Interviu: Falimentul personal: Legea e în vigoare, dar românii nu se pot folosi de ea. De ce?

Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice introduce insolvența ca opțiune, în premieră în țara noastră, pentru persoanele care nu-și mai pot acoperi datoriile cu veniturile pe care le au. Până acum, discuția pasivului care depășește activul și toate aspectele acestei probleme erau cunoscute doar firmelor, pentru că doar ele pot încerca să intre într-o procedură de insolvență, să se redreseze, dacă se poate ori să ajungă repede la faliment.

La 1 ianuarie 2018 a intrat în vigoare insolvența și pentru persoanele fizice, dar doar cu numele. În practică, acele trei mecanisme pe care le aduce ea pentru diferite situații și datorii nu se pot aplica. Suntem deja la jumătatea lunii februarie și ne punem întrebarea: cât mai așteaptă datornicii să poată apela la această lege? Adrian Ștefan Clopotari, practician în insolvență la CITR, ne-a oferit câteva răspunsuri pe acest subiect.

"Azi, «blocajul procedural» în aplicarea legii e dat tocmai de lipsa ordinelor sau deciziilor de numire la nivelul ministerelor și instituţiilor. Nu avem Comisie Centrală şi Teritorială, deşi avem procedurile de înfiinţare şi de funcţionare a lor (...) Nu ştim câţi oameni o vor accesa, nici de câţi oameni în plus va fi nevoie pentru a o pune în aplicare sau logistica necesară acestora. Practic, s-a construit un drum cu două benzi pe sens de mers, fără să se ştie dacă după inaugarea se va dovedi că erau necesare câte patru sau era suficientă doar una" - Adrian Ștefan Clopotari, practician în insolvență CITR.

avocatnet.ro: Ce mai lipsește ca Legea nr. 151/2015 să se aplice?

Adrian Ștefan Clopotari (AȘC - foto stânga): Ne găsim în faţa unui paradox: întrebarea îşi găseşte răspunsul nu de la cel interogat, ci tocmai de la cel care formulează dilema. Altfel zis, dincolo de explicaţia tehnică pe care o poate da un specialist, consumatorul ştie primul răspunsul: pentru că nu are cui să se adreseze ca să-şi vadă procedura deschisă.

Cetăţeanul citeşte legea şi, plin de speranţă, îşi face dosarul înflăcărat de beneficiile legii; apoi, când iese din casă, nu ştie încotro s-o apuce. Îl depune, unde? Legea vorbeşte despre Comisia Teritorială de Insolvenţă şi despre corpul administratorilor şi lichidatorilor speciali Legii nr. 151/2015. Nu e clar dacă acestea există, fiindcă datele lor de contact nu sunt disponibile nicăieri. Iar aceasta e prima provocare dincolo de explicaţiile tehnice ale unui specialist: informarea consumatorilor cu privire la accesarea legii.

Al doilea paradox: legea se adresează unor persoane cu situaţii materiale precare, însă le obligă să-și angajeze avocaţi care să le explice cum pot beneficia de o lege deja intrată în vigoare de mai mult de o lună (1 ianuarie 2018).

avocatnet.ro: Ar mai fi nevoie inclusiv de adoptarea unor acte normative suplimentare?

AȘC: Blocajul s-a produs la nivelul ministerelor şi al Autorității Naționale a Protecției Consumatorilor (ANPC). Concret, Legea 151/2015 este o fortăreaţă la adăpostul căreia se pot adăposti datornicii de bună credinţă, fiind deja construită, însă fără o uşă. Afară e furtună şi nimeni nu poate intra! Planul de construcţie a punctului de intrare a fost deja elaborat, însă constructorul a delegat sarcina altcuiva, care întârzie să-l pună în practică.

Astfel, prin HG nr. 11/2016, Guvernul a însărcinat Ministerul Finanţelor Publice (MFP), Ministerul Justiţiei, Ministerul Muncii, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului și ANPC să-şi desemneze fiecare membrii care să formeze Comisia Centrală de Insolvenţă. Totodată, prin aceeaşi hotărâre, Guvernul a însărcinat ANPC, Ministerul Muncii și MFP să-şi desemneze membri care să formeze Comisia Teritorială de Insolvenţă.

Azi, „blocajul procedural” în aplicarea legii e dat tocmai de lipsa ordinelor sau deciziilor de numire la nivelul ministerelor și instituţiilor. Nu avem Comisie Centrală şi Teritorială, deşi avem procedurile de înfiinţare şi de funcţionare a lor. Fără Comisia Centrală, nu putem avea Corpul administratorilor şi lichidatorilor pentru procedura insolvenţei persoanei fizice, iar fără acesta din urmă legea este inaplicabilă.

Astăzi, breasla avocaţilor, practicienilor în insolvenţă, notarilor şi executorilor (persoanele care pot dobândi calitatea de administratori sau lichidatori pe Legea nr. 151/2015) a elaborat o curriculă comună şi o metodologie unitară (procedură comună necesară intrării în profesie), dar Comisia Centrală trebuie s-o avizeze înainte de a fi organizate examene pentru accederea în profesie. Or, cum Comisia Centrală nu există, cererea de avizare nu are cui să fie adresată.

Răspunzând întrebării, nu e nevoie de acte normative suplimentare, ci de acte administrative ale instituţiilor însărcinate să construiască uşa pentru intrarea în fortăreaţa Legii nr. 151/2015.

avocatnet.ro: Când vor afla datornicii că pot să se folosească, în sfârșit, de această lege și să ceară intrarea într-o procedură de insolvență?

AȘC: ANPC a publicat deja pe site-ul propriu nişte ghiduri în care rezumă Legea nr. 151/2015 şi indică paşi pentru accesare, menite să faciliteze înţelegerea actelor normative de către consumatori.

Conform HG nr. 11/2016, sarcina popularizării legii o are Comisia Centrală de Insolvenţă. La art. 8 lit. f) din lege stă scrisă atribuţia „elaborează ghiduri, organizează acțiuni și/sau campanii de informare a publicului, cu sprijinul aparatului tehnic, și facilitează accesul debitorilor la acestea”.

Ce o să însemne asta şi cât de accesibile vor fi informările, rămâne de văzut. Sperăm, ca toţi ceilalţi, să aibă în vedere că destinatarii legii, consumatori de bună credinţă, poate nu vor avea toţi acces la internet şi atunci trebuie gândite metode complementare de popularizare: radio, tv, mic text strecurat în notificarea de plată de la ANAF, utilităţi etc.

avocatnet.ro: Găsiți anumite sincope în lege sau aspecte care vor duce la probleme de aplicare?

AȘC: Cele mai mari sincope nu ţin de textul ei, ci de lipsa mijloacelor prin care ea va putea fi pusă în aplicare. Concret, ne lipsesc blamatele studii de fezabilitate: nu ştim câţi oameni o vor accesa, nici de câţi oameni în plus va fi nevoie pentru a o pune în aplicare sau logistica necesară acestora. Practic, s-a construit un drum cu două benzi pe sens de mers, fără să se ştie dacă după inaugarea se va dovedi că erau necesare câte patru sau era suficientă doar una.