Analiză: Taxa pe lăcomie. Vom vedea bănci mici închise și retrageri de capital din țară

Taxa pe lăcomie, așa cum mai este cunoscută taxa pe activele financiare ale băncilor, se aplică de la 1 ianuarie 2019, aceasta fiind datorată trimestrial, în funcție de ROBOR. Taxa a fost introdusă prin intermediul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 și a generat un adevărat val de critici din partea reprezentanților domeniului financiar și din partea specialiștilor.

În afară de influențarea negativă a cursului valutar, taxa pe lăcomie poate aduce probleme majore pentru bănci. În esență, instituțiile bancare mici nu vor mai putea să reziste pe piață și vor fi nevoite să-și închidă ușile, ceea ce va duce la o reducere a ofertelor de creditare, dar și la o scădere a creditării. În plus, băncile mari își vor retrage banii din țară.

„Ce se poate întâmpla de-acum în economie, pe lângă ce s-a întâmplat cu cursul de schimb? Ne uităm și în țările acestea care au introdus taxa pe active ca să vedem ce s-a întâmplat cu creditarea. De exemplu, în Ungaria, creditarea a scăzut foarte mult în anul de după introducerea taxei și a fost nevoie de patru ani ca să se revină la nivelul de creditare de dinaintea impunerii taxei. (...) Plus, de asemenea, retrageri de capital din țară. Pentru că ne punem problema, în condițiile în care o mare parte a sistemului financiar ar ajunge pe pierdere, cel puțin pentru băncile mici și foarte mici un astfel de nivel nu va fi sustenabil și atunci e posibil ca unele dintre ele pur și simplu să se închidă. Iar acest lucru, în cele din urmă, va fi rău tot pentru consumator, pentru că va fi o piață mai puțin concurențială. Vor fi doar câteva bănci care vor acorda credite, nu vor mai fi atâtea oportunități de a ne alege de la ce bancă să ne credităm”, a explicat Alexandra Smedoiu, partener servicii fiscale la Deloitte România, la o conferință de presă recentă.

Concret, specialista a spus că taxa pe lăcomie are șanse destul de mari să ducă aproape toate băncile pe pierdere. Asta înseamnă că investitorii pur și simplu nu vor mai fi interesați să rămână pe o piață care nu le aduce profit.

„După toate analizele, după toate calculele, inclusiv în calitatea noastră, a Deloitte, de auditor, constatăm că această taxă are potențialul să ducă aproape întregul sistem pe pierdere. E ca și când, pentru un anumit sector, impozitul pe profit [ar crește] brusc de la 16% la 100% sau la 99%. În aceste condiții, în condițiile unei economii de piață, în condițiile unei economii capitaliste, nu putem să avem așteptarea ca un investitor să-și mențină prezența într-o piață care nu poate face profit”, a subliniat Alexandra Smedoiu.

La o altă conferință de presă recentă, și cei de la EY România au atras atenția că taxa pe lăcomie nu este o idee tocmai bună. „Procentajele de taxă, la prima vedere, nu par senzațional de mari, dar ele, ca impact, în fapt, generează ceva semnificativ. Au fost discuții, în ultima perioadă, în presă vizavi de impactul efectiv asupra băncilor și se pare că doar două dintre ele vor ajunge în 2020 pe poziție profitabilă, ceea ce este realmente distrugător”, a declarat Andra Cașu, partener asociat impozite directe la EY România.

Conform calculelor Deloitte, taxa pe activele financiare ale băncilor ar urma să fie de 0,3% pe trimestru, ceea ce ar însemna, de fapt, o taxă de 1,2% pe un an întreg. Inițial se credea că taxa va fi anuală și se va plăti în patru tranșe, însă, la cum arată prevederile OUG nr. 114/2018, taxa este datorată pentru fiecare trimestru în parte, ceea ce înseamnă o taxare și mai împovărătoare.

Legarea taxei de ROBOR, o „inovație” a Guvernului României

Poate cea mai mare problemă a taxei pe lăcomie este stabilirea ei în funcție de nivelul ROBOR. Chiar dacă taxa pe activele bancare mai există actualmente în Ungaria și Polonia, aceasta n-are nicio legătură cu evoluția vreunui indice de piață monetară. Cu alte cuvinte, legarea taxei de ROBOR este o „inovație” a Guvernului nostru.

„Un alt aspect asupra căruia avem un mare semn de întrebare este legarea nivelului taxei de nivelul dobânzilor interbancare. Aceasta chiar este o inovație și nu mai există nicăieri în lume. Și are niște consecințe destul de neplăcute. În primul rând, pentru că induce în economie un comportament de fixare artificială a unui nivel al dobânzilor, iar fixarea aceasta ar trebui să vedem la ce nivel este. Conform ordonanței, nivelul ar fi de 2%, deci penalizarea ar interveni atunci când nivelul dobânzilor este peste 2%. Dacă ne uităm în economie, să ne uităm la rata inflației, care este mult peste 2%, să ne uităm la rata de politică monetară a Băncii Naționale, care este de 2,5% - deci, să ne închipuim că poate să existe o situație viabilă din punct de vedere economic în care dobânzile să fie 2% este ceva ireal. A doua consecință este că, atunci când încercăm să plafonăm în mod artificial dobânzile, explodează cursul de schimb”, a lămurit Alexandra Smedoiu.

Această idee a fost susținută recent și de reprezentanți ai Băncii Naționale a României (BNR). Mai precis, Cristian Bichi, consilier al guvernatorului BNR, a scris că „mecanismul propus pentru taxa pe active bancare în România este unic pe plan european (și mondial, din câte cunoaștem)”.

Totuși, oficialii Guvernului deja iau în calcul soluții la această problemă. Ceea ce nu face decât să scoată în evidență faptul că autoritățile s-au grăbit să introducă taxa pe lăcomie fără s-o dezbată și fără să ia în calcul toate efectele pe care le-ar putea avea.

„Sper că putem obține o schimbare radicală a felului în care ROBOR este calculat sau să vedem chiar dispariția acestui indice”, a declarat recent, pentru Bloomberg, Darius Vâlcov, consilier al premierului Viorica Dăncilă.

Notă: Informații mai multe despre cum arată taxa pe active în Ungaria și Polonia găsiți în analiza de aici a reprezentanților BNR.

Nu este clar ce active financiare trebuie taxate

Alt aspect controversat al taxei pe lăcomie este că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 nu dă niciun fel de indiciu cu privire la ce reprezintă activele financiare, în sensul aplicării taxei.

„Partea proastă este legată de faptul că în OUG 114 nu se prevede ce reprezintă aceste active financiare pentru scopul aplicării taxei. Pentru noi, ca consultanți, semnul de întrebare a fost la ce ne referim? Ne ducem pe zona contabilă, ne gândim ce înseamnă, de exemplu, pe IAS 32, activ financiar? Probabil că asta va fi soluția. Deși, din păcate, acolo avem un plus în zona de active financiare, inclusiv numerar și alte elemente. Ce vreau să spun este că activele financiare pe care probabil că le va taxa Guvernul ajung în momentul de față la vreo sută de miliarde de euro - este un nivel uriaș. Deci, este clar că Ministerul [Finanțelor] are un focus, în momentul de față, extrem de agresiv și taxează ceea ce până acum nici nu s-ar fi pus problema să taxeze”, a semnalat Andra Cașu.

Totodată, Alexandra Smedoiu a arătat că taxa pe lăcomie se va aplica pe toate activele financiare ale băncilor. Deci inclusiv pe  obligațiunile de stat pe care le cumpără băncile. În esență, statul nu face nimic altceva decât să-și crească singur costul de finanțare.

„Această taxă se aplică la toate activele băncii, fără să existe excepții, deci se aplică, spre exemplu, inclusiv la obligațiunile de stat pe care le cumpără băncile. Deci, practic, băncile, dacă finanțează deficitul bugetar al României, vor avea un cost cu această operațiune. Ceea ce înseamnă că automat va crește costul pe aceste operațiuni și va crește costul de finanțare al statului. Deci, cumva, luăm dintr-o parte și plătim în cealaltă, pentru că asta este situația”, a precizat specialista de la Deloitte.

În loc de concluzie

Cei de la Deloitte au spus că introducerea taxei pe lăcomie pare să nu aibă altă motivare decât aceea de a aduce bani la bugetul de stat și că, la fel de bine, putea fi vizat un alt domeniu de activitate.

„Este clar că în România nu am avut și nu avem active toxice [și] nu pare să fi reieșit de nicăieri vreun risc sistemic în acest sistem financiar sau el nu a fost prezentat public. Deci, cumva, sigura justificare pe care o găsim taxei este să adune mai multe venituri la buget de la un domeniu identificat. Putea să fie și altul”, a declarat Alexandra Smedoiu, comparând motivele introducerii taxei pe active în alte țări cu motivele introducerii la noi.

„Deci, dacă vrem să taxăm sistemul financiar, asta putem să înțelegem, dar să vedem care este nivelul rezonabil al taxei și, de asemenea, să nu influențăm aspecte de politică macroeconomică prin această corelare în mod artificial cu indicatori care, până la urmă, țin de funcționarea economiei în ansamblu”, a mai spus specialista.

Efectele concrete? De principiu, vom vedea o scădere a creditării și o reducere a ofertelor de pe piață, aspecte care vor influența atât companiile, cât și cetățenii.