Prescripția datoriilor fiscale în 2018: Când nu mai poți fi obligat să-i dai statului banii

În Codul de procedură fiscală, datoriile, în sens larg, sunt: impozite, taxe, contribuții sau sume pe care contribuabilul trebuie să le primească înapoi de la stat (obligații fiscale principale) și dobânzi, penalități sau majorări aplicate sumelor de mai sus (obligații fiscale accesorii).

Creanțele fiscale din care se nasc aceste obligații fiscale principale și accesorii se constituie atunci când se constituie baza de impozitare care le generează sau în momentul la care contribuabilul este îndreptăţit să ceară restituirea unor sume de bani de la stat.

Cum se stabilesc creanțele fiscale: prin declarația de impunere depusă de contribuabil sau prin decizia de impunere emisă de Fisc.

Ca să stabilească creanțele fiscale, organele statului trebuie să acționeze în acest sens în cadrul unui termen de prescripție de cinci ani, care începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală, dacă legea nu dispune altfel.

Altfel spus, Fiscul nu poate să ceară plata unor impozite, taxe ș.a.m.d. șapte ani mai târziu de la momentul când se datora respectiva obligație fiscală. Dacă ar fi trebuit să plătești unele contribuții în 2012, nu ți se mai poate cere plata lor în 2018.

Dreptul de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de zece ani în cazul în care acestea rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, scrie în Codul de procedură fiscală. Aici, termenul curge de la momentul când hotărârea instanței penale rămâne definitivă.

Întreruperea și suspendarea termenului

Întreruperea termenului de prescripţie este posibilă în anumite situaţii specifice. Mai exact, legislaţia fiscală stabileşte trei situaţii în care prescripţia se întrerupe (adică începe să curgă din nou termenul, de la capăt):

• în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
• la data depunerii de către contribuabil/plătitor a declarației de impunere după expirarea termenului legal de depunere a acesteia;
• la data la care contribuabilul/plătitorul corectează declarația de impunere sau efectuează un alt act voluntar de recunoaștere a creanței fiscale datorate.

Apoi, termenul de prescripție se suspendă în următoarele situații (când se termină aceste situații, termenul e reluat ca și cum n-ar fi fost suspendat, fără a se pierde din timpul care a curs deja):

• în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
• pe perioada cuprinsă între data începerii inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale și data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale, în condițiile respectării duratei legale de efectuare a acestora;
• pe timpul cât contribuabilul/plătitorul se sustrage de la efectuarea inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale;
• pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil/plătitor inactiv și data reactivării acestuia.

"Dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a creanței fiscale, procedează la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanță fiscală", scrie în Codul de procedură fiscală.

Când statul nu te mai poate executa pentru neplată

Pe lângă prescripția dreptului de a stabili creanțe fiscale, în procedura fiscală există și prescripția dreptului de a cere executarea silită a obligaţiilor fiscale declarate, dar neplătite la termen.

Și aici avem un termen de cinci ani, care curge de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept.

Practic, aici a fost stabilită obligația fiscală, dar contribuabilul nu a plătit sumele respective la stat. Dacă stă prea mult pe gânduri, adică mai mult de cinci ani de când avea dreptul să ceară executarea silită (după depășirea scadenței), statul nu va mai putea executa silit datornicul.

Pentru banii pe care contribuabilul îi poate cere înapoi de la Fisc, termenul de prescripție este de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.

Când se întrerupe acest termen de prescripție, potrivit Codului:

• în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
• pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei;
• pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;
• la data comunicării procesului-verbal de insolvabilitate;
• în alte cazuri prevăzute de lege.

Totodată, trebuie să amintim că şi termenul de prescripţie de cinci ani, în care organul de executare silită poate cere executarea silită a creanţelor fiscale, se suspendă în anumite situaţii:

• în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
• în cazurile și în condițiile în care suspendarea executării este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanța judecătorească sau de alt organ competent, potrivit legii;
• pe perioada valabilității înlesnirii acordate potrivit legii;
• cât timp debitorul își sustrage veniturile și bunurile de la executarea silită;
• în alte cazuri prevăzute de lege.

"Dacă organul de executare silită constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare și la scăderea acestora din evidența creanțelor fiscale", se spune în Cod.

Atenție! Sumele achitate de debitor în contul unor creanțe fiscale, după împlinirea termenului de prescripție, nu se restituie.
 

În fine, pentru lămuriri pe tema prescripției în legislația civilă, deci, în legătură cu datoriile nefiscale, puteți citi acest material.