Salvamar în 2017: Obligațiile sale și relația cu turiștii care ignoră avertismentele

Hotărârea de Guvern nr. 1.136/2007 este cea care reglementează salvarea persoanelor aflate în pericol de înec și prevenirea oricăror accidente de acest fel pe plaje, în ștranduri, în parcuri acvatice, în porturi de agrement nautic și în alte locuri organizate pentru îmbăiere, situate pe litoralul Mării Negre și pe apele interioare naturale sau amenajate.

Potrivit actului normativ, activitatea de salvamar, care este inclusă de altfel în Clasificarea Ocupațiilor din România, implică următoarele:

• patrularea cu scop preventiv pe apă și pe mal, în zonele de îmbăiere și unde se desfășoară activități nautice; 
• asigurarea permanenței pe timpul programului la posturile de observare;
• deplasarea la locul accidentului și căutarea persoanelor dispărute în apă; 
• aplicarea tehnicilor de salvare de la înec, scoaterea victimei din mediul periculos și acordarea primului ajutor medical în caz de accident; 
• transportarea și predarea acesteia pentru a fi preluată de personalul medical de specialitate.

Totuși, de multe ori, așa cum s-a tot întâmplat pe litoralul românesc și în ultimele săptămâni, intervențiile salvamarilor sunt tardive, asta și pentru că turiștii le ignoră avertismentele și se aventurează în apele agitate ale mării.

Practic, în lipsa unei reglementări precise, salvamarii sunt îndreptățiți numai să îi avertizeze pe turiști asupra periculelor la care aceștia din urmă se expun atunci când intră în apă deși vântul și valurile sunt puternice, fără a putea însă să îi oblige să rămână pe uscat. 

Tocmai de aceea, poate apariția unui cadru legislativ care să permită sancționarea celor care nu țin cont de avertismente, doar pentru simplul fapt că se află în vacanță și vor să aibă libertate, ar fi binevenită.