Procedura ordonanței de plată poate fi folosită de o persoană căreia i se datorează o sumă de bani (creditorul) de către o altă persoană (debitorul). Tot ce trebuie să demonstreze creditorul este că datoria debitorului este certă, lichidă și exigibilă (cu alte cuvinte, că s-a împlinit termenul la care suma de bani trebuia să fie plătită).
Singura situație când nu se poate recurge la ordonanța de plată este în contextul procedurilor de insolvență, când creanța creditorului este înscrisă la masa credală. În rest, conform Codului de procedură civilă, ordonanța de plată poate fi folosită chiar și când datoria provine dintr-un contract încheiat cu o autoritate publică sau orice organism care - direct sau indirect - este controlat de o autoritate publică.
Procedura, în sine
Inițial, creditorul trebuie să îi comunice debitorului o somație prin care îi va cere plata datoriei, în 15 zile de la primirea acelei somații. Comunicarea se va face prin:
- executor judecătoresc;
- scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire.
În cazul în care debitorul nu plătește în termen, creditorul poate să meargă mai departe și să recurgă la intervenția unei instanțe de judecată. Acea instanță va fi instanța competentă pentru judecarea cauzei în fond (de exemplu, dacă cererea e de până în 200.000 de lei, inclusiv, competentă va fi judecătoria; peste această sumă, competența îi va reveni tribunalului). Pentru sesizarea instanței, va trebui introdusă o cerere care să cuprindă:
- datele de identificare ale creditorului;
- datele de identificare ale debitorului;
- suma datorată (precum și temeiurile de fapt și de drept ale cererii), perioada la care se referă creanța, termenul la care trebuia făcută plata, precum și alte elemente relevante pentru determinarea datoriei;
- suma referitoare la dobânzi (în cazul în care părțile nu au stabilit dobânda aplicabilă, se va aplica cea legală, rata de referință fiind cea aplicabilă în prima zi calendaristică a semestrului);
- suma referitoare la despăgubirile aplicabile (pentru cheltuielile făcute de creditor pentru recuperarea datoriei, ca urmare a neplății acesteia la timp);
- semnătura creditorului.
Pe lângă această cerere, solicitantul va trebui să anexeze:
- documentele care să dovedească datoria;
- dovada comunicării somației inițiale (menționată mai sus).
Atenție! Solicitantul trebuie să depună cererea în atâtea copii câte părți sunt implicate în cauză, precum și într-o copie pentru instanță.
În continuare, părțile vor fi citate, conform procedurii de urgență, cu cel puțin 10 zile înaintea termenului de judecată. Debitorul va trebui să depună întâmpinare, cu cel puțin trei zile înainte de termen (nedepunerea întâmpinării poate fi considerată de instanță ca o recunoaștere a datoriei).
Soluțiile pe care le poate pronunța instanța
Instanța, dacă creditorul declară că a primit plata, va adopta o încheiere definitivă, prin care se va dispune închiderea dosarului. La fel, creditorul și debitorul pot ajunge la o înțelegere asupra plății, în acest caz instanța constatând înțelegerea, printr-o hotărâre de expedient.
În același timp, există posibilitatea ca debitorul să conteste creanța pe care o are creditorul față de el. Într-un astfel de caz, instanța va verifica, în baza documentelor și a declarațiilor părților, existența datoriei. Dacă aceasta nu există, instanța va respinge cererea creditorului.
Dacă, pe de altă parte, instanța constată existența datoriei, va emite o ordonanță de plată, în care va fi precizată suma care trebuie plătită creditorului și în cât timp va trebui plătită (între 10 și 30 de zile, dacă părțile nu se înțeleg altfel; excepțional, dacă e vorba de plata cheltuielilor la bloc, instanța poate dispune un termen de plată mai lung). O astfel de ordonanță poate viza și doar o parte din ceea ce s-a cerut.
Ce pot face creditorul și debitorul, dacă sunt nemulțumiți de soluția instanței
Ambii au posibilitatea să introducă o cerere în anulare, dacă instanța adoptă o hotărâre nefavorabilă. Termenul de introducere a unei astfel de cereri este de 10 zile de la momentul înmânării sau comunicării ordonanței.
Într-o astfel de situație, poate fi cerută anularea pentru nerespectarea condițiilor pentru emiterea ordonanței de plată. O astfel de cerere va fi soluționată de instanța care a pronunțat ordonanța de plată, însă în complet de doi judecători.
Atenție! Cererea de anulare, ca regulă, nu este suspensivă de executare (fiind executorie de la momentul pronunțării ordonanței de plată). Totuși, acest lucru se poate întâmpla, dacă debitorul oferă o cauțiune.
Acțiuni civile și administrative este o campanie de informare avocatnet.ro, care abordează cele mai importante aspecte procedurale ale principalelor acțiuni civile și administrative. Toate articolele din serie, publicate până acum, sunt disponibile aici.
Comentarii articol (1)