Numeroase studii care arată că există o diferență în modul în care se dezvoltă creierul la cele două sexe. Fetele par să fie înclinate în mod natural mai mult spre un limbaj mai bogat, în timp ce băieții sunt mai practici și mai activi. „Însă, părerea mea este ca dincolo de aceste tendințe generale, educația și atitudinea părinților au o influența semnificativă asupra modului în care se dezvoltă un copil”, este de părere psihologul.
De exemplu, dacă un părinte îi spune fetitei lui că fetele nu se joacă cu mașinile, ci ascultă povești și iubesc prințesele, fetița respectiva va învăța, cumva mecanic, ce este acceptat să îi placă și ce nu. Ba chiar ascultând mai multe povești, va avea un limbaj mai bogat. Dacă ne gândim că băiețelul nu o fie bun pe limbaj, poate nu ne preocupăm la fel de intens să vorbească devreme și corect – implicit și inconștient nu îl expunem la situații care să îi stimuleze dezvoltarea limbajului. Așadar, preconcepțiile părinților pot avea o influență foarte mare asupra alegerilor și înclinațiilor celor mici, atenționează psihologul.
Studiile vorbesc despre niște tendințe generale și nu spun nimic despre un copil anume sau despre altul. Atâta timp cât îi încurajăm pe cei mici să cunoască și să exploreze atât activități specifice sexului căruia aparțin, cât și celuilalt, cu atât vom încuraja alegeri mai informate și mai în concordanță cu ceea ce el reprezintă, cu nevoile sale specifice.
Există fete bune la sport și băieți buni la literatură, băieți care vorbesc devreme și fete care vorbesc târziu. „Din punctul meu de vedere, este mai important ce îi place copilului tău și mai puțin care sunt standardele sociale pentru un anumit sex. Desigur, nu putem nega influența hormonilor care fac ca fetele să intre la pubertate mai devreme, de exemplu. Fiecare sex în parte are avantajele sale, pe de o parte, și dezavantajele, pe de altă parte. Asta nu înseamnă ca unii sunt mai buni decât ceilalți, suntem pur și simplu diferiți. Fiecare copil este unic și diferit în felul său și aceste generalități nu ar trebui luate drept reguli general valabile”, mai spune psihoterapeutul Diana Onuțu.
Diferentele de dezvoltare între fete și băieți
În ceea ce privește dezvoltarea limbajului, sunt anumite standarde pentru fiecare categorie de vârstă în care este de dorit ca un copil să se încadreze. Sunt foarte multe surse de informație pe această temă și avem norocul de a trăi într-o perioadă în care accesul la informație nu mai reprezintă o problemă.
Ce să urmăriți până la un an
De exemplu, până la vârsta de un an, se urmărește de obicei dacă cel mic repetă sunete făcute de alte persoane sau dacă repetă aceeași silabă de mai multe ori (ma ma ma) în imitație.
La vârste mici (până la 2 ani), semne de îngrijorare ar putea fi absența imitației verbale, faptul că nu folosește denumiri pentru nici un obiect cu care intră în contact în mod uzual, faptul că nu arată spre obiecte atunci când i se cere, nu răspunde la instrucțiuni verbale de niciun tip (pot exista momente în care cel mic nu vrea să facă, este diferit de a nu înțelege sau a nu ști), nu folosește cuvinte de nici un fel pentru a-și comunica nevoile sau pentru a cere.
La ce să fiți atenți la copiii mai mari
În cazul copiilor mai mari, câteva dintre semnele îngrijorătoare pot fi un limbaj telegrafic în care nu sunt asociate sau sunt asociate foarte rar 2-3 cuvinte, dificultatea de a răspunde sau de a pune întrebări, dificultatea de a pronunța anumite sunete (de obicei consoane), bâlbâiala.
„Desigur, toate acestea sunt orientative, fiecare copil se dezvoltă în ritmul lui. Diferența de câteva săptămâni sau luni între un copil sau altul nu consider că este un semn de îngrijorare. Este recomandat însă, ca părintele să se adreseze unui specialist dacă observă sau simte că ceva nu este în regulă. Cu cât acceptăm și acționăm mai devreme, cu atât este mai ușor de corectat”, mai recomandă psigologul.
Diferentele de dezvoltare între fete și băieți
Și totuși, ce solutii exista pentru copiii care au probleme cu dezvoltarea limbajului?
Dacă sunt observate dificultăți în achiziționarea limbajului, părinții se pot adresa logopedului și/sau psihologului. În funcție de tipul de dificultate poate fi recomandată logopedia, terapia psihologică sau o combinație între cele două.
Important e ca părinții să știe că există soluții și să fie deschiși la recomandările făcute de specialist. Și rețineți: expunerea de timpuriu la un vocabular cât mai variat (prin modul în care adulții vorbesc dar și prin cărți audio, cântecele, etc) pregătește terenul pentru un limbaj bogat.
De asemenea, este de spus faptul că recuperarea unui copil care are probleme de limbaj depinde de mai mulți factori printre care se numără tipul de dificultate cu care se confruntă copilul, vârsta la care începe intervenția - cu cât este descoperită, acceptată și conștientizată mai devreme, cu atât șansele de recuperare sunt mai mari; implicarea părinților, constanța în terapie, respectarea indicațiilor date de specialist dar și implicarea acestuia.
Comunicarea între părinte și specialist trebuie să fie deschisă, bazată pe încredere și să ajute părintele să găsească o direcție și un sprijin în procesul de recuperare. Colaborarea dintre cei doi este necesară pentru recuperarea copilului care are nevoie să se simtă susținut și înțeles în acest proces dar și pentru a stabili împreună un set de reguli care să fie respectate și acasă, nu doar la terapie.
Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.
Comentarii articol (0)