Este vorba de un proiect de ordonanță de urgență lansat marți în dezbatere și care ar putea fi adoptat chiar azi de Guvern. Printre alte măsuri controversate, acesta prevede introducerea unor noi taxe pentru companii de la începutul anului 2019.
Rapiditatea cu care Executivul a anunțat modificările pe care vrea să le facă în ultimele zile ale anului curent, în lipsa unei dezbateri reale cu mediul de afaceri, a atras mai multe semnale de alarmă.
„Într-un context global deloc favorabil, în care investitorii sunt foarte precauți și ostili la orice fel de riscuri, recentele măsuri anunțate de autorități riscă să afecteze competitivitatea României. (...) De aceea, ar fi fost de dorit ca adoptarea unor măsuri fiscale de o asemenea importanță să fie discutată din timp cu mediul de afaceri și cu restul partenerilor sociali și să fie precedată de un studiu temeinic de impact, în așa fel încât să existe o imagine clară a efectelor pe termen mediu și lung în plan economic și social”, a declarat Ionuț Simion, country managing partner la PwC România, conform unui comunicat de presă remis redacției noastre.
Astfel, dincolo de nerespectarea regulilor legale privind dezbaterea publică a proiectelor de acte normative, enumerăm în continuare problemele identificate de specialiștii PwC.
1. Taxa pe lăcomie: nejustificată, mare și cu efecte negative
Taxa pe activele financiare ale băncilor și IFN-urilor, care urmează să fie aplicată în funcție de ROBOR, este nejustificată pentru că nu se știe cum a determinat Guvernul acel nivel rezonabil de referință. Practic, s-ar putea ajunge la denaturarea liberei concurențe de pe piața interbancară.
„În afară de modul de percepere al taxei, care ar trebui lămurit, nu este clar mecanismul prin care autoritățile au fixat nivelul de 1,5% al dobânzilor ROBOR ca fiind unul rezonabil, în vreme ce cotațiile peste acest plafon ar fi considerate excesive și ar fi taxate în mod progresiv. Stabilirea unui astfel de plafon poate denatura libera concurență de pe piața interbancară, putând să se constituie într-un mecanism de fixare a prețurilor”, a precizat Daniel Anghel, liderul Departamentului de consultanță fiscală și juridică de la PwC România.
Totodată, în comunicat este subliniat că nivelul taxei ar fi cel mai ridicat din Uniunea Europeană, dacă ne uităm la alte state în care se aplică o taxă asemănătoare, plus că este gândit în sistem progresiv.
Impactul taxei pe lăcomie ar putea fi unul semnificativ atât pentru stat, cât și pentru firme și cetățeni. Plus că nu se știe ce efecte va avea taxa pentru băncile mai mici și pentru IFN-uri.
„Un alt element de incertitudine îl reprezintă impactul impunerii unei astfel de taxe asupra creditării, asupra costurilor finanțării, atât pentru companii, cât și pentru cetățeni și pentru stat, în definitiv. Nu este clar în ce măsură un astfel de nivel ridicat al taxei pe activele financiare este suportabil pentru băncile de talie mai mică sau pentru IFN-uri. Aplicarea acesteia ar putea avea un impact negativ asupra perspectivelor de creștere economică ale țării și poate conduce la scăderea intermedierii financiare, în condițiile în care România are unul dintre cele mai reduse niveluri de intermediere financiară din Uniunea Europeană”, a precizat și Diana Coroabă, partener și liderul echipei de consultanță fiscală pentru sectorul serviciilor financiare la PwC România.
2. Risc de infringement pentru taxele din sectorul telecomunicațiilor
Alte probleme identificate de specialiștii PwC România sunt în legătură cu sectorul telecomunicațiilor, acolo unde este vorba de apariția unor taxe la cifra de afaceri.
„Se instituie un prag minim al taxei de licență într-un procent de 4% din cifra de afaceri din anul precedent, înregistrată la nivelul ramurii CAEN în care se încadrează activitatea de comunicații electronice (pentru comunicații mobile de generația a doua și a treia) și într-un procent de 2% (pentru comunicații mobile de generația a cincea), multiplicat cu numărul de ani pentru care se acordă licența. O altă modificare adusă se referă la stabilirea tarifului de monitorizare (taxa administrativă) la o valoare de 3% din cifra de afaceri (de aproximativ șapte ori mai mult față de nivelul actual de 0.4%)”, este explicat în documentul de presă.
Manuela Guia, partener la D&B David și Baias, atrage atenția că aceste modificări propuse de Guvern n-ar fi în linie cu legislația europeană, motiv pentru care România ar risca să intre în procedura de infringement și, ulterior, să fie sancționată de autoritățile europene.
„Considerăm că o atare modificare, nealiniată cu prevederile Directivei Europene 2002/20/CE, ar putea atrage declanșarea unei proceduri de infringement de către Comisia Europeană asupra României, din moment ce un procent atât de ridicat nu credem că ar putea fi realmente justificat de valoarea costurilor administrative ale autorităților naționale de reglementare”, a spus specialista.
3. Probleme sunt și cu propunerile ce vizează sectorul energetic
Alte probleme în raport cu legislația europeană ar fi și la contribuția bănească pe care Executivul o vrea la companiile care activează în domeniul energiei electrice și termice. Practic, aceasta ar putea fi considerată un fel de impozit pe cifra de afaceri, chestiune care ar fi în contradicție cu directiva europeană privind TVA.
„Vorbim despre o creștere de 30 de ori a contribuției percepute pentru operatorii economici din domeniul energiei electrice și termice, ceea ce reprezintă o majorare semnificativă, care va avea un impact negativ asupra activității acestora. Însă, deși legea vorbește de perceperea unei contribuții, nu este clar dacă în substanță, prin introducerea unei astfel de măsuri legislative, nu se instituie în fapt un impozit pe cifra de afaceri a operatorilor din domeniu, fapt ce ar putea contraveni prevederilor Directivei Europene privind TVA”, a precizat Andreea Mitiriță, partener și lider al echipei de servicii de consultanță fiscală pentru sectorul energetic la PwC România.
De asemenea, o altă prevedere care ar fi în contradicție cu legislația Uniunii Europene este plafonarea prețului la gazele naturale timp de mai mulți ani.
„În ceea ce privește plafonarea prețurilor la gaze naturale, dincolo de faptul că aceasta contravine legislației europene care dă posibilitatea statelor membre să introducă astfel de măsuri numai în anumite condiții și pe perioade nu mai lungi de șase luni, trebuie văzut care va fi impactul asupra sectorului, în condițiile în care un astfel de preț s-ar putea să facă neatractive din punct de vedere financiar investițiile, atât în susținerea exploatărilor onshore, care fiind la un nivel ridicat de maturitate necesită investiții semnificative pentru creșterea gradului de recuperare, dar mai ales a investițiilor în exploatarea zăcămintelor offshore, care s-ar putea să fie amânate de operatorii din domeniu în așteptarea unui cadru fiscal mai propice demarării acestor investiții, afectând astfel securitatea energetică a țării pe termen lung”, a mai spus Andreea Mitiriță.
Atenție! Proiectul de OUG nu se aplică momentan. Pentru a intra în vigoare, acesta trebuie adoptat de Guvern și publicat în Monitorul Oficial.