În concret, Legea nr. 233/2020 (apărută în M. Of. nr. 1036) va elimina, din articolul 199 alin.(1) din Codul penal sintagma "Împăcarea înlătură răspunderea penală", acolo unde Codul stabilește că, în cazul unor fapte de violență în familie, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu.
Cei care au inițiat acest demers legislativ au avut o intenție bună, numai că executarea finală a fost "defectuoasă", dacă putem spune astfel. Inițiatorii au vrut să le ia agresorilor posibilitatea de a face presiuni asupra victimei ca să-și retragă plângerea (retragerea plângerii și împăcarea sunt însă chestiuni diferite din perspectivă penală). Astfel, ei au propus ca în același articol 199 să scrie că împăcarea nu înlătură răspunderea penală.
"Posibilitatea prevăzută acum de Codul penal ca agresorul să se împace cu victima menține riscuri majore pentru acestea din urmă de a fi în continuare abuzată și agresată, dar expune și alte persoane riscurilor de a cădea victime unui agresor care știe că are la îndemână și portița împăcării. Prezenta propunere legislativă își propune să elimine din Codul Penal această posibilitate care permite ca agresorii să fie exonerați de răspundere penală în cazuri de violență în familie", spuneau inițiatorii în expunerea de motive a proiectului ce a devenit Legea nr. 233/2020.
Doar că de la votul final a ieșit altceva - parlamentarii au scos cu totul sintagma referitoare la împăcare.
Eliminarea acelei sintagme din articolul 199 din Codul penal nu face mare diferență față de situația actuală.
Până la modificarea de duminică, indiferent că victima a făcut plângere pentru faptele de violență sau că organele penale s-au sesizat din oficiu, poate interveni împăcarea părților și dosarul se închide. Doar că pentru multe dintre faptele penale unde e necesară plângerea prealabilă a victimei, retragerea acesteia (nu împăcarea - care e altceva) are aproximativ același efect: închiderea dosarului.
"Modificarea făcută nu are nicio legătură cu intenţia iniţiatorilor: parlamentarii au vrut ca, atunci când victima a formulat plângere pentru agresiune în familie, organele judiciare să continue procesul chiar dacă ea îşi retrage plângerea, ceea ce înseamnă că trebuiau modificate reglementările privind plângerea prealabilă a victimei. În schimb, parlamentarii au votat ca atunci când procesul pentru agresiuni în familie începe din oficiu, eventuala împăcare să nu fie luată în considerare, adică au modificat reglementările privind altceva decât plângerea!", atrag atenția juriștii de la VeDemJust.
Parlamentarii ar fi trebuit să-i ia victimei posibilitatea retragerii plângerii pentru a atinge scopul declarat.
"Violenţa domestică poate fi anchetată din oficiu încă din anul 2000, deci nu este o noutate: din nefericire, principala formă de anunţare a organelor de urmărire penală este de victima însăşi, prea puţini străini făcând acest lucru şi aproape niciodată organele însele.
Actualul proiect de lege (ce a devenit, între timp, Legea nr. 233/2020 - n. red.) a stat trei ani în două camere din Parlament pentru a introduce un singur cuvânt în Codul penal – NU – la Senat şi pentru a elimina cu totul o propoziţie referitor la împăcare. Legea promovată în 2017 şi votată ieri de Parlament va permite în continuare victimei să îşi retragă plângerea, dacă procesul s-a declanşat la sesizare formulată de ea. În continuare, din păcate, agresorul va putea face presiuni asupra victimei pentru ca aceasta să renunţe la plângere".
Împăcarea și retragerea plângerii
În legea penală română există aceste două mecanisme care au efecte aproximativ similare, dar deosebirile dintre ele sunt foarte importante: împăcarea și retragerea plângerii.
Retragerea plângerii prealabile poate să ducă la închiderea unui dosar doar în anumite condiții; esențial e că plângerea poate fi retrasă numai în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea ei - mult simplificată ideea, există în Codul penal o serie de infracțiuni unde numai plângerea victimei poate face posibilă deschiderea unui dosar, iar dacă aceasta, la un moment dat, dorește să își retragă plângerea pentru ca infractorul să nu mai fie sancționat penal, poate să o facă.
Împăcarea înlătură răspunderea penală a făptuitorului și poate interveni în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede expres. Cu alte cuvinte, dacă organul penal e cel care s-a sesizat din oficiu, pe parcurs poate interveni împăcarea și dosarul se închide.
Legea nr. 233/2020 nu face mare diferență tocmai pentru că parlamentarii care au dat votul decisiv pare că au uitat complet de mecanismul retragerii plângerii prealabile și de configurația multora dintre infracțiunile contra persoanei din Codul nostru penal. Pentru multe dintre acestea, retragerea plângerii prealabile e posibilă în continuare, chiar și cu această nouă lege.
"Potrivit actualului Cod penal, pentru un număr de 25 infracţiuni simple sau cu aspecte intime este nevoie de plângerea prealabilă a victimei, iar dacă aceasta şi-o retrage, dosarul se închide. Restul de peste 200 de infracţiuni se urmăresc din oficiu, iar dintre acestea pentru un număr de şase poate interveni împăcarea dintre victimă şi autor, ceea ce duce la închiderea dosarului;
În caz de lovire intenţionată ce provoacă leziuni vindecabile în maxim 90 de zile sau vătămare din culpă ce provoacă leziuni vindecabile în peste 90 de zile, o infirmitate, sluţire ori avort, deosebim două situaţii:
- dacă agresorul nu este din familie, atunci ancheta poate începe doar la plângerea victimei, numită plângere prealabilă (art. 193 şi art 196 C.pen.); retragerea ei are drept efect stoparea procesului (art. 158 C.pen);
- dacă agresorul este din familie, atunci ancheta începe fie la plângerea prealabilă a victimei care şi-o poate retrage şi dosarul se închide (art. 158 C.pen); fie din oficiu, însă împăcarea agresor-victimă va duce, la fel, la închiderea dosarului (art. 199 C.pen)", arată cei de la VeDemJust.
Comentarii articol (1)