Impozit pe clădiri 2018: Ce au de plătit persoanele fizice anul acesta și până când

Deja nu mai e o noutate că impozitul pe clădiri se plătește în funcție de destinația clădirii, iar nu de calitatea proprietarului. Adică impozitul se plătește într-un fel pentru clădirile rezidențiale, cele strict de locuit, iar într-un fel se plătește pentru cele nerezidențiale, folosite în scop economic, ca de exemplu sediile firmelor sau persoanelor fizice autorizate, spațiile comerciale, cabinetele individuale etc.

Există și o a treia situație, în care un apartament, spre exemplu, servește atât ca locuință socială, cât și ca sediu social, caz în care avem de-a face cu o clădire cu destinație mixtă. Reglementarea se găsește, desigur, în Codul fiscal.

Înainte de a vorbi despre fiecare situație, trebuie adus în discuție că impozitul anual trebuie achitat în două tranșe egale la direcțiile de taxe și impozite ale primăriilor. Termenele sunt 31 martie și 30 septembrie, dar pentru că aceste două zile pică la finalul săptămânii, termenele-limită sunt 2 aprilie și 1 octombrie.

A. Impozitarea clădirilor strict de locuit

Pentru clădirile rezidenţiale şi clădirile-anexă, deținute de persoane fizice (nu de firme), impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08%-0,2%, asupra valorii impozabile a clădirii. Cota impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local.

Valoarea impozabilă a clădirii se determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/mp din tabelul prevăzut de Codul fiscal. De asemenea, valoarea impozabilă se ajustează în funcţie de rangul localităţii şi zona în care este amplasată clădirea, prin înmulţirea cu un coeficient de corecţie.

Ca proprietar, nu aveți nimic de depus la Fisc pentru plata impozitului, nicio declarație specială. Nu trebuie decât să mergeți să achitați impozitul până la scadență. Va trebui să anunțați însă direcţiile de specialitate ale primăriilor dacă locuința a devenit, între timp, sediul social al unei firme, de pildă.

B. Impozitarea clădirilor care nu au destinație de locuință

Aici, impozitul se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2-1,3% (în funcţie de decizia consiliului local) asupra:

• valorii finale a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii cinci ani anteriori anului de referinţă (2018), adică perioada 2013-2017;
• valorii rezultate dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii cinci ani anteriori anului de referinţă, respectiv perioada 2013-2017; raportul de evaluare se depune în copie, la organul fiscal local, ca anexă la declaraţia contribuabilului privind destinaţia clădirii deţinute;
• valorii care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor mai noi de cinci ani (dobândite în ultimii cinci ani).

Dacă aveți în proprietate un imobil mai vechi de cinci sau sau cumpărat cu cel puțin cinci ani în urmă, pentru care nu există raport de reevaluare depus, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate ȋn cazul ȋn care clădirea ar fi rezidenţială.

Apoi, pentru clădirile nerezidenţiale utilizate pentru activităţi din domeniul agricol, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile a clădirii.

C. Imobilul mixt: cum se determină?

Vorbim aici de proprietăți care sunt folosite și ca locuință și ca sediu social. Problema se pune, înainte de toate, în funcție de posibilitatea de a determina (din documente și din starea efectivă a lucrurilor) care e spațiul de locuit și care e cel folosit ca sediul social, în sensul în care cele două se suprapun sau nu. Astfel:

• dacă cele două suprafețe se pot identifica separat, impozitul se calculează prin însumarea impozitului aferent suprafeței folosite în scop rezidențial impozitul aferent suprafeței folosite în scop nerezidențial (activităţi economice);
• dacă nu se pot identifica separat, nefiind delimitate, atunci situația poate fi:
  • la adresa clădirii e înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfășoară nicio activitate economică, caz în care impozitul se calculează ca pentru clădiri rezidențiale;
  • la adresa poştală a clădirii e înregistrat un domiciliu fiscal al unui operator economic care desfăşoară activitate economică, iar cheltuielile cu utilităţile cad în sarcina operatorului economic (firmă, persoană fizică autorizată etc); în acest caz, impozitul se calculează ca şi cȃnd clădirea este utilizată ȋn scop nerezidenţial;
  • dacă însă cheltuielile cu utilitățile, însemnând energie electrică, gaze naturale, termoficare, apă, canalizare, nu sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară activitatea economică, impozitul pe clădiri se calculează ca şi cȃnd clădirea este utilizată ȋn scop rezidenţial.

Important! Codul fiscal acordă o bonificație de până la 10% celor care plătesc anticipat impozitul pentru tot anul, până la 31 martie. Reducerea este acordată prin hotărâre a consiliului local, astfel că aceasta poate fi și mai mică, de exemplu 5%.