Trei legi pentru datornicii români își așteaptă votul decisiv în Parlament: Colace de salvare sau otravă cu acțiune lentă?

La începutul acestui an, KPMG România a fost solicitată de actorii din domeniul bancar să facă un studiu de impact cu privire la aceste trei proiecte legislative. Concluziile KPMG, fie că ne plac sau nu, fie că alegem să le privim ca pe un răspuns dat contra cost, cel puțin unul dintre aceste proiecte (cel cu care voi începe) e toxic nu doar pentru datornic, ci și pentru instanțele de judecată, deja supraaglomerate, făcând nimic altceva decât o întoarcere în timp. Orice avocat sau judecător o să spună același lucru.

Contractele de credit și leasing să nu mai fie titluri executorii

Primul dintre cele trei proiecte propune următorul lucru: contractele de leasing și cele de credit încheiate cu consumatorii (nu cu firmele) și contractele de garanție aferente acestora să nu mai fie titluri executorii, adică să se ajungă la executarea datornicului, mergând, de fiecare dată, la instanța de judecată. Practic, chestiunea se vrea aplicată și contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a acestui proiect legislativ (dar nu și executărilor începute deja la acel moment). Inițiatorii sunt de părere că, ajungându-se atât de repede la executarea silită, cum se întâmplă acum, românul nu mai are timp să invoce eventualele clauze abuzive din contracte, că buzunarele sale sunt numaidecât golite.

Din păcate, o atare schimbare nu ține cont de două probleme majore ce vor apărea ulterior: supraaglomerarea instanțelor deja sufocate de cereri, durata la care se poate ajunge cu executarea silită, dar, cel mai important, costurile pe care datornicul le va suporta din propriul buzunar, proporțional cu durata și valoarea creditului. Iar asta pentru că banca va putea cere în instanță recuperarea cheltuielilor de la datornic drept cheltuieli de judecată în procesul respectiv. Apoi, ar mai fi și lipsa de considerație față de dorința românilor de a fi târâți de fiecare dată prin instanță.

"Toți consumatorii pentru care alte soluții de redresare în afară de executarea silită nu sunt fezabile vor fi nevoiți să se apere în litigii inițiate de creditori, prin care se urmărește obținerea unui titlu executoriu în vederea stabilirii certitudinii, lichidității și exigibilității datoriei față de instituția de credit. Aceste litigii ar putea depăși ca durată trei ani", estimează KPMG.

Limitarea dobânzilor la credite

Potrivit proiectului, dobânda pentru creditele ipotecare sau imobiliare nu va putea depăși de 2,5 ori dobânda de referință a Băncii Naționale a României, iar dobânzile penalizatoare vor putea produce dobânzi doar în baza unei convenții speciale și numai pentru depășirea scadenței cu mai mult de un an. Cât despre dobânda la creditele de consum, ea va fi de maximum 18%. Conform inițiatorilor, limitarea DAE și a penalităților în contractele dintre comercianți și consumatori va stopa exploatarea necinstită și practicile înșelătoare ale băncilor și IFN-urilor. Mai mult, legea se va aplica inclusiv contractelor de credit în derulare.

În analiză, KPMG subliniază, printre altele, următoarele lucruri:

• chiar dacă aplicarea și contractelor în derulare va însemna reduceri de costuri pentru cei împrumutați, de partea cealaltă, băncile ar putea să ceară să nu mai prelungească unele contracte de credit (de pildă, pentru cardurile de credit sau overdraft) și să ceară rambursarea creditului, să renunțe la acordarea unor perioade de grație sau la serviciile cu costuri zero;
• ar putea apărea retragerea de pe piață, treptat, a unor produse de creditare care există acum; băncile ar putea impune condiții mai greu de bifat de către cei care apelează acum la astfel de produse de creditare; concurența pe piața creditelor de consum va fi mai limitată, în detrimentul consumatorilor;
• reorientarea către creditarea în valută, deloc îmbucurătoare pentru consumator, din moment ce vorbim de expunere la riscul valutar.

În studiul KPMG mai găsim și o referire la situația din alte state europene: aproximativ jumătate din statele membre ale Uniunii Europene au implementate reguli de limitare a ratelor de dobândă pentru credite, dar plafoanele sunt bazate pe media dobânzilor practicate în piață, de cele mai multe ori, fiind diferențiate în funcție de mai multe criterii.

Specialiștii subliniază că sistemul de limitare a dobânzilor trebuie să fie un proces ce trebuie să se afle sub monitorizare și reevaluare permanentă, ca să nu se ajungă la efecte contrare scopului pentru care au fost create, adică să nu încurcăm consumatorul, într-un final, în loc să-l ajutăm.

Limitarea valorii ce poate fi cerută datornicului de recuperator

Ultimul proiect legislativ vizează o limitare ce va fi impusă tuturor recuperatorilor de creanțe: aceștia nu vor mai putea cere mai mult decât dublul sumei pe care au plătit-o băncii pentru a cumpăra creanța (datoria) respectivă. Ca și celelalte proiecte, și acesta se va aplica contractelor în derulare.

Ține de bucătăria financiară a fiecărei bănci sau altei instituții de credit să scape de creditele neperformante, adică de cele care o trag în jos, pentru că, de exemplu, împrumutații nu mai plătesc. Ca să scape de aceste creanțe care trag pe linie moartă, băncile vând acele datorii altor entități, cum sunt recuperatorii de creanțe. În condițiile în care proiectul de mai sus ajunge realitate, atunci băncile vor ajunge să păstreze acele credite neperformante, pentru că nimeni nu va mai vrea să le cumpere cu limitarea respectivă.

Ceea ce va deveni, de fapt, un soi de iertare de datorie pentru unii dintre împrumutați, poate fi considerată și lipsă de echitate de către cei care își plătesc datoriile la timp și care, într-un final, prin cumulul măsurilor de mai sus, vor avea de suferit.

Și aici, înăsprirea condițiilor de creditare este o consecință ce va putea apărea în piață. Din start, anumiți consumatori nu vor mai fi deloc eligibili pentru creditare și vor trebui să caute soluții alternative sau să se resemneze.

"Volumul ridicat al creditelor neperformante la nivelul UE (evaluat în 2016 la aproximativ 1,000 miliarde EUR, i.e. 6,7% din PIBul UE) este considerat de autoritățile europene un risc la adresa stabilității financiare și a creșterii economice. România a avut una din cele mai ridicate rate a creditelor neperformante din UE, reușind însă o reducere accelerată a acesteia, de la un nivel maxim de 22,26% în martie 2014 la 6,40% în decembrie 2017", arată KPMG.

Un fel de concluzie

În spatele celor trei superproiecte legislative de mai sus stau multe incertitudini și multe aspecte secundare pe care notele de fundamentare ale acestora nu le menționează. Deși sunt intenționate ca beneficii pentru românii care se împrumută, specialiștii atrag atenția că e posibil ca efectele lor să nu ducă decât pe termen scurt la bucurii printre români. Consumatorul mulțumit, în primă fază, de beneficiile aduse de acestea, nu va mai ști să lege, peste ceva timp, nemulțumirile pe care le va avea de cauza lor reală.

Problema pe care niciunul dintre aceste proiecte nu o rezolvă este cea legată de educația financiară a celui care se împrumută și care nu înțelege, uneori, cât de complicată poate ajunge situația lui financiară atunci când se împrumută mai mult decât poate da vreodată înapoi.

Nu se încearcă, din păcate, educarea celui care vrea un împrumut. Datornicului nu i se spune, de când face solicitarea de creditare, că s-ar putea să ajungă să nu își mai permită să plătească creditul astronomic pe care vrea să-l contracteze. De asemenea, nimănui nu i se explică foarte clar de ce ajunge un recuperator de creanțe să-l caute. Deși, uneori, e destul de ușor de înțeles.

Cunoscând exemple de români care au peste cinci credite și nicio intenție de a mai da vreun ban înapoi celor care i-au împrumutat (nu gratificat!), văzând zilnic români care sunt interesați de cum să scape de plata creditelor fără să mai dea vreun ban înapoi, încerc să înțeleg de ce unele dintre proiectele de mai sus ar scoate românul de rând dintr-un coșmar în care, uneori, s-a afundat cu bună știință...