Cei care sunt considerați, legal vorbind, șomeri sunt îndreptățiți să ceară indemnizația de șomaj, conform Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
Mai exact, este vorba de persoanele care n-au loc de muncă și nu câștigă bani sau veniturile pe care le obțin, din activități autorizate legal, sunt mai mici decât valoarea indicatorului social de referință (ISR), a cărui valoare e 500 de lei.
Totuși, pentru a putea obține indemnizația de șomaj, șomerii trebuie să se găsească în una dintre următoarele situații:
- le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive ce nu li se pot imputa;
- le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu, din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora;
- le-a încetat raportul de muncă în calitate de membru cooperator, din motive ce nu li se pot imputa;
- au încheiat un contract de asigurare pentru șomaj și nu realizează venituri sau, dacă realizează, din activități autorizate legal, acestea sunt sub 500 de lei;
- au încetat activitatea în urma pensionării pentru invaliditate, ulterior și-au redobândit capacitatea de muncă, dar n-au reușit să se reangajeze;
- reintegrarea lor în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este posibilă la unitățile unde erau încadrați anterior (din cauza încetării definitive a activității) sau la unitățile care au preluat patrimoniul acestora.
De asemenea, au dreptul la ajutorul bănesc lunar, potrivit Legii nr. 76/2002, cei cărora le-a încetat mandatul pentru care au fost numiți sau aleși (dacă anterior n-au fost încadrați în muncă sau dacă reluarea activității nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activității angajatorului) și cei cărora le-a încetat activitatea desfășurată exclusiv în baza unui alt fel de raport juridic pentru care s-a datorat contribuția pentru șomaj.
Notă: Sunt considerate motive neimputabile șomerului, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 174/2002, încetarea de drept a contractului individual de muncă pe durată determinată, încetarea contractului individual de muncă (la inițiativa angajatorului) în timpul perioadei de probă, concedierea pentru inaptitudine fizică și/sau psihică, concedierea pentru necorespundere profesională sau desființarea locului de muncă, printre altele.
Stagiul de cotizare este obligatoriu?
Persoanele aflate într-una dintre situațiile amintite în prima parte a articolului au dreptul să primească indemnizația de șomaj dacă au un stagiu de cotizare minimal de 12 luni în ultimele 24 de luni anterioare depunerii cererii. Aceasta este condiția de bază impusă de Legea șomajului, însă șomerii trebuie să bifeze și următoarele cerințe:
- să nu câștige bani sau, dacă obțin venituri, din activități autorizate legal, acestea să fie sub 500 de lei;
- să nu îndeplinească condițiile legale de pensionare;
- să fie înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă de la domiciliu sau reședință, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate.
Stagiul de cotizare este, conform Legii nr. 76/2002, perioada muncită legal de un șomer, în care s-a datorat statului contribuția pentru șomaj. De asemenea, stagiu de cotizare este și perioada în care o persoană s-a asigurat pe cont propriu pentru șomaj și a plătit contribuția stabilită contractual.
Stagiul de cotizare este important și atunci când vine vorba de stabilirea perioadei de acordare a ajutorului bănesc. Astfel, indemnizația de șomaj se acordă diferențiat, după cum urmează:
- timp de șase luni, pentru persoanele care au un stagiu de cotizare de minimum un an;
- timp de nouă luni, pentru persoanele care au un stagiu de cotizare de minimum cinci ani;
- timp de 12 luni, pentru persoanele care au un stagiu de cotizare mai mare de zece ani.
În ceea ce privește cuantumul efectiv al indemnizației, suma respectivă este acordată lunar tot în funcție de stagiul de cotizare, astfel:
- 75% din valoarea ISR, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin un an;
-
75% din valoarea ISR, la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea (asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare) unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare:
- 3%, pentru persoanele cu un stagiu de minimum trei ani;
- 5%, pentru persoanele cu un stagiu de minimum cinci ani;
- 7%, pentru persoanele cu un stagiu de minimum zece ani;
- 10%, pentru persoanele cu un stagiu de minimum 20 de ani.
Atenție! Indemnizația de șomaj poate fi obținută și de către absolvenții instituțiilor de învățământ, dacă aceștia nu reușesc să se angajeze într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire. Într-o asemenea situație, nu este necesară existența unui stagiu de cotizare, iar ajutorul lunar, acordat pentru șase luni, este de 250 de lei (adică jumătate din valoarea ISR).
Lista actelor necesare depinde de situația în care se găsește șomerul
Pentru a cere indemnizația de șomaj la agențiile teritoriale de ocupare a forței de muncă, solicitanții au nevoie de cinci documente de bază, conform informațiilor disponibile pe site-ul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă. Acestea sunt, mai precis, următoarele:
- cererea-tip;
- actul de identitate (original);
- actele de studii și de calificare (original și copie);
- adeverința medicală din care să rezulte că persoana este clinic sănătoasă sau aptă de muncă ori că are eventuale restricții medicale;
- actele eliberate de organele financiare teritoriale din care să rezulte că solicitantul nu realizează venituri sau că realizează, din activități autorizate legal, venituri sub plafonul de 500 de lei.
Totuși, în funcție de situația exactă în care se află fiecare solicitant al ajutorului de șomaj, lista documentelor necesare se poate lungi. De exemplu, poate fi necesară prezentarea carnetului de muncă (original și copie), dacă este cazul, sau a unui act din care să rezulte data încetării motivului pentru care au fost suspendate raporturile de muncă sau de serviciu. Listele complete de acte pot fi consultate aici.
În altă ordine de idei, persoanele care beneficiază de ajutorul de șomaj au și unele obligații legale, așa cum prevede Legea nr. 76/2002. Printre altele, șomerii trebuie să se prezinte lunar la agențiile de muncă pentru a primi sprijin pentru angajare, să caute activ un loc de muncă sau să participe la serviciile de stimulare a ocupării și de formare profesională oferite gratuit de autorități.
Atenție! Dacă la momentul cererii ajutorului „refuză un loc de muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor sau refuză participarea la servicii pentru stimularea ocupării și de formare profesională oferite de agențiile pentru ocuparea forței de muncă”, așa cum scrie în actul normativ amintit, solicitanții nu pot primi indemnizația.
Comentarii articol (26)