Raportul MCV este parte a Mecanismului de Cooperare și Verificare prin care este verificat progresul României în domeniul judiciar și al luptei împotriva corupției. Mecanismul respectiv a fost introdus prin Decizia Comisiei Europene 13/XII/2006.
Având în vedere faptul că deciziile Comisiei Europene au efect obligatoriu față de statele cărora le sunt adresate, apare întrebarea: ce efect are raportul menționat mai sus? Prin el însuși, nu se poate spune că raportul respectiv ar avea efect obligatoriu. Până la urmă, strict tehnic, rapoartele, ca acte, nu sunt considerate ca având efecte obligatorii, în cadrul dreptului Uniunii Europene.
Însă analizarea Deciziei 13/XII/2006 demonstrează că efectele produse de Decizie, în sine, depind de rapoartele MCV. Cum am spus mai sus, este prevăzut expres faptul că vor fi elaborate rapoarte în scopul verificării atingerii obiectivelor de reformare a sistemului judiciar și de luptă împotriva corupției.
Acest aspect trebuie interpretat împreună cu alte elemente ale Deciziei 13/XII/2006: pe de o parte, preambulul (care nu are nici el efect obligatoriu, prin sine, ci de interpretare) menționează expres abrogarea deciziei după atingerea tuturor obiectivelor de referință. Astfel, se poate vedea clar că durata aplicării Deciziei 13/XII/2006 depinde de progresul României în atingerea obiectivelor, lucru atestat prin rapoarte.
Cu alte cuvinte, în scop practic, continuarea aplicării MCV depinde de concluziile prezentate în rapoarte, ceea ce poate prelungi sau nu efectele Deciziei 13/XII/2006.
Care sunt concluziile celui mai nou raport
Practic, Comisia Europeană a atras atenția, în raportul tehnic publicat marți, asupra anumitor aspecte care ar trebui schimbate. Probabil cel mai evident aspect se referă la prerogativele ministrului justiției.
Însă acesta nu a fost singurul aspect abordat; a existat o serie de recomandări în vederea atingerii scopului reformării justiției și luptei împotriva corupției. Redau, exemplificativ, o parte dintre aceste recomandări:
- existența unui sistem independent și robust pentru numirea procurorilor-șefi, în baza unor criterii clare și transparente, inspirate din recomandările Comisiei de la Veneția;
- asigurarea că adoptarea Codului de conduită al parlamentarilor, care se află, acum, în dezbatere în Parlament, va include și prevederi cu privire la respectul reciproc între instituții, precum și asigurarea faptului că parlamentarii și procedurile parlamentare respectă independența justiției (de asemenea, este sugerată adoptarea unui cod asemănător și în privința miniștrilor);
- finalizarea procesului de reformă în privința codurilor penale; de asemenea, ar trebui să se adopte un plan referitor la asigurarea respectării termenelor limită în privința implementării procedurilor din Codul de procedură civilă care încă trebuie aplicate;
- transparență totală în ceea ce privește activitatea (legislativă și decizională a) parlamentului și a guvernului în domeniul codurilor penale, al legilor anticorupție, al legilor de integritate, al legilor justiției, precum și în privința codului civil și de procedură civilă;
- adoptarea și implementarea unui plan de acțiune în vederea aplicării deciziilor instanțelor și respectării jurisprudenței de către organele administrației publice;
- existența unei proceduri decizionale transparente în cazul activității Parlamentului privind incompatibilitățile, conflictele de interes sau averile nejustificate;
- reformarea prevederilor legale privind imunitatea parlamentarilor sau miniștrilor (printre recomandări, este sugerată adoptarea unor proceduri obiective în ceea ce privește ridicarea imunității parlamentarilor, de exemplu).
Astfel, chiar dacă foarte multă lume discută despre chestiunea privind problema prerogativelor ministrului justiției și a extinderii acestora, raportul MCV reprezintă o analiză sistemică, având scopul de a reflecta starea sistemului judiciar, a independenței acestuia și a luptei împotriva corupției, la momentul de față.
Comentarii articol (0)