Articolul 68 din Codul fiscal este temeiul legal de unde aflăm atât lista cheltuielilor deductibile, cât şi cea a cheltuielilor ce nu pot fi deduse la calculul venitului net.
Iar dacă despre cheltuielile pe care PFA și ceilalți contribuabili ce desfășoară activități independente le pot deduce am vorbit deja aici, a venit momentul să vă spunem și ce cheltuieli nu sunt deductibile.
Concret, nedeductibile sunt, înainte de toate, sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale, precum şi impozitul pe venit datorat, inclusiv impozitul pe venitul realizat în străinătate.
Totodată, nedeductibile sunt şi cheltuielile corespunzătoare veniturilor neimpozabile ale căror surse se află pe teritoriul României sau în străinătate, dar și cheltuielile cu primele de asigurare, altele decât cele pentru bunurile din patrimoniul personal al contribuabilului, când acestea reprezintă garanție bancară pentru creditele utilizate în desfășurarea activității independente a acestuia.
Tot pe lista cheltuielilor ce nu se pot deduce regăsim și amenzile, confiscările, dobânzile, penalitățile de întârziere și penalitățile datorate autorităților române și străine, potrivit prevederilor legale, altele decât cele plătite conform clauzelor din contractele comerciale, precum şi donaţiile de orice fel.
De asemenea, nici ratele creditelor și sumele ori valoarea bunurilor confiscate ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale în vigoare nu pot fi deduse.
Mai departe, pe lista cheltuielilor nedeductibile din Codul fiscal găsim și cheltuielile de achiziţionare sau de fabricare a bunurilor şi a drepturilor amortizabile din Registrul-inventar, dar și cele privind bunurile constatate lipsă din gestiune sau degradate și neimputabile, dacă inventarul nu este acoperit de o poliță de asigurare.
În plus, acestora li se adaugă și impozitul pe venit suportat de plătitorul venitului în contul beneficiarilor de venit.
În fine, şi cheltuielile pentru autovehicule sunt deductibile, dar doar în procent de 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul desfăşurării activităţii şi a căror masă totală maximă autorizată nu depăşeşte 3.500 kg şi nu au mai mult de nouă scaune de pasageri, dacă vehiculele respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:
- sunt utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;
- sunt utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;
- sunt utilizate pentru transportul de persoane cu plata, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;
- sunt utilizate pentru prestarea de servicii cu plata, inclusiv pentru închirierea către alte persoane sau pentru instruire de către şcolile de şoferi;
- sunt utilizate ca mărfuri în scop comercial.