Bineînțeles, ca regulă, promisiunea de donație care nu este urmată de donația propriu-zisă nu poate atrage obligarea promitentului la donația bunului promis. Până la urmă, o promisiune de donație nu este nici măcar o donație propriu-zisă, ci se referă la o eventuală astfel de donație.
Chiar dacă beneficiarul promisiunii vrea să se concretizeze și donația, acesta nu oferă nimic în schimbul bunului donat și, astfel, nu ar putea avea pretențiile pe care le-ar avea cineva care a încheiat un contract oneros (unde fiecare parte obține un avantaj).
Totuși, există un caz excepțional unde promisiunea de donație care nu este urmată de donația propriu-zisă poate genera obligația promitentului de a plăti despăgubiri. E vorba de cazul când beneficiarul a făcut cheltuieli și a acordat avantaje unor alte persoane, în baza promisiunii.
Deși această prevedere poate fi criticată, pe același temei al lipsei de contraprestație, realitatea este că el reprezintă o modalitate legală de obținere de despăgubiri de către beneficiarul nemulțumit de faptul că donația nu s-a mai făcut.
Atenție! Nu orice promisiune de acest fel poate crea situația plății de despăgubiri. O promisiune trebuie să fie încheiată în formă autentică (la notar), pentru a fi aptă să creeze cadrul pentru acordarea de despăgubiri.
Dacă ţi-a plăcut această curiozitate legislativă, mai avem şi altele. Le găseşti pe toate aici.
Comentarii articol (1)