De ce ar putea fi reticenți angajatorii cu implementarea telemuncii

Telemunca reprezintă "forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat şi voluntar, îşi îndeplineşte atribuţiile specifice funcţiei, ocupaţiei sau meseriei pe care o deţine, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel puţin o zi pe lună, folosind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor". Aceasta e definiția pe care o regăsim în Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, de azi în vigoare.

În loc să vină la birou, telesalariatul va lucra din altă parte, de acasă, de exemplu, folosindu-se de tehnologie și respectând contractul de muncă adaptat pentru telemuncă, regulile de sănătate și securitate în muncă, regulamentul intern și contractul colectiv de muncă, după caz. Contractul dintre angajator și telesalariat trebuie să cuprindă clauze în plus față de cele de bază, din Codul muncii, iar efectuarea telemuncii presupune ca ambele părți să fie de acord cu ea.

Legea telemuncii nu e însă o reglementare vastă. Vine cu o noutate pentru raporturile de muncă, în sensul că reglementează ceva ce, așa cum se tot subliniază de către angajați și specialiști, se întâmpla deja în practică, în anumite privințe.

Am schimbat câteva idei pe tema Legii telemuncii cu Miruna Stănescu, avocat partener la S.C.A. Stănescu și Iordache: "Sunt convinsă că apariția legii va fi privită de mulți ca o gură de oxigen, indiferent că vorbim despre salariați sau despre angajatori. Cu siguranță la auzirea veștii că există o reglementare pentru telemuncă, mulți salariați își vor dori să beneficieze de o astfel de formă de organizare, punând preț pe avantajul flexibilității, al reducerii timpului petrecut în drum spre birou, respectiv spre casă", ne-a spus Miruna Stănescu.

Pentru unii angajatori, spune avocata, ar putea să însemne diminuarea unor costuri. E mai simplu ca angajații să lucreze din confortul casei lor și să se cheltuiască mai puțin cu spațiile de birouri. Totuși, e posibil ca angajatorii să nu se grăbească spre telemuncă așa cum ar fi tentați salariații.

Ce motive ar avea angajatorul să nu se complice cu telesalariați

"Date fiind o serie de obligații care le sunt impuse angajatorilor de Legea telemuncii și dată fiind birocrația în ceea ce privește organizarea și controalele în situațiile în care se efectuează telemunca, este foarte posibil ca, cel puțin pentru început, până nu va exista o practică formată, mulți angajatori să se teama să apeleze la astfel de contracte, indiferent cât de semnificativă ar putea fi reducerea cheltuielilor cu închirierea biroului, spre exemplu", precizează Miruna Stănescu.

Avocata se referă, mai exact, la obligațiile referitoare la măsurile de sănătate și securitate în muncă, dar și la chestiuni precum instalarea, verificarea și întreținerea echipamentelor de muncă, de exemplu.

"Pentru că telemunca se diferențiază de munca la domiciliu inclusiv prin faptul că telemunca permite ca activitatea să se desfășoare și în alte locuri, altele decât domiciliul salariatului, cu condiția ca aceste locuri să fie convenite de părți în contract sau în actul adițional, este greu de văzut la acest moment cum se va transpune în practică obligația angajatorului de instalare, verificare și întreținere a echipamentului de muncă necesar, în special în situația în care va exista prevăzută posibilitatea ca activitatea să fie prestată dintr-un loc neutru, care bineînțeles nu este nici domiciliul salariatului, ci spatiul aparținând unui terț, străin de contract", mai spune Miruna Stănescu.

Alte posibile probleme pe care le-ar putea ridica acest regim de muncă, în special pentru angajator, sunt legate de modul cum va ține evidența orelor de muncă. Și chestiunea accidentelor de muncă va pune, cu siguranță, ceva semne de întrebare în practică.