UPDATE: CJUE: Dreptul de vizită al părintelui se extinde și la bunicii copilului

Potrivit unui comunicat de presă, CJUE a stabilit că „noțiunea de «drept de vizită» vizează nu numai dreptul de vizită al părinților în privința copilului lor, ci și pe acela al altor persoane cu care este important ca acel copil să întrețină relații personale, printre care bunicii săi".

Pentru a ajunge la această concluzie, CJUE a avut în vedere şi opinia avocatului general, care, pe parcursul dezbaterilor în cauza C-335/17 Valcheva vs. Babanarakis, a susţinut ideea că dreptul de vizită al părintelui despărțit de copilul său include și dreptul de vizită al bunicilor. 

Situaţia de fapt a fost următoarea: o instanță bulgară a trimis o solicitare CJUE cu privire la această problemă, nefiind lămuriți judecătorii dacă reglementările europene includ în dreptul de vizită al părintelui și pe cel al bunicilor -- în contextul în care nu există o lege internă pe acest subiect.

Concret, legislaţia europeană prevede că interesul copilului este principalul criteriu după care se pot analiza astfel de chestiuni. Având în vedere reglementările legale la nivelul Uniunii Europene, avocatul general a susţinut că noţiunea de „drept de vizită" este una extinsă, care se referă la integrarea în viața familială a raporturilor dintre rudele apropiate.

Principiul respectării interesului superior al copilului se regăsește și în legislația noastră. Exact ca în cazul Bulgariei, nici în legislația internă din România nu există acest drept conferit expres bunicilor, iar problema dreptului de vizită al acestora a fost de mai multe ori ridicată în fața instanțelor de la noi.

„Copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului", se prevede însă în Codul civil.

Notă: CJUE nu soluționează litigii naționale, ci oferă lămuriri cu privire la diverse probleme sau interpretări ale legislaţiei, însă instanța națională are obligația de a soluționa cauza conform deciziei CJUE. Această decizie este obligatorie pentru toate instanțele judecătoreşti din Uniunea Europeană, adică şi pentru cele din România.