În cazul serviciilor medicale, a existat o autoritate de protecție a datelor care s-a pronunțat expres cu privire la situația mentionată anterior. Conferința germană privind protecția datelor (care înglobează autoritățile germane de protecție a datelor) a interpretat obligația de informare a pacientului ca neextinzându-se și asupra unei necesități, din partea pacientului, de a semna fișa de informare.
Practic, compania care furnizează serviciile medicale va informa pacientul cum i se prelucrează datele, cine are acces la ele și alte asemenea elemente. Ulterior, conform Conferinței germane, nu este obligatoriu ca acea fișă de informare să fie semnată de către pacient.
Totuși, dacă pacientul nu semnează, cum poate demonstra furnizorul de servicii respectarea obligației de informare? Două posibilități ar fi, conform aceleiași Conferințe germane:
- păstrarea unei evidențe din care să reiasă informarea pacientului;
- dovedirea existenței unui anumit proces, dovadă din care să reiasă informarea pacienților.
Astfel, având în vedere faptul că ce contează este informarea pacientului, în sine, și, pe deasupra, există modalități de demonstrare a acestui proces, în afară de semnătura pacientului, refuzul tratamentului pentru refuzul de a semna fișa de informare poate fi considerat excesiv.
De aceea, este important să nu fie refuzat un serviciu precum cel medical pentru neîndeplinirea unei formalități.
Atenție! Chiar dacă la baza abordării conferinței germane a stat GDPR, care are efecte obligatorii și în România, noi nu suntem obligați să acceptăm interpretarea Conferinței germane. Într-un sens strict tehnic, putem, cel mult, s-o folosim ca modalitate de interpretare. Totuși, având în vedere că interpretarea este una bazată pe principiile și scopurile GDPR, nu ar fi de mirare ca și intepretări obligatorii pentru noi, precum cele ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, să fie asemănătoare cu cea a conferinței germane.
Comentarii articol (1)