Depunerea declarației unice în 2020 îi interesează pe cei care obțin venituri din străinătate (nu toți!) pentru declararea veniturilor din anul precedent. Aceștia nu completează nimic în privința veniturilor estimate pe anul în desfășurare, conform Codului fiscal.
Termenul acestei declarații este, în mod normal, stabilit în Codul fiscal la 15 martie, doar că, la fel ca anul trecut, a fost amânat, iar noul termen este 30 iunie.
De altfel, termenul de 15 martie era problematic pentru cei care obțin venituri din străinătate, atrăgeau atenția fiscaliștii încă de acum doi ani, pentru că e posibil ca unii dintre contribuabili să nu aibă cum să aducă dovada plății impozitului în străinătate până la 15 martie.
Așadar, până la finalul acestei luni este termenul până la care trebuie declarate veniturile obținute în străinătate anul trecut și plătite dările fiscale, dacă e cazul. De ce doar dacă e cazul? Pentru că e posibil ca pentru veniturile respective să se fi plătit deja în statul străin și să nu mai trebuiască plătit nimic în țară. Dar Fiscul român trebuie să știe acest lucru, conform legislației fiscale de la noi.
Sistemul declarației unice este unul de autoimpunere fiscală -- contribuabilul însuși declară veniturile și el își declară obligațiile fiscale, adică atât cât ar avea de plătit ca impozit și eventuale contribuții sociale (sănătate și pensii), fără să mai facă cineva asta pentru el de la Fisc și să-i trimită acasă o decizie de impunere cu cât are de plată.
Categoriile de venituri vizate de declarație
Acum, înainte de toate, care sunt aceste venituri din străinătate din 2019 vizate prin declarația unică, conform Codului fiscal:
- venituri din activități independente;
- venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală;
- venituri din cedarea folosinței bunurilor;
- venituri din activități agricole, piscicultură, silvicultură;
- venituri din dividende;
- venituri din dobânzi;
- venituri din premii, jocuri de noroc;
- câștiguri din transferul titlurilor de valoare și orice alte operațiuni cu instrumente financiare;
- alte venituri din investiții;
- venituri din pensii;
- remunerații/indemnizații ale membrilor consiliului de administrație/ administratori/ cenzori și alte venituri similare.
Există obligație de declarare și pentru venituri din salarii, în anumite cazuri. Mai exact, e vorba de cei care desfășoară activitatea salarială în străinătate, într-un stat cu care țara noastră are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri (lista completă, aici) și care sunt plătiți pentru activitatea salarială desfășurată în străinătate de către/în numele unui angajator rezident în România/cu sediu permanent în România, în următoarele situații:
- au fost prezenți în străinătate pentru o perioadă de timp mai mare decât cea prevăzută în convenția de evitare a dublei impuneri;
- detașarea în străinătate a încetat înainte de perioada prevăzută în convenția de evitare a dublei impuneri, iar angajatorul nu mai poate efectua reținerea diferențelor de impozit.
Cei care se află în astfel de situații trebuie să aibă la îndemână unele documente justificative pentru plata impozitului, contractul de detașare, încetarea raportului de muncă, certificate de atestare fiscală ș.a.m.d.
Important! Cei care muncesc în străinătate pentru angajatori nerezidenți în țara noastră nu au nicio obligație în privința declarației unice.
Ce se plătește pentru aceste venituri?
Veniturile din declarația unică, fie că sunt din străinătate sau din țară obținute, sunt vizate de impozitare.
Pentru fiecare categorie de venit obținut se aplică regulile specifice în ceea ce privește eventuala scutire de plata unor contribuții, baza de calcul ș.a.m.d.
Impozitul este de 10%, iar contribuțiile sociale (25% la pensii și 10% la sănătate) sunt obligatoriu de plătit dacă veniturile nete din 2019 din străinătate, vizate de declarația unică, au depășit 12 salarii minime brute (26.760 de lei).
Dacă pentru impozit lucrurile sunt mai simple, în cazul contribuțiilor este extrem de important să știm la ce tipuri de venituri ne raportăm ca să putem spune dacă se plătește ceva la sănătate sau la pensii. Pentru contribuabilii cu venituri din străinătate este aproape evident că fără ajutorul unui specialist contabil declarația unică poate deveni destul de greu de completat.
Cel mai important lucru de reținut în privința dărilor fiscale în cazul acestor venituri e că e foarte posibil să nu trebuiască să fie plătit nimic în plus la Fiscul român sau foarte puțin. Așa cum spuneam mai sus, țara noastră are încheiate convenții de evitare a dublei impozitări. În condițiile din respectiva convenție, care pot fi diferite la o țară la alta, se mai plătește sau nu ceva în țara noastră, însă declararea în sine trebuie făcută.
În fine, contribuabilii trebuie să mai știe că anul acesta Guvernul a decis să acorde și bonificații/reduceri pentru declarația unică, mai exact:
- o bonificație de 5%, dacă toate obligații fiscale de plată datorate pentru veniturile pe 2019 se sting prin plată sau compensare, integral, până la data de 30 iunie 2020 inclusiv;
- o bonificație de 5% pentru depunerea declarației unice online, până la 30 iunie 2020 inclusiv.