Impozitul pe profit pentru 2017: Cum se declară şi până când trebuie firmele să îl achite?

Codul fiscal stabileşte data de 25 martie ca termen-limită pentru declararea şi plata impozitului pe profit, în cotă de 16% asupra profitului impozabil, pentru anul anterior. Cum în 2018 ziua de 25 martie pică într-o duminică, termenul de raportare și plată a impozitului pe profit aferent anului 2017 va fi automat prelungit cu o zi, până pe 26 martie 2018, prima zi lucrătoare.

Raportarea impozitului pe profit se face în prezent prin intermediul formularului 101, reglementat prin Ordinul ANAF nr. 3.386/2016 și actualizat ultima dată la final de 2017, atunci când au fost introduse în formular scutirea pentru inovare și reducerea pentru split TVA opțional - detalii, aici.

Potrivit normelor în vigoare, formularul se completează cu ajutorul programului de asistenţă pus la dispoziție de ANAF și se depune la organul fiscal competent, în format PDF, cu fişier XML ataşat, pe suport CD (împreună cu varianta tipărită și semnată), sau se transmite online, cu ajutorul portalului E-guvernare.ro (în baza certificatului digital).

De altfel, programul de asistenţă electronică al ANAF a fost actualizat spre finalul lunii februarie 2018 şi poate fi accesat aici. 

În cazul în care declaraţia depusă trebuie să fie corectată, declaraţia rectificativă se întocmeşte pe acelaşi model de formular, înscriind "X" în spaţiul special prevăzut în acest scop.

Atenţie! Nedepunerea la timp a formularului 101 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 la 5.000 de lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii şi mari şi cu amendă de la 500 la 1.000 de lei, pentru celelalte persoane juridice.

Cine are obligaţia depunerii formularului 101

Potrivit art. 13 din Codul fiscal, la plata impozitului pe profit sunt obligate următoarele persoane:

• persoane juridice (firme) din România, cu câteva excepţii, pe care le vom prezenta pe parcurs;
• persoanele juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent/mai multor sedii permanente în România;
• persoanele juridice străine care au locul de exercitare a conducerii efective în România (spre exemplu, o companie înfiinţată în Ungaria devine subiect al impozitului pe profit în România în situaţia în care aceasta este administrată efectiv din România) ;
• persoane juridice străine care realizează venituri din transferul proprietăților imobiliare situate în România;
• persoanele juridice cu sediul social în România, înființate potrivit legislației europene.

Referitor la entitățile scutite de depunerea formularului 101, este vorba, în esență, de cele publice, cum ar fi instituțiile de stat (cu excepția activităților economice), Trezoreria Statului, Banca Națională a României sau Fondul de garantare a asiguraților. De asemenea, nu trebuie să declare impozitul pe profit microîntreprinderile, din moment ce acestora li se aplică un regim special de impozitare.

În ceea ce privește tratamentul fiscal al cheltuielilor și determinarea rezultatului fiscal, trebuie ținut cont că sunt considerate cheltuieli deductibile cele făcute în scopul desfășurării afacerii unei firme, dar și taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile.

Concret, „pentru determinarea rezultatului fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, precum și taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate către camerele de comerț și industrie, organizațiile patronale și organizațiile sindicale”, scrie în Codul fiscal.

Printre cheltuielile cu deductibilitate limitată se numără, de exemplu, scăzămintele, perisabilitățile, pierderile rezultate din manipulare/depozitare, cheltuielile sociale sau cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate. Totodată, legislația stabilește și anumite cheltuieli nedeductibile, cum ar fi cele cu serviciile de consultanță sau cele cu sponsorizarea.