Articol scris de Adrian Teampău, partener asociat, Divizia impozite indirecte, EY România și Lucian Vițelaru, coordonator practică drept imobiliar Radu și Asociații SPRL.
De cele mai multe ori, pentru repararea prejudiciului creat și descurajarea nerespectării angajamentelor contractuale dintre părți, prestatorii prevăd în contract sume datorate pentru rezilierea sau denunțarea anticipată din motive imputabile clienților. În majoritatea cazurilor, sumele pentru denunțare/reziliere sunt facturate ca penalități contractuale, în afara sferei de aplicare a TVA (fără TVA).
Totuși, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a emis recent o hotărâre în cauza C–295/17 MEO – Serviços de Comunicações e Multimédia SA. Potrivit acesteia, perceperea unor astfel de sume reprezintă remunerații pentru prestări de servicii care intră în sfera de aplicare a TVA (sunt supuse TVA).
Practic, în cazul în care astfel de sume corespund celor pe care prestatorul le-ar fi primit până la finalul perioadei contractuale dacă nu ar fi avut loc o reziliere anticipată de către client sau din motive imputabile acestuia, acestea trebuie facturate cu TVA, deoarece remunerează prestările de servicii contractate inițial.
În domeniul imobiliar, penalitățile/clauza penală constituie un element des întâlnit în contractele de închiriere. De acum înainte, modalitatea de formulare a acestei clauze poate conduce la un tratament TVA diferențiat: se aplică sau nu TVA la respectivele sume.
De aceea, în contractele de închiriere, clauza penală trebuie să reglementeze cât mai detaliat natura obligațiilor financiare ale chiriașului și termenii și condițiile de plată: între momentul denunțării contractului și cel al predării spațiului către proprietar, precum și ulterior preluării spațiului de către proprietar, pentru a reflecta cu acuratețe substanța economică a operațiunii comerciale.
Pe lângă mai vechea preocupare legată de posibilitatea instanței judecătorești de a interveni asupra cuantumului penalităților/clauzei penale stabilit contractual, tratamentul fiscal aplicabil (în special din perspectiva TVA) are relevanță majoră.
Aplicarea TVA la cuantumul penalității agreate comercial pentru denunțarea/rezilierea anticipată a contractelor de închiriere poate conduce la așteptări nerealiste din partea proprietarului și/sau la expunere financiară suplimentară pe partea chiriașului.
De asemenea, amintim că legislația română prevede în mod expres posibilitatea părților de a agrea prin contract o prestație în schimbul dreptului de denunțare anticipată.
În ceea ce privește TVA aferentă acestor sume, aceasta va fi dedusă de către beneficiarii înregistrați în scopuri de TVA cu drept integral de deducere. O problemă va apărea în cazul companiilor care nu au drept integral de deducere a TVA, cum ar fi cele din sectorul bancar, asigurări, leasing sau medical, pentru care această taxă reprezintă un cost irecuperabil dacă achizițiile de utilități sunt alocate unor operațiuni scutite.
În plus, precizăm că un impact major al acestei decizii a Curții de Justiție a Uniunii Europene va fi resimțit în rândul persoanelor juridice neînregistrate în scopuri de TVA, dar și în rândul persoanelor fizice care vor suporta costul cu TVA impusă sumelor de reziliere anticipată a contractelor. Cel mai clar exemplu este cel al contractelor de servicii telecom (internet, telefonie, cablu TV).
Nu în ultimul rând, amintim și necesitatea companiilor afectate de această decizie de a efectua o analiză istorică asupra tratamentului de TVA aplicat sumelor încasate deja pentru rezilierea anticipată a contractelor până la momentul emiterii acestei hotărâri de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Ca urmare a deciziei, pot fi declanșate obligații suplimentare de TVA asupra acestor sume istorice.
Prin urmare, în cazul rezilierii anticipate a contractelor la inițiativa sau din vina consumatorului, acesta din urmă va fi nevoit să suporte plata penalităților contractuale care sunt, de regulă, egale cu contravaloarea abonamentului până la finalul contractului, precum și a TVA aferentă.