Ce trebuie să ştim despre colectarea creanţelor fiscale şi a documentelor ce o privesc

Iată de ce trebuie să ştiţi ce înseamnă executarea creanţelor fiscale şi mai ales cum să vă protejaţi de acţiunile şi efectele acesteia, în condiţiile în care este declanşată de organele fiscului.

Pentru a înţelege mai bine procedura de executare a creanţelor fiscale, trebuie să pornim cu începutul. Procedura de executare a creanţelor fiscale implică în primul rând emiterea actelor administrativ fiscale.

Ce înţelegem prin acte administrativ fiscale?

Ce este: Ȋnscris oficial emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.

Ce cuprinde: Se emite în forma scrisă, pe suport hârtie sau în forma electronică şi trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii:

• denumirea organului fiscal emitent;
• numele, respectiv semnătura persoanelor împuternicite şi, după caz, ştampila organului fiscal emitent;
• data la care a fost emis şi la care începe să-şi producă efectele;
• datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de acesta;
• obiectul actului administrativ fiscal;
• motivele de fapt şi temeiul de drept;
• menţiuni privind audierea contribuabilului;
• termenul în care poate fi contestat actul şi organul fiscal la care se depune contestaţia

Cum se comunică: Comunicarea actului administrativ se face:

• personal contribuabilului (la sediul organului emitent);
• prin intermediul unor persoane împuternicite ale organului fiscal;
• prin poştă (cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire) la domiciliul fiscal al contribuabilului;
• prin alte mijloace: fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ-fiscal şi confirmarea acestuia.

Ȋn cazul în care contribuabilul sau persoana împuternicită de acesta lipseşte de la domiciliul fiscal sau refuză să primească actul administrativ fiscal, comunicarea se face prin publicitate.

Tipuri de acte administrativ fiscale

Ȋn principiu, cele mai cunoscute acte administrativ fiscale sunt:

• declaraţie de impunere
• decizie de impunere şi cele asimilate deciziei de impunere

Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere. Sunt asimilate deciziilor de impunere şi următoarele acte administrative fiscale:

1. deciziile privind soluţionarea cererilor de rambursare de taxă pe valoarea adăugată şi deciziile privind soluţionarea cererilor de restituiri de creanţe fiscale;
2. deciziile referitoare la bazele de impozitare;
3. deciziile referitoare la obligaţiile fiscale accesorii;
4. deciziile privind nemodificarea bazei de impozitare.

Alte acte administrativ fiscale (utilizate exclusiv în activitatea de executare silită a creanţelor bugetare):

• somaţia şi titlul executoriu;
• adresa de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti/adresa de înştiinţare privind înfiinţarea popririi asupra disponibilităţilor băneşti;
• procesul verbal de sechestru asupra bunurilor mobile/imobile;
• decizia de instituire a măsurilor asiguratorii (plus actele de aducere la îndeplinire a acesteia).

Ce înseamnă colectarea creanţelor bugetare?

Sfera şi actele de stabilire a creanţelor fiscale

• Stabilirea creanţelor fiscale reprezintă activitatea de determinare a materiei impozabile, de calculare a bazei de impozitare şi a creanţelor fiscale.
• Creanţele fiscale se stabilesc (aşa cum am prezentat anterior), astfel:

1. prin declaraţie de impunere;
2. prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.

Stabilirea creanţelor fiscale sub rezerva verificării ulterioare

• Cuantumul creanţelor fiscale se stabileşte sub rezerva verificării ulterioare, cu excepţia cazului în care stabilirea a avut loc ca urmare a unei inspecţii fiscale sau a unei verificări a situaţiei fiscale personale.
• Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi desfiinţată sau modificată, din iniţiativa organului fiscal ori la solicitarea contribuabilului/plătitorului,pe baza constatărilor organului fiscal competent.
• Rezerva verificării ulterioare se anulează numai la împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale sau ca urmare a inspecţiei fiscale ori a verificării situaţiei fiscale personale

Colectarea creanţelor fiscale

Colectarea creanţelor fiscale reprezintă totalitatea activităţilor care au ca scop stingerea creanţelor fiscale. Colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanţă fiscală sau al unui titlu executoriu, după caz.

Evidenţa creanţelor fiscale

• În scopul exercitării activităţii de colectare a creanţelor fiscale, organul fiscal organizează, pentru fiecare contribuabil/plătitor, evidenţa creanţelor fiscale şi modul de stingere a acestora. Evidenţa se organizează pe baza titlurilor de creanţă fiscală şi a actelor referitoare la stingerea creanţelor fiscale.
• Contribuabilul/Plătitorul are acces la informaţiile din evidenţa creanţelor fiscale, la cererea acestuia, adresată organului fiscal competent.
• Accesul la evidenţa creanţelor fiscale se efectuează potrivit procedurii şi condiţiilor aprobate prin ordine ale Ministerului Finantelor Publice – Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau ale altor ministere implicate.

Creanţele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.

Pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscale accesorii, stabilite prin decizie potrivit legii, termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării deciziei, astfel:

1. dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare, inclusiv;
2. dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare, inclusiv.

Pentru obligaţiile fiscale eşalonate la plată, precum şi pentru accesoriile acestora termenul de plată se stabileşte prin documentul prin care se acordă eşalonarea.

Stingerea creanţelor fiscale se face astfel:

• prin plata;
• prin compensare;
• prin restituire

Ȋn situaţia în care obligaţiile fiscale ale contribuabililor nu sunt achitate de bunăvoie şi nu se operează stingerea acestora, organele fiscale apelează la acţiuni de executare silită a veniturilor şi a bunurilor acestora.