Dreptul la liberă exprimare are limite: Denigrarea unei religii se poate sancționa, spune CEDO

Într-o cauză recentă, „E.S. contra Austriei”, CEDO a considerat că sancționarea penală a unei persoane care a făcut anumite judecăți de valoare la adresa Islamului și la mariajul Profetului cu o fată de șase ani (căsătoria consumându-se când aceasta avea nouă ani) a fost justificată, având în vedere contextul și modalitatea în care persoana condamnată a făcut afirmațiile în cauză.

Practic, o persoană care a ținut seminarii despre Islam a numit acțiunile Profetului ca fiind acte de pedofilie. Pentru acest lucru, ea a fost sancționată penal la plata unei amenzi, decizia fiind menținută, la nivel intern, in Austria. Ulterior, persoana condamnată a făcut o plângere la CEDO, unde a susținut că acțiunile sale erau protejate de dreptul la liberă exprimare.

Curtea a menționat că, în mod normal, practicanții unei religii trebuie să accepte critici îndreptate împotriva religiei lor. Totuși, criticile nu pot fi absolute și, în viziunea CEDO, ele pot să existe până într-un anumit punct.

Limita este dată de următoarele chestiuni:

• Afirmațiile depășesc sfera unei critici obișnuite la adresa unei religii; o astfel de critică se referă, în mod normal, la chestiuni privind respingerea religiei;
• Afirmațiile în cauză ar putea incita practicanții unei religii, cauzând intoleranță, din partea lor, din cauza perceperii afirmațiilor ca o jignire puternică la adresa lor.

Curtea consideră că, din momentul când chestiunile menționate anterior apar, nu se mai poate discuta de o apărare a afirmațiilor prin intermediul dreptului la liberă exprimare. În cauza analizată de Curte, s-a considerat că nu a existat un cadru obișnuit de dezbatere, unde afirmațiile persoanei condamnate să fi fost făcute într-o modalitate obiectivă.

De exemplu, ar fi putut fi un cadru obiectiv menționarea printre altele, a contextului istoric și social al perioadei în care lucrurile la care se referea persoana condamnată s-au întâmplat. Lipsa acestora a fost considerată de CEDO  ca fiind o încercare de denigrare a Profetului și nu o contribuție la o dezbatere obiectivă.

Mai mult, din cauză că astfel de chestiuni legate de religie pot avea un impact social puternic în statul în care se petrec, Curtea consideră că statul respectiv are o largă marjă de apreciere în modalitatea de reglementare a unor astfel de relații sociale (criticarea publică a unei religii). Acest aspect a avut o importanță ridicată în hotărârea Curții de a nu considera că Austria a încălcat dreptul la liberă exprimare al persoanei condamnate.

Atenție! Chiar dacă decizia are la bază evenimente întâmplate în Austria, jurisprudența CEDO este obligatorie pentru noi, din cauza că astfel este interpretată Convenția Europeană a Drepturilor Omului.