Responsabilitățile managerilor de firmă în domeniul SSM: Între mituri și obligații legale

Articol scris de Daniel Milicescu, managing partner.

Astfel, cei mai multi manageri, lideri de echipă sau conducători de echipă sunt convinși sau bănuiesc că instruirile personalului din subordine intră în atribuțiile rensponsabilului SSM intern sau consultantului extern, însă, potrivit articolelor 91 și 96 din Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii Securității și Sanătății în Muncă nr. 319/2006, instruirea la locul de muncă și instruirile periodice sunt făcute de conducătorul direct al locului de muncă.

Deseori, aceștia se mai prevalează de faptul că nu au cunoștințe în domeniul SSM sau nu au pregătire de traineri. Articolul 90 din aceeași HG stipulează că instruirea la locul de muncă se face după instruirea instroductiv-generală și are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate și sănătate în muncă, precum și măsurile și activitățile de prevenire și protecție la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru și/sau fiecărei funcții exercitate.

Legislația, așadar, nu impune deținerea unor cunoștințe de nivel avansat pentru astfel de instruiri, dar ține în mod expres la susținerea acestora de către persoanele care înțeleg și evaluează cel mai bine zona de riscuri, respectiv conducătorii direcți, primii responsabili, de altfel, și în cazul unui accident de muncă.

Toate aceste instruiri se fac în baza materialelor elaborate de specialiști SSM interni/externi și aprobate la nivel de companie. În unele companii, instruirea poate fi făcută de un specialist SSM, însă acest lucru nu îl scutește pe manager de a se asigura că aceasta a avut loc și că fișele care atestă participarea angajaților au fost semnate individual, așa cum prevede articolul 81, alin 4 - Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă şi va fi însoțită de o copie a ultimei fişe de aptitudini completate de către medicul de medicina muncii. Managerul poate primi, prin urmare, suport din partea unor departamente ale companiei sau al specialiștilor externi, dar responsabilitatea îi aparține.

Obligații legale, cu sprijinul unor departamente de suport din cadrul companiei, îi revin și în privința verificării efectuării controlului de medicina muncii al tuturor angajaților aflați în subordine, fără de care aceștia nu pot fi considerați apți de muncă. În Legea nr. 319/2006, ce stabilește toate principiile generale legate de câmpul muncii, de la prevenirea riscurilor profesionale, protecția sănătății și securității lucrătorilor sau eliminarea factorilor de risc, până la accidente de muncă, informare, instruirea angajaților și a reprezentanților lor, precum și direcțiile generale pentru implementarea acestor principii, există o serie de obligații ale angajatorului, imposibil, însă, de îndeplinit de unul singur în cazul unei companii cu mii de angajați. De aceea, toate nivelurile de management care îi preiau din obligații sunt reprezentanții acestuia din punct de vedere legal.

Un rol extrem de important în materie de SSM îi este atribuit managerului și în cazul luării tuturor măsurilor aferente în cazul în care unul dintre angajații aflați în directă subordine devine victima unui accident de muncă. Potrivit legii, managerii au obligația să asigure acordarea de prim ajutor în caz de nevoie sau să apeleze la numărul unic de urgență 112, să anunțe responsabilul SSM pentru completarea raportului de accident/incident si să implementeze acțiunile corective sau preventive corespunzătoare.

În plus, articolele 13 și 111 din Legea nr. 319/2006 prevăd obligația angajatorului de a lua măsurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt rezultată din producerea evenimentului, până la primirea acordului din partea organelor care efectuează cercetarea, cu excepția cazurilor în care menținerea acestei stări ar genera producerea altor evenimente, ar agrava starea accidentaților sau ar pune în pericol viața lucrătorilor și a celorlalți participanți la procesul muncii. Și tot conform legii, angajatorul are obligația să comunice evenimentele de îndată inspectoratelor teritoriale de muncă, asiguratorului și organelor de urmărire penală, după caz.

Pentru evitarea unor astfel de situații pe cât posibil, însă, supervizarea permanentă a subordonaților pentru respectarea tuturor procedurilor de lucru, în conformitate cu sarcinile trasate în fișele de post și a celor de SSM este vitală.

Nerespectarea uneia sau multor măsuri de securitate și sănătate în muncă ar trebui să atragă după sine luarea unor măsuri pe loc și raportarea acestora conform procedurilor interne ale companiei către departamentele responsabile de clarificarea sau soluționarea unor astfel de situații.

Tot în acest registru, în cele mai multe dintre companii, învoirile se fac doar la nivel verbal. Recomandarea Eurofin ar fi ca astfel de conveniențe să fie făcute și în scris, pentru maximă prudență. Nu puține au fost cazurile în care angajatul plecat din companie timp de oră pentru a rezolva o chestiune personală a suferit un accident, considerat în aceste condiții un accident de muncă, caz în care managerul a fost nevoit să explice de ce angajatul nu se afla în aria specifică muncii prestate la ora respectivă.

Prudența ar trebui să fie maximă, mai ales în condițiile în care legislația din domeniu prezintă lacune, din punctul nostru de vedere. De exemplu, dacă un angajat suferă un accident în timp ce se îndrepta spre locul de muncă, fie cu mașina personală sau cu orice mijloc de transport în comun, acesta va fi încadrat drept un accident de muncă, în ciuda faptului că angajatorul nu are nicio pârghie de control în reducerea sau eliminarea numărului de accidente.

Responsabilitatea companiilor, la rândul acestora, este de a le aduce la cunoștință managerilor pe care îi angajează și obligațiile SSM pe care le au din punct de vedere legal, pe de o parte, și să creeze bucle de control, pe de altă parte, deoarece, în cele din urmă, administratorul deține întreaga responsabilitate.

Mecanismele de verificare și control prin implementarea unor proceduri de raportare internă sau audituri de terță parte pot minimiza riscul de eroare umană. De exemplu, anumite companii au ca obligație periodică efectuarea unui safety walk, procedură ce se desfășoară trimestrial. În cadrul acesteia, consultantul extern împreună cu responsabilul SSM intern și partea managerială realizează o inspecție pe șantier, în secție sau în birouri pentru a verifica și atesta că tot ceea ce este scris în rapoartele întocmite de specialiștii SSM  corespunde cu realitatea.

Notă: Acest articol face parte dintr-o campanie informativă dedicată informării angajatorilor despre obligațiile pe care le au în domeniul SSM. Toate articolele publicate în campanie pot fi citite aici.