UPDATE: În ce condiții sunt emise ordinele de protecție provizorii pentru victimele violențelor domestice

Ordinul MAI nr. 146/2018 privind modalitatea de gestionare a cazurilor de violență domestică de către polițiști a fost publicat în Monitorul Oficial la finele anului trecut, dând posibilitatea victimelor violenței domestice să beneficieze de un ordin de protecție contra agresorilor de îndată, direct de la polițist, în urma unei evaluări de risc.

Polițiștii pot interveni în cazurile de violență domestică din oficiu sau atunci când primesc sesizări, acestea putând să vină chiar din partea unor persoane care nu sunt parte în conflict, dar care au asistat la actele de violență, le-au auzit ș.a.m.d.

Ca să dea un ordin de protecție provizoriu, polițistul se va folosi mai întâi de un formular de evaluare a riscului. În acest formular se regăsesc mai multe întrebări la care trebuie să răspundă victima și, în funcție de răspunsuri (se vor bifa căsuțele corespunzătoare pentru da/nu), dar și de constatările sale, polițistul stabilește dacă se impune sau nu emiterea ordinului provizoriu.

Formularul de evaluare a riscului cuprinde 21 de întrebări. De exemplu, victima e întrebată dacă a suferit leziuni, dacă s-a încercat uciderea sa, dacă agresorul e o persoană violentă, cine e, dacă are probleme cu alcoolul/drogurile, dacă victima se simte amenințată/hărțuită ș.a.m.d. E vorba, în fapt, de un set de întrebări din care se poate creiona, cât de cât, situația de fapt a victimei și ce riscuri există pentru ea în lipsa acelui ordin.

Pentru ca polițistul să încadreze situația ca având un risc iminent pentru victimă (și să emită ordinul), e necesar ca:

• la măcar două dintre primele șapte întrebări din formular să se fi răspuns afirmativ (da);
• sau ca la întrebările 8-21 să fi fost minimum șase răspunsuri afirmative.

Totuși, constatările polițistului vor putea fi de natură să întărească aspectele rezultate din evaluarea pe baza răspunsurilor victimei. În orice caz, dacă răspunsurile victimei ar duce la concluzia că există risc iminent, indiferent de constatările polițistului, acesta va trebui să emită ordinul provizoriu de protecție a victimei.

Dacă victima nu va dori emiterea unui ordin de protecție provizoriu contra agresorului său, polițistul va trebui să-i pună în vedere că are oricând deschisă posibilitatea de a cere un ordin de protecție obișnuit, punându-i chiar la dispoziție un formular în acest sens.

Când evaluează situația și completează formularul respectiv, polițistul le va mai da victimei și agresorului câte o hârtie de completat -- o declarație -- dar completarea ei sau refuzul de a o completa nu va afecta emiterea ordinului (cele două modele de declarații sunt atașate articolului).

De exemplu, agresorul va trebui să scrie în declarație unde are de gând să locuiască, după emiterea ordinului de protecție. Dacă declară că nu are unde locui, atunci i se va pune la dispoziție găzduirea în centrele rezidențiale pentru cei fără adăpost - însă nu va fi obligat să accepte asta.

"Cu ocazia evacuării temporare din locuință, agresorului i se oferă timpul strict necesar pentru ca  acesta să își poată lua asupra sa documentele de identitate, bani, medicamentele sau alte bunuri personale de strictă necesitate", prevede ordinul MAI.

Până la apariția acestui tip de ordin de protecție, victimele violenței în familie puteau obține un ordin de protecție de la instanța de judecată, însă documentul nu se poate obține de îndată. Trebuie făcută o cerere la instanța competentă (pe care poate să o facă și altcineva în locul victimei, de pildă, procurorul) și soluționarea ei de către judecător se va face în maxim 72 de ore. Practic, prin ordinul provizoriu se obține protecția mult mai rapidă a victimei, spre deosebire de cel obișnuit, care poate fi obținut în trei zile.