderman, Partener fiscal - Grupul de investiții alternative, Marcum LLP, New York, SUA
Teritoriul minat al fiscalității
Economia SUA, deși continuă să fie cea mai mare din lume, se restrânge totuși ca procent din economia globală. Acest lucru a creat oportunitățile necesare pentru fondurile de investiții din SUA („fonduri”) de a-și diversifica și lărgi portofoliul prin investiții în corporații situate în jurisdicții din străinătate. Deși aceste investiții pot genera profituri economice atractive, fondurile trebuie să fie atente la capcanele fiscale pe care le pot întâmpina. Spre deosebire de investițiile în corporații din SUA (caz în care fondul este impozitat doar când primește o distribuție din sau când vinde acțiuni ale societății), investițiile în corporații străine clasificate ca societăți de investiții străine de tip venituri din pasive („PFIC”) se pot confrunta cu un regim de impunere punitiv.
Cele trei regimuri de impozitare PFIC și avantajele regimului fondului calificat de selecție
Normele PFIC au fost introduse pentru a-i împiedica pe contribuabilii din SUA să amâne taxa pe veniturile pasive obținute în jurisdicțiile cu nivel scăzut de impozitare. În lipsa unei opțiuni de impozitare a PFIC în calitate de Fond calificat de selecție („QEF”) sau în conformitate cu regulile „mark-to-market” („MTM”), așa-numitele PFIC sunt impozitate în regimul implicit sau de distribuție excedentară. În acest regim, în cazul în care un contribuabil primește o distribuție sau dacă are loc o vânzare de acțiuni, venitul sau câștigul sunt tratate ca venituri obișnuite și impozitate la cea mai ridicată cotă de impozitare marginală aplicabilă în fiecare an al perioadei de deținere. În plus, se percepe dobândă pentru impozitul aferent anilor fiscali anteriori. Regimul implicit este cel mai punitiv dintre regimurile aplicabile unui contribuabil.
Contribuabilii care doresc să evite acest regim punitiv pot beneficia de una din cele două alternative. În cazul în care acțiunea PFIC este comercializabilă (putând fi tranzacționată la o bursă publică), atunci se poate opta pentru adoptarea sistemului de contabilitate de tip ‘’valoare justa’’ (MTM) pentru a calcula valoarea de piață a stocului PFIC și a include câștiguri nerealizate ca venituri anuale. Potrivit echipei de experți ECOVIS, aceste venituri sunt incluse indiferent dacă contribuabilul primește o distribuție sau vinde acțiuni. Suma de includere este calculată prin compararea variației valorii de piață înregistrată de la începutul până la sfârșitul anului.
A doua opțiune este ca aceea potrivit căreia contribuabilul optează pentru fondul calificat de selecție (QEF). Majoritatea contribuabililor care investesc în PFIC vor obține cele mai bune rezultate fiscale prin alegerea strategiei de tip QEF. Aceste alegeri nu impun ca societatea să fie tranzacționată într-un sistem de schimb public. În general, aceasta solicită ca societatea străină să emită o declarație anuală de informații de tip PFIC către contribuabil. Această declarație trebuie să furnizeze, printre alte cerințe, anumite informații care să le permită investitorilor americani să-și calculeze cota din câștiguri sau pierderi în conformitate cu normele fiscale aplicabile în SUA, precum și informații privind distribuția investitorilor.
Compania din străinătate trebuie să furnizeze contribuabililor informații suficiente cu privire la venitul obișnuit și la câștigurile de capital pentru a le permite contribuabililor să opereze selecția de tip QEF. În cazul în care compania străină nu va furniza declarația în acest sens sau informații suficiente pe baza cărora contribuabilii să poată să calculeze venitul impozabil, contribuabilii își pierd în general capacitatea de a opera selecția de tip QEF.
Concluzie
Fondurile de investiții străine sunt mai atractive pentru investitorii americani, în cazul în care aceste fonduri sunt capabile să furnizeze în timp util informații relevante privind raportarea QEF cu privire la investițiile PFIC. Acest lucru le-ar permite investitorilor americani să respecte cerințele de raportare de tip QEF din SUA.
Ce se înțelege prin PFIC?
O PFIC este o companie străină care satisface fie o cerință de venit, fie una de activ. Cerința de venit este satisfăcută dacă 75% sau mai mult din venitul brut al societății este pasiv, cum ar fi dobânda, dividendele sau câștigurile de capital. Cerința cu privire la activele companiei este îndeplinită dacă 50% sau mai mult din valoarea medie a activelor societății produce venituri pasive. În cazul în care oricare dintre aceste două cerințe este îndeplinită, societatea este tratată ca funcționând în regim PFIC.