Reguli de bază privind controlul inopinat efectuat de inspectorii antifraudă fiscală în 2018

În sens larg, noţiunea de control antifraudă este înglobată în controlul fiscal general, alături de inspecţia fiscală, aşa cum este ea definită la art. 136 și 137 din Legea nr. 207/2015.

În sens strict, noţiunea de control fiscal este echivalentă celei de inspecţie fiscală şi nu include noţiunea de control antifraudă.

În schimb, în ceea ce priveşte controlul antifraudă, Codul de procedură fiscală nici macar nu încearca o definire clară, arătând doar că acesta este operativ şi inopinat şi se poate efectua şi în scopul realizarii de operaţiuni de control tematic, care reprezintă activitatea de verificare prin care se urmăreşte constatarea, analizarea şi evaluarea unui risc fiscal specific unei sau mai multor activităţi economice determinate.

Misiunea principală a controlului antifraudă: prevenirea, descoperirea şi combaterea actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi vamală.

Potrivit HG nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea ANAF, controlul curent se execută operativ şi inopinat, pe baza legitimaţiei de control, a insignei şi a ordinului de serviciu permanent. Aceste verificari pot fi făcute în toate spatiile în care se produc, se depozitează sau se comercializează bunuri şi servicii ori se desfăşoară activităţi comerciale, pentru prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care sunt interzise de legea română sau cea comunitară.

De asemenea, şi controlul tematic se execută în baza legitimaţiei de control şi a insignei, însă mai este nevoie şi de un ordin de control tematic prin care se stabilesc obiectivele de verificat, entităţile supuse controlului, perioada asupra căreia se efectuează verificarea, durata şi momentul declanşării.

Pentru prevenirea actelor şi faptelor de evaziune şi frauda fiscală, inspectorii antifraudă efectuează controlul operativ şi inopinat, cu privire la următoarele aspecte cuprinse în OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii ANAF:

• respectarea actelor normative în scopul prevenirii, descoperirii şi combaterii oricăror acte şi fapte de evaziune fiscală şi fraudă fiscală şi vamală;
• respectarea normelor de comerţ, urmărind prevenirea, depistarea şi înlăturarea evaziunii fiscale şi fraudelor fiscale şi vamale;
• modul de producere, depozitare, circulatie şi valorificare a bunurilor, în toate locurile şi spaţiile în care se desfăşoară activitatea operatorilor economici;
• participarea, în colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere şi institutii specializate, la acţiuni de depistare şi combatere a activităţilor ilicite care generează fenomene de evaziune şi fraudă fiscală şi vamală.

Atribuţii specifice ale inspectorilor antifraudă pe parcursul derulării controlului

• să verifice respectarea reglementarilor legale privind circulaţia mărfurilor pe drumurile publice, pe căi ferate şi fluviale, în porturi, gări, autogări, aeroporturi, interiorul zonelor libere, în vecinatatea unităţilor vamale, antrepozite, precum şi în alte locuri în care se desfăşoară activităţi economice;
• să verifice legalitatea activităţilor desfăşurate, existenţa şi autenticitatea documentelor justificative în activităţile de producţie şi prestări de servicii ori pe timpul transportului, depozitării şi comercializării bunurilor şi să aplice sigilii pentru asigurarea integrităţii bunurilor;
• să confişte bunurile a căror fabricatie, depozitare, transport sau desfacere este ilicită, precum şi veniturile realizate din activităţi comerciale ori prestări de servicii nelegale şi să ridice documentele financiar-contabile şi de altă natură care pot servi la dovedirea contravenţiilor sau a infracţiunilor;
• să dispună luarea măsurilor asiguratorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmarire sau să îşi ascundă, să îşi înstrăineze ori să îşi risipeasca patrimoniul, iar dacă în desfăşurarea activităţii specifice constată împrejurări privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul evaziunii fiscale, să sesizeze organele de urmărire penală;

Atenție! Luarea măsurilor asiguratorii trebuie raportată la o anumită atitudine de rea credinţă a debitorului care încearcă să se sustragă sau să ascundă activele patrimoniale cu scopul de a zădărnici eforturile organului fiscal de a executa creanţa fiscală. Deşi, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, această masură poate fi dispusă în cazuri excepţionale, a devenit o practică a inspectorilor antifraudă de a o aplica, prin instituirea popririi asiguratorii pe conturile societăţii şi/sau sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile. Tocmai de aceea, se impune atacarea de îndată în instanţă a acestor măsuri aplicate abuziv, fără a ţine seama de comportamentul fiscal al contribuabilului. De asemenea, potrivit noului Cod de procedură fiscală, se instituie o delimitare a efectelor măsurilor asiguratorii care se instituie înaintea titlului de creanţă. În acest sens, dacă nu se emite un titlu de creanţă definitiv, deci nu se emite o decizie de impunere pe baza unui raport de inspectie fiscala în termen de 6 luni, măsurile asiguratorii se desfiinţeaza de drept.

• să legitimeze şi sa stabilească identitatea administratorilor entităţilor controlate, precum şi a oricăror persoane implicate în savarsirea faptelor de fraudă şi evaziune fiscală şi vamală constatate şi să solicite acestora explicaţii scrise;
• să reţină documente, să solicite copii certificate de pe documentele originale, să preleveze probe, eşantioane, mostre şi alte asemenea specimene şi să solicite efectuarea expertizelor tehnice necesare finalizarii actului de control;
• să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile corespunzatoare.

Foarte important! Obligaţiile şi non-obligaţiile inspectorilor anti fraudă

Fiind vorba despre controale inopinate, Direcția Generală Antifraudă nu va transmite avize de inspecții și nici nu va comunica obiectivele controlului sau perioada controlată.

La orice operaţiune de control, inspectorii antifraudă sunt obligaţi: să prezinte legitimaţia de control, insigna şi ordinul de serviciu (permanent sau tematic) și să se înregistreze în Registrul unic de control.

Regulile de derulare a controlului antifraudă sunt diferite de cele ale unei inspecţii fiscale obişnuite, aici fiind aproape inexistente, fapt ce crează premizele periculoase ale abuzului.

Nu există o cartă a drepturilor și obligațiilor contribuabililor care să fie transmisă acestora la începerea controalelor (cum se întâmplă în alte state ale Uniunii Europene) şi nici nu se specifică expres incidenţa drepturilor contribuabilului recunoscute în cadrul procedurii inspecţiei fiscale (minima afectare, dreptul de a fi informat, dreptul de a fi primul solicitat de a furniza informaţii, dreptul de a refuza furnizarea de dovezi, etc.)

Nu există posibilitatea reală de a avea o discuție cu privire la constatările inspectorilor antifraudă, înainte ca aceştia să tragă propria concluzie care pate fi greşită, inexactă, incompletă şi prejudicioasă pentru contribuabil.