Cutremurele: Ce sunt și ce caracteristici au acestea

Pentru a informa populația despre cutremure și pentru a limita sau chiar elimina, acolo unde este posibil, efectele cutremurelor, autoritățile din România au făcut, de-a lungul timpului, mai multe campanii de informare atât radio-TV, cât și în presa scrisă sau prin intermediul unor broșuri. Ne alăturăm și noi demersurilor acestora și, folosindu-ne și de datele prezente în campaniile amintite anterior, inițiem astăzi o serie de articole dedicate acestui fenomen, care afectează populaţia, construcţiile și bunurile din întreaga lume, inclusiv cele din România.

Ce sunt cutremurele şi de ce se produc?

Cutremurele de pământ, numite şi seisme, sunt zguduiri bruşte şi de foarte scurtă durată ale unor porţiuni din scoarţa (crusta) terestră.

Cauzele interne (din interiorul Pământului) sunt cele mai frecvente, mişcarea plăcilor tectonice reprezentând principala cauză a producerii seismelor, pe lângă vulcanism şi alte prăbuşiri de straturi. În cazul mişcărilor convergente a două plăci tectonice şi mai ales în procesele de subducţie, se creează tensiuni enorme. Când se produce detensionarea, au loc cutremurele de pământ.

Energia care se eliberează brusc generează unde care se propagă radial în toate direcţiile ajungând şi la suprafaţa pământului. Aceste unde se propagă cu diferite viteze, în funcţie de caracteristicile geologice ale mediului.

Punctul teoretic în care se produce ruptura iniţială (în realitate există o zonă de fracturare) se numeşte focar sau hipocentru, iar punctul situat la suprafaţa pământului, pe verticala focarului, poartă denumirea de epicentrul cutremurului. Localizarea poziţiei focarului şi epicentrului se obţine pe baza prelucrării înregistrărilor mişcărilor seismice în staţii echipate cu aparatură specifică.

Ştiinţa care se ocupă de studiul seismelor se numeşte seismologie, iar cea care studiază metodele de proiectare a construcţiilor pentru a rezista la cutremure se numeşte inginerie seismică. Cutremurele sunt înregistrate cu ajutorul seismografelor.

Cu toate că cercetările au progresat mult în ultimii ani, în special în ţări cu seisme frecvente şi tehnică avansată precum Japonia, Statele Unite ale Americii, China, Turcia, Italia, Grecia, Noua Zeelandă sau Rusia, cutremurele nu pot fi prognozate, ştiindu-se cu certitudine, pe baza unor date despre cutremurele anterioare, doar faptul că ele au o anumită periodicitate.

Ce este magnitudinea?

Magnitudinea este o mărime determinată prin calcul, pe baza unor măsurători ale semnalului seismic înregistrat pe durata unui anumit cutremur şi este exprimată numeric.

Termenul de magnitudine a fost introdus în seismologie de către B. Gutenberg şi Ch. Richter. Richter este şi inventatorul scării magnitudinilor, cunoscută sub numele de scara Richter. Magnitudinea se exprimă în numere întregi şi zecimale, de exemplu 4,5.

Ca semnificaţie fizică, magnitudinea este considerată o măsură obiectivă a energiei eliberate în focar la producerea seismului.

Ce este intensitatea seismică?

Intensitatea este o măsură a severităţii mişcării terenului, pe baza evaluării mărimii efectelor observate într-o zonă de întindere redusă asupra mediului natural, construcţiilor, obiectelor din interiorul acestora şi ocupanţilor.

Intensitatea variază în diferite amplasamente, de regulă se reduce pe măsura îndepărtării de epicentru.

Succesiunea descrierii crescătoare a efectelor observate ale seismelor alcătuieşte o scară de intensităţi. În istoria seismologiei sunt cunoscute scările Rossi-Forel (1873), Mercalli (1883), Mercalli-Cancani-Sieberg (MCS 1903-1923), Mercalli Modificată (MM 1931-1935), Medvedev-Sponheuer-Karnik (MSK 1964), având câte 12 grade, Scara japoneză JMA-Agenţia Meteorologică Japoneză, noua Scară Europeană de Intensităţi - EMS - 1998 etc.