Când se emite și ce trebuie să conțină factura simplificată?

Prevederi legale

Conform Codului Fiscal, o persoană impozabilă trebuie să emită facturi către beneficiari în cazul unor livrări de bunuri sau prestări de servicii, vânzări la distanță, livrări intracomunitare de bunuri sau în cazul unui avans încasat.

Astfel, conform art. 319 alin (1) și alin. (2), sunt considerate facturi „documentele sau mesajele pe suport hârtie ori în format electronic”, precum și „orice document sau mesaj care modifică și care se referă în mod specific și fără ambiguități la factura inițială”.

Conform art. 319, alin. (12) din Codul fiscal, o persoană impozabilă poate emite facturi simplificate dacă valoarea facturilor, inclusiv TVA, nu depășește 100 Euro sau dacă există mesaje, respectiv documente tratate drept factură.

Conform art. 319, alin. (21), elementele pe care o factură simplificată trebuie să le cuprindă sunt următoarele:

• data emiterii;
• identificarea persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;
• identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;
• suma taxei colectate sau informațiile necesare pentru calcularea acesteia.

Pentru celelalte cazuri în care este obligatorie emiterea unei facturi normale, se aplică prevederile art. 319, alin. (20) privind elementele obligatorii ce trebuie cuprinse pe o factură.

De asemenea, Codul fiscal menționează faptul că „sumele indicate pe factură se pot exprima în orice monedă cu condiția ca valoarea TVA colectată sau de regularizat să fie exprimată în lei. În situația în care valoarea taxei colectate este exprimată într-o altă monedă, aceasta va fi convertită în lei utilizând cursul de schimb prevăzut la art. 290”.

Astfel, ținând cont de mențiunile de mai sus, cheltuielile efectuate de societăți în cadrul activităților curente, în baza facturilor simplificate, sunt deductibile de la calculul impozitului pe profit (excepție: cheltuielile nedeductibile prevăzute de Codul fiscal cum sunt cele cu tutunul și alcoolul).

Din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, conform Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, TVA aferent achizițiilor efectuate pe bază de factură simplificată este deductibil dacă factura conține elementele precizate la art. 319, alin. (21) din Codul fiscal, precum și codul de TVA al beneficiarului produselor/serviciilor.

Aspecte practice

Așa cum am menționat anterior, există situații în care reprezentanții/angajații unei societăți nu sunt nevoiți să emită facturi fiscale pentru bunuri și/sau servicii în cuantum mai mic de 100 euro (inclusiv TVA), fiind suficiente facturi simplificate, de exemplu, bonuri fiscale.

Spre exemplu, în cazul unor vânzări de consumabile (birotică, papetărie, produse curățenie ș.a.) în valoare mai mică de 100 euro (inclusiv TVA), se poate opta pentru emiterea unei facturi simplificate (spre exemplu, bon fiscal), pe care să fie trecut codul de TVA al societății beneficiare.

Menționarea codului de TVA al beneficiarului pe bonul fiscal îi asigură acestuia deducerea TVA-ului aferent, nu doar deductibilitatea cheltuielilor.

În concluzie, pentru vânzările de bunuri sau servicii în valoare mai mică de 100 euro există posibilitatea emiterii de bonuri fiscale sau alte documente simplificate, cu menționarea codului de TVA al beneficiarului acestor bunuri/servicii.

În cazul în care valoarea achizițiilor depășește 100 euro, vânzător/prestatorul este obligat să emită facturi fiscale cu menționarea tuturor elementelor precizate la art. 319, alin. (20) din Codul fiscal.