UPDATE: De azi, cei condamnați pentru evaziune fiscală, corupție ori infracțiuni financiare pot fonda firme

De la interdicția veche din Legea societăților nr. 31/1990, unde scria până ieri că nu pot fi fondatori de societăți comerciale cei care au fost condamnați pentru anumite infracțiuni, parlamentarii au stabilit o formă semnificativ diferită a acestei interdicții, care permite unora dintre cei condamnați pentru acele infracțiuni să fondeze firme fără nicio problemă. Este vorba de Legea nr. 162/2019, care a apărut vineri în Monitorul Oficial și care se aplică de astăzi.

Concret, s-a modificat Legea societăților astfel încât numai cei cărora li s-a interzis prin hotărâre judecătorească definitivă (printr-o pedeapsă complementară) să aibă o problemă la fondarea unor firme.

Diferența față de textul vechi e foarte mare: până acum, oricine era condamnat pentru infracțiunile prescrise avea o problemă la fondarea legală a unei firme. Prin modificarea adusă de noua lege, numai atunci când instanța dispune și o pedeapsă complementară există o interdicție. Ca idee, pedeapsa complementară este opțională, iar interdicția operează pe o perioadă relativ scurtă.

Dar, iată, mai întâi, care e diferența dintre textul vechi și cel nou:

Pedeapsa complementară, aplicabilă sau nu

Judecătorii pot aplica pedepse complementare pe lângă o pedeapsă cu închisoarea sau una cu amenda penală, dacă li se pare necesară în contextul infracțional dat. Vorbim, așadar, de o apreciere a judecătorilor când dau aceste pedepse.

Potrivit Codului penal, judecătorii aleg dintr-o listă de pedepse complementare (de interdicții, de fapt), în funcție de faptă, dacă aplică sau nu o interdicție sau mai multe. Judecătorii nu au de ales în aplicarea unei astfel de interdicții atunci când legea le impune acest lucru.

"Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită", scrie în Codul penal.

Ce se poate interzice, mai exact, potrivit codului:

• dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
• dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
• dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
• dreptul de a alege;
• drepturile părintești;
• dreptul de a fi tutore sau curator;
• dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii;
• dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;
• dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță;
• dreptul de a părăsi teritoriul României;
• dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
• dreptul de a se afla în anumite localități stabilite de instanță;
• dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță;
• dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea;
• dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima desfășoară activități sociale, în condițiile stabilite de instanța de judecată.

Din toată această listă, o interdicție în zona fondării de firme s-ar putea situa în textul subliniat de mai sus (toate celelalte sunt irelevante din punct de vedere al fondării unei societăți comerciale private) - la dreptul de a exercita o funcție sau de a desfășura o activitate de care s-a folosit pentru comiterea infracțiunii (a fi fondator de firmă nu este echivalent nici cu a practica o meserie, nici cu a exercita o profesie).

Interdicțiile de mai sus se pot da pe o perioadă între unu și cinci ani. Cel condamnat începe "să execute" această pedeapsă a interzicerii unor drepturi fie de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii, fie de la de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fie după executarea pedepsei închisorii. Pentru cineva care se află în închisoare, interdicția operează efectiv de la momentul când el ispășește pedeapsa.

Fondatorul unei firme este, potrivit Legii societăților, semnatarul actului constitutiv, precum și orice persoană care are un rol un rol determinant în constituirea societății. Tot în această lege scrie și că cei care nu pot fi fondatori pentru că au fost condamnați pentru anumite infracțiuni nu pot fi nici administratori, directori, membri ai consiliului de supraveghere și ai directoratului, cenzori sau auditori financiari.

Uitându-ne în practica judiciară, găsim că interdicția subliniată mai sus (dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) s-a aplicat unor avocați, contabili, executori judecătorești, medici, așadar, unor profesii liberale în special - cu alte cuvinte, li s-a interzis exercițiul profesiei lor.

În fine, pentru ca cei condamnați să aibă o interdicție la fondarea de firme (o interdicție care operează uneori destul de târziu, pe un termen maxim de cinci ani), va fi necesar ca judecătorii să le interzică expres calitatea de fondator, dacă acest lucru se poate încadra în prevederile Codului penal sau în vreo altă lege specială unde este sancționată fapta penală.