Negocierea cu copilul este o artă

Articol scris de Ramona Dinescu

Tu spui: „Este timpul să mergi la culcare”, „Este timpul să plecăm acasă”, „Ar trebui să-ți faci temele” sau „Cina e servită. Hai la masă”. Însă copilul răspunde: „Încă cinci minute, te rog”. Dacă nu vrei să cedezi vei răspunde cu „nu”, însă până când poți să te lupți în felul acesta. Și atunci ce faci? Negociezi sau renunți?

Viața alături de copii, adesea implică multă negociere, indiferent dacă ne place sau nu. Conform lui Scott Brown, autor al cărții „Cum să negociezi cu copiii chiar și atunci când crezi că nu ar trebui”, „negocierea între părinți și copii poate reprezenta de fapt o experiență din care copilul are foarte multe de învățat. Dacă nu negociezi, copilul ar putea să nu învețe cum să rezolve conflictele într-un mod constructiv. Dacă nu-l înveți cum să lucreze cu tine, ar putea să nu învețe niciodată cum să lucreze cu alții”.

Cu toate acestea, negocierea cu copiii poate fi un proces plin de provocări. „Părinții trebuie să învețe cum să-și gestioneze propriile emoții și frustrări. Un lucru pe care l-am aflat observând negociatorii de toate vârstele este acela că atunci când intervin emoțiile puternice, aptitudinile de negociere scad dramatic”, spune Brown.

Înainte de a intra în următoarea rundă de negociere cu copilul tău, nu ar strica să arunci un ochi pe următoarele tactici.

Negocierea începe cu un acord, nu cu un argument

Formulează cererea ta în fața copilului astfel încât el să poată să spună „da”. Cel mic va fi mai atent dacă îți împachetezi ideea astfel încât să-i satisfacă nevoia sa de control și independență. Dacă spui „Ți-ar plăcea să așezi farfuriile și lingurile pe masă?” s-ar putea să obții mai multă cooperare decât dacă spui „Așează masa, acum!”.

Implică-l și pe copil!

Dacă se apropie ora de culcare, ai putea spune „De câte minute crezi că mai ai nevoie pentru a termina ce faci acum, înainte de a merge la culcare?”. Dacă tema negocierii este disciplina, ai putea întreba: „Care crezi că ar fi o consecință potrivită pentru faptul că mă lovești sau pentru că faci această criză de isterie?”.

Explică-ți punctul de vedere în cadrul negocierii

Ai putea spune: „Trebuie să plecăm de la locul de joacă pentru că trebuie să pregătesc cina”. Odată ce ai explicat care este intenția ta, rămâi deschisă pentru orice răspuns. Copilul ar putea răspunde. „Nu-mi pasă, nu mi-e foame”, iar tu îi poți spune „Mie îmi pasă căci mie îmi este foame și la fel îi este foame și fratelui tău”.

Negocierea nu este despre cine pierde sau câștigă

Atunci când negociezi cumpărarea unei noi mașini, niciodată nu te gândești să mai pui bani în plus, ci să o cumperi la un preț cât mai mic. Atunci când negociezi cu copilul, negocierea nu înseamnă să câștigi sau să pierzi.

Acordă-ți timp ca să te liniștești

Dacă simți că cel mic te scoate din sărite, du-te în cealaltă cameră înainte de a încerca să vorbești. Un răspuns condus de emoții puternice ar putea să rezolve conflictul sau să adâncească gaura?

Scrie soluțiile pe hârtie

Adună familia la un loc și desemnează un secretar care să noteze ideile fiecăruia. Discutați-le deschis, însă nu permite critici pe seama niciuneia. Astfel puteți negocia în scris. Posterele cu regulile casei pot fi de mare folos.

Lasă-l pe cel mic să câștige uneori

Alege-ți bătăliile înțelept și amintește-ți că dacă te răzgândești, nu înseamnă că ai pierdut. Ai putea spune „Ok, sunt de acord cu tine. Dar hai să facem o înțelegere ca data viitoare să mă asculți înainte de a face asta”.

Amintește-ți că tu ai ultimul cuvânt

Nu e nevoie să ajungi la un consens în toate negocierile. Uneori, cineva trebuie să ia o decizie. „Este perfect ok ca un părinte să ia decizia finală, atâta vreme cât a ascultat punctul de vedere al copilului și a încercat să fie just”, mai spune Brown. „Copiii vor respecta asta; s-ar putea să nu le placă, însă vor realiza că așa e corect”.