Noi hotarari CEDO privitoare la Romania

Curtea Europeanã a Drepturilor Omului s-a pronunþat, marþi, 20 aprilie, în patru cauze referitoare la România. În trei dintre cauze (Notar, Bãlãºoiu ºi Paulescu) CEDO a hotãrât radierea de pe rol ca urmare a încheierii convenþiilor de soluþionare pe cale amiabilã, prevenindu-se astfel noi condamnãri ale României, iar în altã cauzã (Surugiu), Curtea a constatat încãlcarea articolului 1 din Primul Protocol Adiþional la Convenþia Europeanã.

În cauza Bãlãºoiu reclamanta a invocat lipsa unei anchete efective asupra unei plângeri introduse de aceasta în faþa autoritãþilor interne împotriva unor poliþiºti, pentru cercetare abuzivã. De asemenea, reclamanta s-a plâns instanþei europene pentru durata excesivã a procedurilor în faþa instanþelor civile care s-au pronunþat cu privire la cererea sa de despãgubiri, în urma cãrora cei doi poliþiºti au fost obligaþi în solidar la plata sumei de 50 000 000 de lei cu titlu de daune morale ºi a sumei de 13 350 250 de lei cu titlu de cheltuieli de judecatã.

Dupã ce, în data de 2 septembrie 2003, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a pronunþat decizia de admisibilitate a cauzei, Agentul guvernamental pentru CEDO, subsecretarul de stat în cadrul MAE, Bogdan Aurescu, a iniþiat procedurile de soluþionare pe cale amiabilã, conform art. 38 din Convenþia Europeanã. Conform propunerii Curþii Europene, prin convenþia amiabilã s-a convenit plata cãtre reclamantã a sumei de 8 500 de Euro (daune materiale, morale ºi cheltuieli de judecatã).

În cauza Paulescu, care se înscrie în categoria cauzelor de tip Brumãrescu, având ca obiect un imobil naþionalizat, s-a convenit achitarea contravalorii acestuia - 120 000 de Euro, sumã propusã de Curtea Europeanã pe baza expertizelor tehnice transmise de reclamantã ºi de Guvern.

În cauza Surugiu reclamantul a invocat încãlcarea dreptului sãu la domiciliu ºi a dreptului de proprietate ca urmare a faptului cã autoritãþile au pus în posesie, pe acelaºi teren, douã persoane – una fiind reclamantul, fapt ce i-a cauzat dificultãþi în folosirea normalã a domiciliului. Deºi anterior Agentul guvernamental a propus reclamantului încheierea unei înþelegeri amiabile, Curtea de la Strasbourg înaintând chiar proiectul unei convenþii în acest sens, acest lucru nu a fost posibil, reclamantul pretinzând acordarea cu titlu de despãgubiri a unei sume exorbitante (un milion de Euro), ce nu corespundea prejudiciului suferit, fapt confirmat ºi prin hotãrârea Curþii, care a acordat daune în cuantum de 4 000 de Euro. Trebuie subliniat cã, în speþã, Curtea a acceptat punctul de vedere al Guvernului conform cãruia dreptul de proprietate al reclamantului nu a fost încãlcat.

Demersurile Agentului guvernamental în vederea soluþionãrii pe cale amiabilã corespund atât conceptului de activitate al acestuia, cât ºi politicii instanþei de la Strasbourg, care considerã procedura amiabilã ca o cale eficientã de soluþionare a unor cauze aflate pe rolul sãu. Prin acest mecanism, similar tranzacþiei din dreptul intern, se previne pronunþarea unor hotãrâri de condamnare a statului român, soluþionarea cauzei fãcându-se prin acordul pãrþilor, ratificat de cãtre Curtea Europeanã  în cadrul unei proceduri simplificate.

În acest sens, Rezoluþia Comitetului Miniºtrilor al Consiliului Europei nr. 59 din 18 decembrie 2002 referitoare la practica în domeniul încheierii de convenþii de soluþionare pe cale amiabilã salutã expres “creºterea numãrului de cazuri în care se recurge la soluþionarea amiabilã” ºi “subliniazã importanþa luãrii în considerare a tuturor posibilitãþilor de încheiere a unor înþelegeri amiabile”.