Există posibilitatea ca, pe viitor, la acordarea fondurilor regionale UE, să se țină cont și de caracteristicile etnice ale regiunilor

În concret, un grup de cetățeni ai Uniunii Europene a încercat să înregistreze la Comisia Europeană o inițiativă legislativă europeană care să introducă luarea în considerare a caracteristicilor etnice, culturale sau religioase ale unor regiuni, atunci când UE aplică politici de finanțare și de susținere.

Conform autorilor propunerii, scopul inițiativei legislative este de a se evita afectarea caracteristicilor culturale, etnice sau religioase ale regiunilor cu minorități naționale, atunci când se decide ce regiuni vor beneficia de fonduri ale Uniunii Europene (prin intermediul politicii de coeziune). 

Totuși, Comisia Europeană a refuzat înregistrarea acestei inițiative, susținând că nu este de competența sa să propună un act normativ precum cel menționat mai sus. În argumentarea acestui refuz, Comisia a susținut că autorii proiectului nu au arătat cum neluarea în considerare a caracteristicilor culturale sau etnice ale unei regiuni minoritare ar putea afecta dezvoltarea regiunii respective.

Autorii au atacat refuzul Comisiei la instanța de contencios al UE. Într-o primă fază, au pierdut (în fața Tribunalului), însă au câștigat după ce au făcut recurs la Curtea de Justiție (Cauza C-420/16 P, Balázs-Árpád Izsák și Attila Dabis/Comisia).

Pe scurt, instanța a considerat că era prea devreme pentru Comisie să se pronunțe asupra temeiniciei propunerii (cea din urmă făcând referire la nevoia dovedirii de către autori a legăturii inițiativei lor cu politica de coeziune și cum neconsiderarea caracteristicilor culturale sau etnice ale regiunilor ar putea duce la dezvantaje economice sau demografice).

Tot ce trebuia Comisia să facă era să se uite dacă exista vreo legătură între propunerea legislativă și cadrul general stabilit de Tratatele Uniunii Europene. 

Astfel, problema demonstrării necesității modificării propuse, prin raportare la politica de coeziune, se va pune doar într-un stadiu mai avansat, când și dacă s-ar ajunge la discutarea conținutului unui eventual act normativ.

Cum devine o inițiativă legislativă cetățenească act normativ european

Cetățenii Uniunii Europene pot iniția și ei proiecte legislative europene (puteți citi mai multe despre condițiile tehnice pentru așa ceva aici). Practic, ei trebuie să își înregistreze inițiativa la Comisia Europeană.

Dacă propunerea este acceptată pentru înregistrare (condiția fiind să vizeze unul din domeniile în care Comisia Europeană poate propune legislație - de exemplu, în cazul menționat mai sus, s-a considerat că exista competența de legiferare a Comisiei), urmează o etapă a strângerii de semnături (un milion, din cel puțin șapte state ale UE). Acest lucru trebuie făcut în maximum 12 luni.

După aceea, urmează o întâlnire între inițiatori și reprezentanții Comisiei Europene, unde primii vor explica propunerea legislativă. De asemenea, inițiatorii pot să își prezinte propunerea și în Parlamentul European.

În final, Comisia Europeană va lua o decizie. Această decizie poate să fie propunerea unui act normativ sau poate să fie de respingere a inițiativei. Decizia trebuie motivată.

Dacă a decis să adopte anumite propuneri de acte normative, se va trece la procesul obișnuit de adoptare al acestora (înaintarea lor spre Parlamentul European și/sau Consiliul Uniunii Europene, după caz). Nimic nu garantează, nici în acest punct, că propunerea va deveni act normativ.

Ce se întâmplă dacă inițiativa legislativă devine act normativ european

Dacă inițiativa legislativă referitoare la zonele minoritare ar deveni act normativ, există posibilitatea ca, în adoptarea deciziilor de finanțare a regiunilor europene (în cadrul politicii de coeziune), să se ia în considerare și caracteristicile etnice, culturale și religioase ale acestora. 

Acest lucru este foarte relevant pentru zone precum Ținutul Secuiesc, de exemplu. 

La acest moment, însă, nu este foarte clar cum vor demonstra inițiatorii necesitatea schimbării politicii de coeziune și cum este necesară luarea în considerare a caracteristicilor etnice și culturale, dintr-o regiune (puteți citi, însă, mai multe detalii despre aceste probleme, din perspectiva inițiatorilor, aici).

Deja se iau în considerare caracteristicile regionale, însă e vorba, în principal, de luarea în considerare a unor elemente precum cele economice, demografice sau de dezvoltare.

Mai mult, în aceeași cauză C-420/16 P, CJUE a spus, în treacăt, că elementele culturale, religioase sau etnice ale unei regiuni nu pot constitui, prin ele însele, un dezavantaj, din punct de vedere al dezvoltării economice, față de celălalte regiuni (unde nu există minorități, de exemplu). 

Astfel, posibilitatea ca acordarea de fonduri europene, în baza politicii de coeziune, să se facă și în funcție de caracteristicile culturale, etnice sau religioase există. Totuși, este, mai degrabă, improbabil să se ajungă la așa ceva.