Firmele care tolerează hărțuirea sexuală la muncă pot fi sancționate dur de autorități

Unui angajator i se impune foarte clar prin lege să asigure la locul de muncă egalitate de tratament între femei și bărbați și lipsa totală de discriminare pe bază de sex (și nu numai). Aspectul acesta e prevăzut mai în detaliu în Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați.

Ca să prevină și să elimine orice comportamente, definite drept discriminare pe criteriul de sex (unde se încadrează și hărțuirea sexuală), angajatorul are, potrivit acestei legi, următoarele obligații:

• să introducă dispoziții pentru interzicerea discriminărilor bazate pe criteriul de sex în regulamentele de organizare și funcționare și în regulamentele interne ale unităților;
• să prevadă în regulamentele interne sancțiuni disciplinare pentru angajații care încalcă demnitatea personală a altor angajați prin crearea de medii degradante, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensatoare, prin acțiuni de discriminare;
• să îi informeze permanent pe angajați, inclusiv prin afișare în locuri vizibile, asupra drepturilor pe care aceștia le au în ceea ce privește respectarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în relațiile de muncă;
• să informeze imediat după ce a fost sesizat autoritățile publice abilitate cu aplicarea și controlul respectării legislației privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați.

Legea definește, desigur, și conceptul de hărțuire sexuală: "situația în care se manifestă un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor".

Apoi, aceeași lege definește și discriminarea bazată pe criteriul de sex (în formă directă sau indirectă): "hărțuirea și hărțuirea sexuală a unei persoane de către o altă persoană la locul de muncă sau în alt loc în care aceasta își desfășoară activitatea, precum și orice tratament mai puțin favorabil cauzat de respingerea unor astfel de comportamente de către persoana respectivă ori de supunerea sa la acestea".

Amenzi de până la 100.000 de lei

În aceeași lege se regăsește și sancțiunea pentru încălcarea acestor obligații. Mai exact, se prevede o amendă contravențională între 3.000 și 100.000 de lei. Cine aplică aceste sancțiuni? În principal, Inspecția Muncii. În subsidiar, în anumite cazuri, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Pe Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, sancțiunile ce pot fi aplicate de CNCD pentru persoanele juridice se încadrează între 2.000 și 100.000 de lei, așadar, vorbim tot de sume deloc neglijabile.

Dintr-o perspectivă mai practică, lucrurile stau cam așa: chiar dacă vorbim de un caz de hărțuire unde făptuitorul nu este chiar una dintre cele mai importante persoane în firmă, ci un simplu angajat, iar victima s-a plâns la conducere de cele petrecute și nu s-au luat măsuri ori armele s-au întors chiar împotriva victimei, Inspecția Muncii sau CNCD pot să bată la poarta angajatorului și să ancheteze problema.

Victima are toată libertatea să se plângă acestor autorități de discriminarea suferită la muncă, legea fiind de partea sa. Prin urmare, un angajator care mușamalizează lucrurile, se face că trece cu vederea sau chiar sancționează victima va putea fi sancționat dur de autorități.

Mai mult, sancționarea firmei, adică a persoanei juridice, poate avea loc chiar și în ipoteza în care făptuitorul, la rândul său, este sancționat pentru ce a făcut.

Notă: Acest material face parte dintr-o campanie informativă cu privire la hărțuirea sexuală la locul de muncă. Celelalte materiale din serie pot fi citite aici.