Codul Vamal din 10/04/2006 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 350 din 19/04/2006
TITLUL I
Dispoziþii generale
CAPITOLUL I
Domeniul de aplicare ºi definiþii
Art. 1. - (1) Reglementãrile vamale cuprind prezentul cod, regulamentul de aplicare a acestuia, precum ºi alte acte normative care conþin prevederi referitoare la domeniul vamal.
(2) Codul vamal se aplicã schimbului de mãrfuri ºi bunuri dintre România ºi alte þãri, fãrã a aduce atingere reglementãrilor speciale prevãzute în alte domenii.
Art. 2. - (1) Reglementãrile vamale se aplicã în mod uniform pe întreg teritoriul vamal al României, în mãsura în care nu existã dispoziþii contrare prevãzute în acordurile ºi convenþiile internaþionale la care România este parte.
(2) Introducerea sau scoaterea din þarã a mãrfurilor, a mijloacelor de transport ºi a oricãror alte bunuri este permisã numai prin punctele de trecere a frontierei de stat.
(3) În punctele de trecere a frontierei de stat ºi pe teritoriul þãrii sunt organizate birouri vamale care funcþioneazã potrivit legii.
(4) La trecerea frontierei de stat, mãrfurile, mijloacele de transport ºi orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal ºi aplicãrii reglementãrilor vamale numai de autoritatea vamalã.
Art. 3. - (1) Teritoriul vamal al României cuprinde teritoriul statului român, delimitat de frontiera de stat a României, precum ºi marea teritorialã a României, delimitatã conform normelor dreptului internaþional ºi legislaþiei române în materie.
(2) Teritoriul vamal al României include ºi spaþiul aerian al teritoriului þãrii ºi al mãrii teritoriale.
Art. 4. - În sensul prezentei legi, termenii ºi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaþii:
1. persoanã - persoanã fizicã sau juridicã; în aceastã definiþie se încadreazã ºi o asociaþie de persoane fizice care, deºi nu are personalitate juridicã, este recunoscutã de lege;
2. persoanã stabilitã în România - o persoanã fizicã cu domiciliul ori cu reºedinþa în România sau o persoanã juridicã care are sediul social, sediul central sau sediul permanent în România ori asociaþia de persoane prevãzutã la pct. 1 cu sediul în România;
3. autoritate vamalã - autoritate învestitã, în principal, cu aplicarea reglementãrilor vamale;
4. birou vamal - unitate a autoritãþii vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalitãþile prevãzute în reglementãrile vamale;
5. birou vamal de intrare - biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã conform reglementãrilor vamale, cãtre care mãrfurile introduse pe teritoriul vamal al României trebuie sã fie dirijate fãrã întârziere ºi la care acestea sunt supuse controalelor corespunzãtoare la intrare, destinate analizei de risc;
6. birou vamal de import - biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã conform reglementãrilor vamale, la care trebuie sã fie îndeplinite formalitãþile vamale ºi controlul corespunzãtor destinat evaluãrii riscurilor, pentru a da o destinaþie vamalã mãrfurilor introduse pe teritoriul vamal al României;
7. birou vamal de export - biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã, conform reglementãrilor vamale, la care trebuie sã fie îndeplinite formalitãþile vamale ºi controlul corespunzãtor destinat evaluãrii riscurilor, pentru a da o destinaþie vamalã mãrfurilor care ies de pe teritoriul vamal al României;
8. birou vamal de ieºire - biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã, conform reglementãrilor vamale, la care mãrfurile trebuie sã fie prezentate înainte de a ieºi de pe teritoriul vamal al României ºi unde acestea sunt supuse controlului vamal de ieºire destinat analizei de risc;
9. decizie - orice act oficial al autoritãþii vamale privind reglementãrile vamale, referitor la un anumit caz, care produce efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane identificate ori identificabile, inclusiv informaþiile tarifare obligatorii ºi informaþiile obligatorii în materie de origine;
10. statut vamal - statutul unei mãrfi ca fiind marfã româneascã sau strãinã;
11. mãrfuri româneºti:
a) mãrfuri obþinute în întregime pe teritoriul vamal al României, cu respectarea condiþiilor de origine prevãzute în prezentul cod, care nu încorporeazã mãrfuri importate din alte þãri. Mãrfurile obþinute din mãrfuri plasate sub un regim suspensiv nu se considerã a avea statut de marfã româneascã în cazurile de importanþã economicã specialã determinate prin regulamentul vamal;
b) mãrfuri importate care au fost puse în liberã circulaþie;
c) mãrfuri obþinute pe teritoriul vamal al României fie din mãrfurile prevãzute la lit. a) ºi b), fie din mãrfurile prevãzute la lit. b);
12. mãrfuri strãine - altele decât cele definite la pct. 11; mãrfurile româneºti îºi pierd statutul vamal când sunt scoase de pe teritoriul vamal al României;
13. datorie vamalã - obligaþia unei persoane de a plãti cuantumul drepturilor de import sau de export;
14. drepturi de import:
a) taxele vamale ºi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plãtit la importul de mãrfuri;
b) taxele agricole ºi alte taxe la import introduse prin reglementãrile privind politica agricolã sau prin reglementãrile specifice aplicabile anumitor mãrfuri rezultate din transformarea produselor agricole, dacã este cazul;
15. drepturi de export:
a) taxele vamale ºi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plãtit la exportul mãrfurilor;
b) taxele agricole ºi alte taxe la export introduse prin reglementãrile privind politica agricolã sau prin reglementãrile specifice aplicabile anumitor mãrfuri rezultate din transformarea produselor agricole, dacã este cazul;
16. debitor - orice persoanã obligatã sã achite datoria vamalã;
17. supraveghere vamalã - orice acþiune a autoritãþii vamale pentru asigurarea respectãrii reglementãrilor vamale ºi, când este cazul, a altor dispoziþii aplicabile mãrfurilor aflate sub supraveghere vamalã;
18. control vamal - acte specifice efectuate de autoritatea vamalã pentru a asigura aplicarea corectã a reglementãrilor vamale ºi a altor dispoziþii legale privind intrarea, ieºirea, tranzitul, transferul ºi destinaþia finalã ale mãrfurilor care circulã între teritoriul vamal al României ºi alte þãri, inclusiv staþionarea mãrfurilor care nu au statutul de mãrfuri româneºti; aceste acte pot sã includã verificarea mãrfurilor, a datelor înscrise în declaraþie, existenþa ºi autenticitatea documentelor electronice sau scrise, examinarea evidenþelor contabile ale agenþilor economici ºi a altor înscrisuri, controlul mijloacelor de transport, controlul bagajelor ºi al altor mãrfuri transportate de sau aflate asupra persoanelor, precum ºi efectuarea de verificãri administrative ºi alte acte similare;
19. destinaþie vamalã a mãrfurilor:
a) plasarea mãrfurilor sub un regim vamal;
b) introducerea mãrfurilor într-o zonã liberã sau antrepozit liber;
c) reexportul acestora în afara teritoriului vamal al României;
d) distrugerea mãrfurilor;
e) abandonarea mãrfurilor în favoarea statului;
20. regim vamal:
a) punerea în liberã circulaþie;
b) tranzitul;
c) antrepozitarea vamalã;
d) perfecþionarea activã;
e) transformarea sub control vamal;
f) admiterea temporarã;
g) perfecþionarea pasivã;
h) exportul;
21. declaraþie vamalã - actul cu caracter public, prin care o persoanã manifestã, în formele ºi modalitãþile prevãzute în reglementãrile vamale, voinþa de a plasa mãrfurile sub un anumit regim vamal;
22. declarant - persoana care întocmeºte declaraþia vamalã în nume propriu sau persoana în numele cãreia se face o declaraþie vamalã;
23. prezentarea mãrfurilor în vamã - reprezintã înºtiinþarea autoritãþii vamale, în modalitatea prevãzutã de lege, despre sosirea mãrfurilor la biroul vamal sau în orice alt loc desemnat ori aprobat de autoritatea vamalã;
24. liber de vamã - acþiune prin care autoritatea vamalã lasã la dispoziþia titularului declaraþiei vamale mãrfurile vãmuite în scopul prevãzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate;
25. titularul regimului - persoana în numele cãreia s-a fãcut declaraþia vamalã sau persoana cãreia i-au fost transferate drepturile ºi obligaþiile persoanei menþionate anterior în privinþa regimului vamal;
26. titularul autorizaþiei - persoana cãreia i s-a eliberat o autorizaþie;
27. risc - probabilitatea producerii, la intrarea, ieºirea, tranzitul, transferul ºi destinaþia finalã ale mãrfurilor care circulã între teritoriul vamal al României ºi alte þãri ºi la staþionarea mãrfurilor care nu au statutul de mãrfuri româneºti, a unui eveniment care fie:
a) împiedicã aplicarea corectã a reglementãrilor legale, fie
b) compromite interesele financiare ale României, fie
c) constituie o ameninþare pentru securitatea ºi siguranþa României, pentru sãnãtatea publicã, pentru mediu sau pentru consumatori;
28. gestionarea riscurilor - determinarea sistematicã a riscurilor ºi punerea în practicã a tuturor mãsurilor necesare pentru a limita expunerea la riscuri; acest termen include activitãþi de genul colectãrii de date ºi de informaþii, analizãrii ºi evaluãrii riscurilor, recomandãrii ºi adoptãrii de mãsuri, precum ºi controlul ºi evaluarea periodicã ale procesului ºi ale rezultatelor sale, pe bazã de surse ºi de strategii naþionale ºi internaþionale.
#PAGEBREAK#
CAPITOLUL II
Sistemul instituþional al autoritãþii vamale
SECÞIUNEA 1
Structura organizatoricã a autoritãþii vamale
Art. 5. - (1) Activitatea autoritãþii vamale se exercitã prin:
a) Autoritatea Naþionalã a Vãmilor;
b) direcþiile regionale vamale;
c) birourile vamale.
(2) În cadrul birourilor vamale se pot înfiinþa puncte vamale.
Art. 6. - (1) Autoritatea Naþionalã a Vãmilor este organ de specialitate al administraþiei publice centrale, cu personalitate juridicã, finanþat de la bugetul de stat, care se organizeazã ºi funcþioneazã în subordinea Ministerului Finanþelor Publice, în cadrul Agenþiei Naþionale de Administrare Fiscalã. Organizarea ºi funcþionarea acesteia se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.
(2) Autoritatea vamalã are o siglã ale cãrei caracteristici se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
(3) Salarizarea, precum ºi drepturile ºi îndatoririle personalului vamal sunt cele prevãzute de lege pentru funcþionarii publici ºi de Statutul personalului vamal.
(4) Funcþiile generale ºi specifice utilizate în Autoritatea Naþionalã a Vãmilor, în direcþiile regionale vamale, în birourile ºi în punctele vamale se stabilesc prin lege.
Art. 7. - (1) Direcþiile regionale vamale ºi birourile vamale sunt unitãþi subordonate Autoritãþii Naþionale a Vãmilor.
(2) Deschiderea de noi birouri vamale de frontierã sau închiderea celor existente se face prin hotãrâre a Guvernului.
(3) Direcþiile regionale vamale, birourile vamale de interior ºi punctele vamale se înfiinþeazã prin decizie a Autoritãþii Naþionale a Vãmilor.
Art. 8. - Autoritatea vamalã îºi desfãºoarã activitatea în sedii proprii sau, când acest lucru nu este posibil, în spaþii date în folosinþã gratuitã de cãtre deþinãtorii legali.
SECÞIUNEA a 2-a
Atribuþiile autoritãþii vamale
Art. 9. - (1) Autoritatea vamalã exercitã, în cadrul politicii vamale a statului, atribuþiile conferite prin reglementãrile vamale pentru realizarea controlului vamal al mãrfurilor introduse sau scoase din þarã.
(2) Controlul vamal se efectueazã la birourile ºi punctele vamale de cãtre personalul autoritãþii vamale, sub îndrumarea ºi controlul direcþiilor regionale vamale ºi ale Autoritãþii Naþionale a Vãmilor.
(3) În cazurile ºi condiþiile prevãzute de prezentul cod ºi de regulamentul vamal, controlul vamal se poate efectua ºi în alte locuri decât cele prevãzute la alin. (2).
Art. 10. - (1) Autoritatea vamalã are dreptul sã efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport ºi al mãrfurilor, precum ºi al bunurilor ºi valorilor aparþinând persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din þarã.
(2) În cazul în care se refuzã prezentarea, autoritatea vamalã are dreptul sã efectueze controlul vamal din proprie iniþiativã, fãrã acordul titularului.
(3) Când existã indicii temeinice de fraudã, se poate efectua, cu aprobarea ºefului biroului vamal, controlul vamal corporal sumar, cu respectarea normelor de igienã ºi în încãperi separate, de cãtre persoane de acelaºi sex cu persoana controlatã. Se considerã cã existã indicii temeinice de fraudã în situaþiile când agentul vamal:
a) descoperã în timpul controlului indicii cu privire la existenþa unor mãrfuri nedeclarate sau ascunse;
b) deþine informaþii despre intenþia persoanei controlate de a sãvârºi contravenþii sau infracþiuni vamale;
c) posedã date cã persoana controlatã a sãvârºit contravenþii sau infracþiuni vamale;
d) constatã comportamente neobiºnuite din partea persoanei controlate.
(4) Controlul vamal corporal sumar nu are caracterul percheziþiei corporale prevãzute în Codul de procedurã penalã.
Art. 11. - (1) Autoritatea vamalã, când are informaþii cu privire la persoanele care, la trecerea frontierei de stat, ar transporta droguri sau precursori ai acestora ascunºi în corpul lor, poate, pe baza consimþãmântului acestora, sã le supunã unui examen de investigare medicalã.
(2) În caz de refuz, agentul vamal solicitã parchetului în a cãrui razã de competenþã se aflã biroul vamal autorizarea pentru examinarea medicalã ºi reþinerea persoanei. Rezultatele examinãrii medicale se prezintã parchetului în scopul aplicãrii procedurilor penale.
Art. 12. - (1) Personalul vamal este învestit cu exerciþiul autoritãþii publice ºi are dreptul sã conducã la sediul biroului vamal persoanele suspecte de încãlcarea reglementãrilor vamale, a cãror identitate nu a putut fi stabilitã în condiþiile legii.
(2) Echipajele mobile ale autoritãþii vamale, identificabile prin dotãri ºi însemne specifice, au dreptul de a opri mijloacele de transport, în vederea verificãrii respectãrii reglementãrilor vamale, folosind semnale formale specifice. Când conducãtorii mijloacelor de transport refuzã sã opreascã, pot fi utilizate pentru imobilizare ºi alte modalitãþi prevãzute de lege.
(3) În caz de infracþiuni flagrante, personalul vamal are obligaþia sã îl înainteze de îndatã procurorului pe fãptuitor, împreunã cu lucrãrile efectuate ºi cu mijloacele de probã.
Art. 13. - (1) Personalul vamal abilitat are dreptul ca, în vederea efectuãrii controlului vamal în condiþiile legii, sã urce la bordul oricãror nave, inclusiv al celor militare, aflate în porturile maritime sau fluviale, precum ºi în rada acestora.
(2) Comandantul sau, în absenþa acestuia, secundul navei comerciale ori militare este obligat sã primeascã autoritatea vamalã, sã o însoþeascã în timpul controlului ºi sã îi creeze posibilitatea de a verifica orice loc de pe navã susceptibil de a ascunde mãrfuri sau valori supuse reglementãrilor vamale.
(3) Prevederile alin. (1) ºi (2) se aplicã ºi aeronavelor comerciale sau militare aflate în aeroporturi, la sosirea ori plecarea din þarã.
Art. 14. - (1) Autoritatea vamalã poate controla mãrfurile supuse reglementãrilor vamale în orice loc s-ar afla pe teritoriul þãrii. Pe durata controlului ºi a verificãrilor efectuate de personalul vamal cu atribuþii în acest domeniu se pot reþine, potrivit legii, de la persoanele fizice ºi juridice, documente de orice naturã ºi pe orice fel de suport, care pot facilita îndeplinirea misiunii de control. Reþinerea documentelor se face pe baza unui proces-verbal.
(2) În acest scop, autoritatea vamalã poate:
a) verifica, în condiþiile legii, clãdiri, depozite, terenuri, mijloace de transport susceptibile de a transporta mãrfuri supuse unui regim vamal sau care ar trebui supuse unui regim vamal, precum ºi orice alte obiective;
b) preleva, în condiþiile legii, probe pe care le analizeazã în laboratoarele proprii sau agreate, în vederea identificãrii ºi expertizãrii mãrfurilor;
c) efectua investigaþii, supravegheri ºi verificãri în cazurile în care sunt semnalate situaþii de încãlcare a reglementãrilor vamale;
d) desfãºura activitãþile necesare pentru gestionarea riscurilor;
e) exercita controlul ulterior la sediul agenþilor economici asupra schimbului de mãrfuri dintre România ºi alte þãri, în scopul verificãrii respectãrii reglementãrilor vamale;
f) identifica, pe bazã de documente, persoanele care se aflã în raza de activitate a biroului vamal, precum ºi persoanele care au legãturã cu mãrfurile ºi se aflã în locurile verificate potrivit lit. a);
g) participa, în condiþiile legii, la realizarea livrãrilor supravegheate;
h) coopera direct cu alte instituþii centrale române sau cu administraþii vamale strãine, în condiþiile legii ºi cu respectarea obligaþiilor ce decurg din convenþiile ºi înþelegerile la care România este parte;
i) culege, prelucra ºi utiliza informaþii specifice necesare pentru prevenirea ºi combaterea încãlcãrii reglementãrilor vamale, inclusiv prin gestionarea, potrivit legii, a unor baze de date privind schimbul de mãrfuri.
Art. 15. - Pentru efectuarea controlului vamal al mãrfurilor ºi, când este cazul, instituþiile ºi orice alte persoane au obligaþia sã punã la dispoziþie autoritãþii vamale, fãrã platã, datele ºi informaþiile pe care le deþin referitoare la acele mãrfuri. Aceste date ºi informaþii se transmit, în scris sau înregistrate pe alt suport material compatibil, în termenul solicitat.
Art. 16. - (1) Organele poºtale sunt obligate sã prezinte pentru control, autoritãþii vamale aflate în incinta oficiului poºtal, coletele ºi trimiterile poºtale internaþionale, cu respectarea normelor poºtale.
(2) În exercitarea atribuþiilor de control, autoritatea vamalã nu poate sã aducã atingere secretului corespondenþei ºi trimiterilor poºtale.
Art. 17. - (1) Autoritatea vamalã îºi exercitã atribuþiile pe întreg teritoriul vamal al României, în condiþiile stabilite prin prezentul cod.
(2) Organele de poliþie ºi alte autoritãþi publice ce au, potrivit legii, competenþe în domeniul controlului fiscal, al circulaþiei ºi utilizãrii mãrfurilor pe teritoriul vamal al României sunt obligate sã anunþe de îndatã autoritatea vamalã cea mai apropiatã când constatã încãlcãri ale reglementãrilor vamale ºi sã depunã la aceasta mãrfurile care au fãcut obiectul acelor încãlcãri, precum ºi documentele doveditoare.
Art. 18. - (1) În scopul prevenirii încãlcãrii reglementãrilor vamale, se instituie o zonã specialã de supraveghere vamalã, cuprinsã între limita exterioarã a mãrii teritoriale ºi frontiera de stat, precum ºi o fâºie de 30 km în interiorul frontierei de stat.
(2) În zona specialã de supraveghere vamalã autoritatea vamalã efectueazã ºi alte acþiuni specifice, prin înfiinþarea de posturi de supraveghere vamalã, permanente sau temporare, fixe ori mobile. Totodatã, realizeazã controale inopinate, urmãreºte ºi identificã persoanele suspectate de încãlcarea reglementãrilor vamale.
#PAGEBREAK#
SECÞIUNEA a 3-a
Drepturile ºi obligaþiile autoritãþii vamale
Art. 19. - Autoritatea Naþionalã a Vãmilor ºi direcþiile regionale vamale exercitã coordonarea, îndrumarea ºi controlul efectuãrii operaþiunilor realizate de birourile vamale, asigurând aplicarea uniformã a reglementãrilor vamale.
Art. 20. - Birourile vamale efectueazã operaþiunile de control ºi supraveghere vamalã în cazurile ºi în condiþiile prevãzute de reglementãrile vamale.
Art. 21. - Autoritatea vamalã comunicã, în condiþiile legii, la cererea ministerelor ºi a altor instituþii centrale, precum ºi a Bãncii Naþionale a României, date privind operaþiunile vamale care le sunt necesare pentru îndeplinirea atribuþiilor lor prevãzute de lege.
SECÞIUNEA a 4-a
Personalul vamal. Drepturi ºi obligaþii
Art. 22. - Personalul vamal cuprinde funcþionarii numiþi în funcþia publicã în cadrul sistemului instituþional al autoritãþii vamale.
Art. 23. - Condiþiile de recrutare, de numire în funcþia publicã, de promovare ºi evaluare, precum ºi de încetare a raportului de serviciu se stabilesc prin legislaþia aplicabilã funcþionarilor publici ºi personalului vamal.
Art. 24. - Personalul vamal poartã, în timpul serviciului, uniformã, însemne, ecusoane distincte ºi, dupã caz, echipament de protecþie, care se atribuie gratuit. Modelul ºi durata de întrebuinþare ale acestora se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
Art. 25. - (1) Personalul vamal îºi exercitã atribuþiile în cadrul operaþiunilor de control ºi supraveghere vamalã numai pe baza legitimaþiilor de serviciu, în care sunt înscrise competenþele conferite prin normele legale.
(2) Organele de poliþie sunt obligate sã acorde, la cerere, sprijin autoritãþii vamale în exercitarea atribuþiilor care le revin.
Art. 26. - Personalul vamal, în exercitarea atribuþiilor de serviciu, beneficiazã de ocrotirea specialã prevãzutã de lege pentru ofiþerii de poliþie.
Art. 27. - (1) Personalul vamal care are dreptul de a purta ºi a face uz de armã, în conformitate cu normele legale privind regimul armelor ºi al muniþiilor, se stabileºte de conducãtorul Autoritãþii Naþionale a Vãmilor, cu aprobarea ministrului finanþelor publice.
(2) Condiþiile în care personalul vamal are dreptul sã deþinã ºi sã poarte arme se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
Art. 28. - Personalul vamal, indiferent de funcþia deþinutã, este obligat sã pãstreze confidenþialitatea datelor ºi a operaþiunilor efectuate, precum ºi a oricãror documente, date ºi informaþii despre care ia cunoºtinþã în exercitarea atribuþiilor de serviciu ºi care nu sunt, potrivit legii, informaþii de interes public.
Art. 29. - Personalul vamal este obligat sã fie loial instituþiei, sã aibã o atitudine corectã ºi integrã, acþionând cu competenþã ºi fermitate pentru prevenirea, combaterea ºi sancþionarea încãlcãrii reglementãrilor vamale.
Art. 30. - Autoritatea Naþionalã a Vãmilor realizeazã formarea ºi perfecþionarea personalului vamal prin ªcoala de Finanþe Publice ºi Vamã, precum ºi prin programe de formare specializatã în administraþia publicã.
CAPITOLUL III
Dispoziþii generale privind drepturile ºi obligaþiile
persoanelor cu privire la reglementãrile vamale
SECÞIUNEA 1
Dreptul de reprezentare
Art. 31. - (1) În condiþiile prevãzute în prezentul cod, orice persoanã îºi poate desemna un reprezentant în relaþia sa cu autoritatea vamalã pentru a întocmi actele ºi a îndeplini formalitãþile prevãzute în reglementãrile vamale.
(2) Reprezentarea poate fi directã sau indirectã.
(3) În cazul reprezentãrii directe, reprezentantul acþioneazã în numele ºi pe seama unei alte persoane.
(4) În cazul reprezentãrii indirecte, reprezentantul acþioneazã în nume propriu, dar pe seama unei alte persoane.
(5) Reprezentantul trebuie sã fie stabilit în România, cu urmãtoarele excepþii:
a) în cazul declarãrii mãrfurilor pentru regimul vamal de tranzit sau admitere temporarã;
b) în cazurile când mãrfurile sunt declarate cu titlu ocazional, cu condiþia ca autoritatea vamalã sã considere justificat acest lucru.
(6) Reprezentantul poate fi un comisionar în vamã, în condiþiile prevãzute de regulamentul vamal.
(7) Reprezentantul are obligaþia sã declare cã acþioneazã pentru persoana care l-a împuternicit, sã specifice dacã reprezentarea este directã sau indirectã ºi sã fie învestit cu putere de reprezentare.
(8) O persoanã care nu declarã cã acþioneazã în numele sau pe seama altei persoane ori care declarã cã acþioneazã în numele sau pe seama altei persoane fãrã a fi împuternicitã sã facã aceasta se considerã cã acþioneazã în nume propriu ºi pe contul sãu.
(9) Autoritatea vamalã poate cere oricãrei persoane care declarã cã acþioneazã în numele sau pe seama altei persoane sã facã dovada calitãþii ºi capacitãþii sale de a acþiona ca reprezentant.
#PAGEBREAK#
SECÞIUNEA a 2-a
Agenþi economici autorizaþi
Art. 32. - (1) Autoritatea vamalã acordã, pe baza criteriilor prevãzute în prezenta secþiune ºi, dacã este necesar, dupã consultarea altor autoritãþi competente, statutul de agent economic autorizat oricãrui agent economic stabilit în România. Agentul economic autorizat beneficiazã de anumite facilitãþi în ceea ce priveºte controlul vamal privind securitatea ºi siguranþa ºi/sau de anumite simplificãri prevãzute de reglementãrile vamale.
(2) Statutul de agent economic autorizat se acordã pe baza urmãtoarelor criterii:
a) lipsa înregistrãrilor în baza de date a autoritãþii vamale, referitoare la încãlcarea reglementãrilor vamale de cãtre agentul economic solicitant;
b) un sistem corespunzãtor de gestiune a înscrisurilor comerciale ºi, dacã este cazul, a documentelor de transport, care sã permitã efectuarea controlului vamal;
c) dovada solvabilitãþii financiare, dacã este cazul, ºi, când acestea sunt aplicabile, normele corespunzãtoare de securitate ºi siguranþã legate de gestionarea riscurilor.
(3) Prin regulamentul vamal se stabilesc normele privind:
a) acordarea statutului de agent economic autorizat;
b) eliberarea autorizãrilor pentru utilizarea simplificãrilor;
c) stabilirea autoritãþii vamale care acordã statutul de agent economic autorizat ºi care elibereazã autorizaþia prevãzutã la lit. b);
d) tipul de facilitate ºi limitele acesteia, care pot fi acordate în ceea ce priveºte controalele vamale referitoare la securitate ºi siguranþã, þinând cont de regulile referitoare la gestionarea riscurilor;
e) condiþiile în care statutul de agent economic autorizat poate fi suspendat sau retras.
SECÞIUNEA a 3-a
Decizii privind aplicarea reglementãrilor vamale
Art. 33. - (1) O persoanã care solicitã autoritãþii vamale sã ia o decizie privind aplicarea reglementãrilor vamale este obligatã sã furnizeze toate informaþiile ºi documentele necesare acestei autoritãþi pentru a se pronunþa.
(2) Decizia se adoptã ºi se comunicã solicitantului în termenele prevãzute prin regulamentul vamal sau prin alte acte normative.
(3) Când solicitarea este formulatã în scris, decizia se adoptã în cadrul termenului legal, calculat de la data la care cererea este primitã de autoritatea vamalã, ºi se comunicã în scris solicitantului. Termenul prevãzut poate fi depãºit când autoritatea vamalã se aflã în imposibilitatea de a-l respecta. Într-o astfel de situaþie autoritatea vamalã informeazã solicitantul, anterior expirãrii termenului, asupra motivelor care justificã depãºirea acestuia, precum ºi cu privire la noul termen apreciat ca fiind necesar pentru adoptarea deciziei.
(4) Deciziile adoptate de autoritatea vamalã în scris trebuie sã menþioneze motivele pe care se întemeiazã ºi sã facã trimitere la dreptul de introducere a unei acþiuni prevãzute în prezentul cod.
Art. 34. - Cu excepþia cazurilor prevãzute de lege, deciziile autoritãþii vamale sunt puse în aplicare de la data adoptãrii.
Art. 35. - (1) O decizie favorabilã persoanei interesate se anuleazã când a fost luatã pe baza unor informaþii eronate sau incomplete ºi dacã solicitantul a ºtiut sau ar fi trebuit sã ºtie cã informaþiile erau eronate sau incomplete ºi aceastã decizie nu ar fi fost luatã dacã informaþiile ar fi fost corecte ºi complete.
(2) Anularea se comunicã de autoritatea vamalã persoanei cãreia i s-a adresat ºi produce efecte de la data adoptãrii deciziei anulate.
Art. 36. - (1) Prin derogare de la prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificãrile ulterioare, o decizie favorabilã persoanei interesate este revocatã sau modificatã când, în alte cazuri decât cele menþionate la art. 35, nu au fost sau nu mai sunt îndeplinite una ori mai multe condiþii prevãzute pentru emiterea acesteia.
(2) O decizie favorabilã persoanei interesate poate fi revocatã ºi când persoana cãreia îi este adresatã nu îndeplineºte o obligaþie ce îi revine prin aceastã decizie.
(3) Revocarea sau modificarea deciziei se comunicã persoanei cãreia i se adreseazã ºi produce efecte de la data aducerii la cunoºtinþã. În cazuri excepþionale, când interesele legitime ale persoanei o cer, autoritatea vamalã poate amâna data aplicãrii revocãrii sau modificãrii. Cazurile excepþionale se vor detalia în regulamentul vamal.
SECÞIUNEA a 4-a
Informaþii
Art. 37. - (1) Persoanele interesate au dreptul sã solicite autoritãþii vamale, în scris, informaþii privind aplicarea reglementãrilor vamale. O astfel de solicitare poate fi refuzatã dacã aceasta nu are legãturã cu o operaþiune de import sau export ce urmeazã a fi realizatã.
(2) La cerere se anexeazã, dacã este cazul, documentaþia cuprinzând principalele caracteristici tehnice ºi comerciale ale mãrfurilor care fac obiectul tranzacþiei, precum ºi analizele de laborator.
(3) Informaþiile sunt furnizate gratuit solicitantului. Când apar costuri speciale pentru autoritatea vamalã, mai ales ca rezultat al analizelor ºi expertizelor efectuate asupra mãrfurilor sau al returnãrii acestora, cheltuielile corespunzãtoare vor fi facturate solicitantului.
Art. 38. - (1) Autoritatea Naþionalã a Vãmilor emite informaþii tarifare obligatorii sau informaþii obligatorii în materie de origine, la solicitarea scrisã a persoanei interesate, conform regulamentului vamal.
(2) Informaþiile prevãzute la alin. (1) obligã autoritatea vamalã în faþa solicitantului numai în privinþa clasificãrii tarifare a mãrfurilor sau pentru determinarea originii mãrfurilor. Informaþiile obligã autoritatea vamalã doar pentru mãrfurile care sunt vãmuite dupã data la care au fost furnizate informaþiile.
(3) Titularul informaþiei tarifare obligatorii trebuie sã facã dovada cã mãrfurile declarate sunt conforme în toate privinþele cu cele descrise în informaþia obligatorie.
(4) Titularul unei informaþii obligatorii în materie de origine trebuie sã facã dovada cã mãrfurile declarate ºi circumstanþele care au dus la determinarea originii sunt conforme în toate privinþele cu cele descrise în informaþia obligatorie.
Art. 39. - (1) O informaþie tarifarã obligatorie este valabilã pentru o perioadã de 6 ani de la data emiterii, iar cea în materie de origine pentru o perioadã de 3 ani. Prin excepþie de la prevederile art. 35, informaþia obligatorie se anuleazã de autoritatea vamalã dacã s-a bazat pe informaþii eronate sau incomplete furnizate de solicitant.
(2) Informaþia tarifarã obligatorie înceteazã sã mai fie valabilã:
a) ca urmare a adoptãrii unei reglementãri cu ale cãrei prevederi informaþia nu mai este conformã;
b) ca urmare a unei modificãri a notelor explicative la Nomenclatura combinatã a mãrfurilor sau ca urmare a unui aviz de clasificare ori a unei modificãri a notelor explicative la Nomenclatura sistemului armonizat de descriere ºi codificare a mãrfurilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I;
c) când este modificatã sau revocatã conform art. 36, cu condiþia ca titularul sã fie înºtiinþat cu privire la aceasta.
(3) Informaþia obligatorie în materie de origine înceteazã sã mai fie valabilã:
a) ca urmare a adoptãrii unei reglementãri sau încheierii de cãtre România a unui acord cu ale cãror prevederi informaþia obligatorie nu mai este conformã;
b) când devine incompatibilã cu regulile de origine prevãzute în legislaþia în vigoare;
c) când este modificatã sau revocatã conform art. 36, cu condiþia ca titularul sã fie înºtiinþat cu privire la aceasta.
(4) Dispoziþiile alin. (2) lit. a) ºi b), alin. (3) lit. a) ºi b) se aplicã de la data intrãrii în vigoare a actelor menþionate, iar cele prevãzute la alin. (2) lit. c) ºi alin. (3) lit. c) de la data înºtiinþãrii.
(5) Titularul unei informaþii obligatorii care a încetat sã mai fie valabilã conform alin. (2) lit. b) ºi c) sau alin. (3) lit. b) ºi c) poate sã se foloseascã în continuare de aceastã informaþie în scopul stabilirii drepturilor de import, a drepturilor de export, precum ºi a altor drepturi pe o duratã de 6 luni, în situaþia în care a avut încheiate contracte ferme pentru cumpãrarea sau vânzarea mãrfurilor, pe baza informaþiei obligatorii, înainte ca încetarea valabilitãþii sã se fi produs. În cazul produselor pentru care se prezintã un certificat de import sau de export în timpul îndeplinirii formalitãþilor vamale, termenul de 6 luni se înlocuieºte cu perioada de valabilitate a certificatului.
(6) Aplicarea dispoziþiilor cuprinse în informaþiile obligatorii are efect asupra determinãrii drepturilor de import sau export ºi asupra modului de utilizare a certificatelor de import sau export prezentate cu ocazia declarãrii mãrfurilor în vamã, cu condiþia ca certificatul de import sau export sã fi fost eliberat în baza informaþiilor obligatorii.
SECÞIUNEA a 5-a
Alte dispoziþii
Art. 40. - (1) Autoritatea vamalã poate sã efectueze, potrivit legii, toate controalele pe care le considerã necesare pentru a asigura aplicarea corectã a reglementãrilor vamale ºi a altor dispoziþii legale privind intrarea, ieºirea, tranzitul, transferul ºi destinaþia finalã a mãrfurilor care circulã între teritoriul vamal al României ºi alte þãri, precum ºi staþionarea mãrfurilor care nu au statut de mãrfuri româneºti.
(2) Controlul vamal, altul decât cel inopinat, se bazeazã pe o analizã de risc ce utilizeazã procedee informatice în scopul de a determina ºi cuantifica riscurile ºi de a elabora mãsurile necesare evaluãrii acestora, pe baza unor criterii stabilite de autoritatea vamalã ºi, dacã este cazul, a unor criterii stabilite la nivel internaþional. Pentru punerea în practicã a mãsurilor de gestionare a riscurilor, autoritatea vamalã utilizeazã un sistem electronic corespunzãtor.
(3) Când controlul este efectuat de cãtre altã autoritate, acesta se desfãºoarã sub coordonarea autoritãþii vamale ºi, în mãsura posibilului, în acelaºi moment ºi în acelaºi loc.
(4) În cadrul controlului, autoritatea vamalã ºi alte autoritãþi competente pot schimba între ele datele primite în legãturã cu intrarea, ieºirea, tranzitul, transferul ºi destinaþia finalã a mãrfurilor care circulã între teritoriul vamal al României ºi alte þãri, precum ºi cu staþionarea mãrfurilor care nu au statut de mãrfuri româneºti, dacã este necesar în scopul diminuãrii riscului.
Art. 41. - (1) În scopul aplicãrii reglementãrilor vamale, orice persoanã implicatã direct sau indirect în operaþiunile având ca scop schimbul de mãrfuri dintre România ºi alte þãri este obligatã sã furnizeze autoritãþii vamale, la cererea acesteia ºi în termenul stabilit, toate documentele ºi informaþiile necesare, pe orice suport, precum ºi orice sprijin necesar.
(2) Informaþiile care, prin natura lor, sunt confidenþiale sau care sunt oferite pe bazã de confidenþialitate impun obligaþia pãstrãrii secretului profesional. Acestea nu se dezvãluie de cãtre autoritatea vamalã fãrã permisiunea expresã a persoanei sau autoritãþii care le-a furnizat. Comunicarea informaþiilor este permisã când autoritatea vamalã poate fi obligatã sau autorizatã sã facã aceasta, conform prevederilor legale, mai ales în privinþa protejãrii datelor personale sau în legãturã cu procedurile judiciare.
Art. 42. - (1) Persoanele implicate pãstreazã documentele menþionate la art. 41 alin. (1), pentru a fi supuse controlului vamal, timp de 5 ani calendaristici, indiferent de suportul folosit. Acest termen se calculeazã astfel:
a) în cazul mãrfurilor puse în liberã circulaþie în alte împrejurãri decât cele prevãzute la lit. b) sau al mãrfurilor declarate pentru export, de la sfârºitul anului în care sunt acceptate declaraþiile de punere în liberã circulaþie sau cele de export;
b) în cazul mãrfurilor puse în liberã circulaþie cu drepturi de import reduse sau zero în funcþie de destinaþia lor finalã, de la sfârºitul anului în care ele înceteazã a mai fi supuse supravegherii vamale;
c) în cazul mãrfurilor plasate sub un alt regim vamal, de la sfârºitul anului în care regimul vamal a fost încheiat;
d) în cazul mãrfurilor plasate într-o zonã liberã sau un antrepozit liber, de la sfârºitul anului în care ele pãrãsesc incinta respectivã.
(2) În cazul în care, în urma efectuãrii unui control vamal în ceea ce priveºte o datorie vamalã, se stabileºte necesitatea corectãrii acesteia în evidenþele contabile, termenul prevãzut la alin. (1) se prelungeºte cu un an calendaristic.
Art. 43. - Cursurile pieþei valutare utilizate în scopul aplicãrii legislaþiei vamale sunt cele stabilite ºi publicate de Banca Naþionalã a României. Modalitatea de utilizare a acestora se stabileºte prin regulamentul vamal.
Art. 44. - Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile ºi condiþiile în care aplicarea reglementãrilor vamale poate fi simplificatã.
#PAGEBREAK#
TITLUL II
Elemente pe baza cãrora se aplicã drepturile de import sau export ori celelalte mãsuri prevãzute pentru schimbul internaþional de mãrfuri
CAPITOLUL I
Tariful vamal ºi clasificarea tarifarã a mãrfurilor
Art. 45. - (1) Drepturile legal datorate când ia naºtere o datorie vamalã se determinã pe baza Tarifului vamal al României.
(2) Dispoziþiile prevãzute în alte acte normative care reglementeazã domenii specifice schimbului de mãrfuri se aplicã, dupã caz, potrivit clasificãrii tarifare a acelor mãrfuri.
Art. 46. - Tariful vamal al României cuprinde:
a) Nomenclatura combinatã a mãrfurilor;
b) orice altã nomenclaturã care se bazeazã parþial sau integral pe Nomenclatura combinatã a mãrfurilor sau care adaugã la aceasta orice subdiviziuni ºi care este stabilitã prin dispoziþii legale naþionale care reglementeazã domenii specifice în vederea aplicãrii mãsurilor tarifare legate de schimbul de mãrfuri;
c) taxele vamale ºi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale aplicabile mãrfurilor cuprinse în Nomenclatura combinatã a mãrfurilor, precum ºi cele instituite în cadrul politicii agricole sau prin reglementãrile specifice aplicabile anumitor mãrfuri care rezultã din transformarea produselor agricole, dacã este cazul;
d) mãsurile tarifare preferenþiale cuprinse în acordurile încheiate de România cu anumite þãri sau grupuri de þãri ºi care stipuleazã acordarea tratamentului tarifar preferenþial;
e) mãsurile tarifare preferenþiale care pot fi acordate unilateral de România pentru anumite þãri sau grupuri de þãri;
f) mãsurile tarifare care prevãd o reducere sau o exonerare a drepturilor de import aferente unor anumite mãrfuri;
g) alte mãsuri tarifare prevãzute în legislaþia României.
Art. 47. - Când aplicarea mãsurilor menþionate la art. 46 lit. d), e) ºi f) este limitatã la un anumit volum de import, aplicarea lor înceteazã, în cazul contingentelor tarifare, imediat ce este atins plafonul stabilit.
Art. 48. - (1) Clasificarea tarifarã reprezintã stabilirea, pentru mãrfurile respective, potrivit reglementãrilor în vigoare:
a) codului tarifar din Nomenclatura combinatã a mãrfurilor sau a codului tarifar din orice altã nomenclaturã menþionatã la art. 46 lit. b);
b) codului tarifar din orice altã nomenclaturã care se bazeazã în întregime sau în parte pe Nomenclatura combinatã a mãrfurilor ori care adaugã la aceasta orice subdiviziune ºi care este stabilitã de dispoziþiile legale care reglementeazã domenii specifice cu privire la aplicarea altor mãsuri decât cele tarifare legate de schimbul de mãrfuri.
(2) La clasificarea tarifarã a mãrfurilor se utilizeazã regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat din Convenþia internaþionalã privind Sistemul armonizat de denumire ºi codificare a mãrfurilor, inclusiv anexa acestuia, încheiatã la Bruxelles la 14 iunie 1983, ratificatã prin Legea nr. 98/1996.
Art. 49. - (1) Tratamentul tarifar favorabil de care pot beneficia anumite mãrfuri, în funcþie de natura sau de destinaþia lor finalã, inclusiv autorizarea efectuãrii operaþiunilor ce au ca obiect aceste mãrfuri, este stabilit în regulamentul vamal.
(2) Prin tratament tarifar favorabil se înþelege o reducere sau o exonerare a drepturilor de import. Reducerea sau exonerarea poate fi aplicatã inclusiv în cadrul unui contingent tarifar.
CAPITOLUL II
Originea mãrfurilor
SECÞIUNEA 1
Originea nepreferenþialã
Art. 50. - La stabilirea originii nepreferenþiale a mãrfurilor se au în vedere urmãtoarele criterii:
a) criteriul mãrfurilor produse în întregime într-o þarã, când numai o þarã se ia în considerare la atribuirea originii;
b) criteriul transformãrii substanþiale, când douã sau mai multe þãri iau parte la producerea mãrfurilor.
Art. 51. - (1) Mãrfurile originare dintr-o þarã sunt acele mãrfuri obþinute în întregime sau produse în acea þarã.
(2) Prin mãrfuri obþinute în întregime într-o þarã se înþelege:
a) produse minerale extrase pe teritoriul acelei þãri;
b) produse vegetale recoltate acolo;
c) animale vii, nãscute ºi crescute acolo;
d) produse obþinute de la animale vii crescute acolo;
e) produse de vânãtoare sau de pescuit obþinute acolo;
f) produse de pescuit maritim ºi alte produse obþinute din afara apelor teritoriale ale unei þãri de cãtre navele înmatriculate sau înregistrate în acea þarã ºi sub pavilionul acelei þãri;
g) mãrfuri obþinute sau produse la bordul navelor-uzinã din produse menþionate la lit. f), originare din acea þarã, cu condiþia ca astfel de nave-uzinã sã fie înmatriculate sau înregistrate în acea þarã ºi sub pavilionul acesteia;
h) produse obþinute din solul sau din subsolul marin în afara apelor teritoriale, cu condiþia ca acea þarã sã aibã drepturi exclusive de a exploata solul sau subsolul respectiv;
i) deºeuri ºi produse reziduale, rezultate din operaþiuni de fabricare, precum ºi articole uzate, dacã acestea au fost colectate în þara respectivã ºi sunt folosite doar pentru a recupera materia primã;
j) mãrfuri care sunt produse acolo, exclusiv din mãrfuri menþionate la lit. a)-i) sau din derivatele lor, în orice stadiu al producþiei.
(3) În sensul prevederilor alin. (2), cuvântul þarã se referã ºi la marea teritorialã a statului respectiv.
Art. 52. - Mãrfurile a cãror producþie implicã mai mult decât o þarã sunt considerate originare din þara în care au fost supuse ultimei transformãri sau prelucrãri substanþiale, motivate economic, într-o întreprindere echipatã în acel scop ºi din care a rezultat un produs nou sau care reprezintã un stadiu important al fabricaþiei.
Art. 53. - (1) Orice transformare sau prelucrare pentru care s-a stabilit sau pentru care existã fapte care justificã prezumþia cã unicul sãu scop a fost de a se sustrage dispoziþiilor aplicabile mãrfurilor dintr-o anumitã þarã nu se considerã cã ar conferi mãrfurilor produse în acest mod originea din þara în care au fost realizate în sensul prevederilor art. 52.
(2) Reglementãrile vamale sau reglementãrile privind alte domenii specifice pot stabili ca un document sã fie prezentat ca dovadã a originii nepreferenþiale a mãrfurilor.
(3) Autoritatea vamalã poate solicita, în cazul unor îndoieli justificate, dovezi suplimentare pentru a se asigura cã menþiunea privind originea este conformã cu reglementãrile vamale, chiar dacã a fost prezentat documentul ca dovadã a originii mãrfurilor.
SECÞIUNEA a 2-a
Originea preferenþialã
Art. 54. - Regulile de origine preferenþialã stabilesc condiþiile de determinare a originii în vederea aplicãrii mãsurilor tarifare preferenþiale prevãzute la art. 46 lit. d) ºi e).
Art. 55. - Regulile ºi formalitãþile necesare pentru determinarea originii preferenþiale a mãrfurilor sunt cele stabilite în acordurile ºi convenþiile internaþionale la care România este parte.
CAPITOLUL III
Valoarea în vamã a mãrfurilor
Art. 56. - (1) Dispoziþiile prezentului capitol stabilesc modul de determinare a valorii în vamã în scopul aplicãrii Tarifului vamal al României ºi a mãsurilor netarifare prevãzute de dispoziþiile legale care reglementeazã domenii specifice legate de schimbul de mãrfuri.
(2) Valoarea în vamã reprezintã acea valoare care constituie baza de calcul a taxelor vamale prevãzute în Tariful vamal al României.
Art. 57. - (1) Procedura de determinare a valorii în vamã este cea prevãzutã în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale ºi comerþ 1994, ratificat prin Legea nr. 133/1994, cu modificãrile ulterioare.
(2) La valoarea în vamã, conform prevederilor art. 1 din acordul prevãzut la alin. (1), în mãsura în care au fost efectuate, dar nu au fost cuprinse în preþ, se includ:
a) cheltuielile de transport al mãrfurilor importate pânã la frontiera românã;
b) cheltuielile de încãrcare, de descãrcare ºi de manipulare, conexe transportului, ale mãrfurilor din import aferente parcursului extern;
c) costul asigurãrii pe parcurs extern.
(3) Cu condiþia de a fi evidenþiatã separat de preþul efectiv plãtit sau de plãtit, nu se include în valoarea în vamã valoarea dobânzilor stabilitã în conformitate cu acordurile de finanþare încheiate de cumpãrãtor cu privire la mãrfurile importate, indiferent dacã finanþarea este acordatã de vânzãtor sau de altã persoanã, cu condiþia ca acordurile de finanþare sã fi fost încheiate în scris ºi ca, dacã i se solicitã, cumpãrãtorul sã poatã demonstra cã:
a) astfel de mãrfuri sunt vândute efectiv la preþul declarat ca preþ efectiv plãtit sau de plãtit;
b) rata dobânzii pretinsã nu depãºeºte nivelul uzual pentru astfel de tranzacþii în þara ºi la momentul în care s-a acordat finanþarea.
(4) Când determinarea definitivã a valorii în vamã nu se poate efectua imediat, importatorul are dreptul de a ridica mãrfurile din vamã, la cerere, cu condiþia sã constituie o garanþie în forma acceptatã de autoritatea vamalã.
(5) În cazul în care, în termen de 30 de zile de la ridicarea mãrfii, importatorul nu prezintã documente concludente privind determinarea valorii în vamã, autoritatea vamalã procedeazã la executarea garanþiei, operaþiunea de plasare a mãrfurilor sub un regim vamal fiind consideratã încheiatã.
(6) Prin regulamentul vamal se pot stabili reguli specifice pentru determinarea valorii în vamã a suporturilor informatice pentru echipamentele de prelucrare a datelor conþinând date sau instrucþiuni, precum ºi pentru mãrfurile perisabile care sunt livrate, în mod uzual, în regim comercial de vânzare în consignaþie.
Art. 58. - (1) Valoarea în vamã se declarã de cãtre importator, care este obligat sã depunã la biroul vamal o declaraþie pentru valoarea în vamã, însoþitã de facturi sau de alte documente de platã a mãrfii ºi a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia.
(2) Declaraþia pentru valoarea în vamã poate fi depusã ºi prin reprezentant, în acest caz rãspunderea fiind solidarã.
Art. 59. - Dispoziþiile prezentului capitol se aplicã în mod corespunzãtor la determinarea valorii în vamã a mãrfurilor puse în liberã circulaþie dupã ce au fost plasate sub un alt regim vamal sau au avut o altã destinaþie vamalã.
TITLUL III
Dispoziþii aplicabile mãrfurilor introduse pe teritoriul vamal al României pânã la stabilirea unei destinaþii vamale
CAPITOLUL I
Introducerea mãrfurilor pe teritoriul vamal al României
Art. 60. - (1) Mãrfurile introduse pe teritoriul vamal al României fac obiectul unei declaraþii sumare, cu excepþia celor încãrcate în mijloace de transport care trec, fãrã oprire, prin apele teritoriale sau prin spaþiul aerian al teritoriului vamal.
(2) Declaraþia sumarã se depune la biroul vamal de intrare. Autoritatea vamalã poate permite ca declaraþia sumarã sã fie depusã la alt birou vamal, cu condiþia ca acesta sã comunice imediat sau sã punã la dispoziþie pe cale electronicã informaþiile necesare biroului vamal de intrare. Autoritatea vamalã poate accepta, în locul declaraþiei sumare, depunerea unei notificãri ºi accesul la datele din declaraþia sumarã în sistemul informatic al operatorului economic.
(3) Declaraþia sumarã se depune înainte ca mãrfurile sã fie introduse pe teritoriul vamal al României.
(4) În anumite cazuri ºi în funcþie de anumite tipuri de transport al mãrfurilor, de modul de transport sau de agentul economic ori în conformitate cu acordurile internaþionale care prevãd dispoziþii specifice în materie de securitate, prin regulamentul vamal se stabilesc:
a) termenul limitã pânã la care este depusã declaraþia sumarã, înainte ca mãrfurile sã fie introduse pe teritoriul vamal al României;
b) modalitãþile de derogare de la termenul limitã prevãzut la lit.
a) ºi de modificare a acestuia;
c) condiþiile în care se poate renunþa la declaraþia sumarã sau în care aceasta poate fi adaptatã.
Art. 61. - (1) Prin regulamentul vamal se stabilesc formatul declaraþiei sumare ºi datele care sã conþinã elementele necesare analizei de risc ºi aplicãrii corespunzãtoare a controalelor vamale, în principal privind securitatea ºi siguranþa.
(2) Declaraþia sumarã se întocmeºte prin utilizarea tehnicii de procesare a datelor. Se pot folosi informaþii comerciale, portuare sau de transport, cu condiþia sã conþinã detaliile necesare. Autoritatea vamalã poate accepta declaraþia sumarã pe suport de hârtie în cazuri excepþionale, cu condiþia aplicãrii aceluiaºi nivel de gestionare a riscului cu cel folosit la declaraþiile sumare întocmite prin tehnica de procesare a datelor.
(3) Declaraþia sumarã se depune de persoana care introduce mãrfurile pe teritoriul vamal al României sau care îºi asumã responsabilitatea pentru transportul lor cãtre acest teritoriu.
(4) Declaraþia sumarã poate fi depusã ºi de:
a) persoana în numele cãreia acþioneazã persoana prevãzutã la alin. (3);
b) orice persoanã care este în mãsurã sã prezinte mãrfurile sau sã dispunã prezentarea acestora la autoritatea vamalã competentã;
c) un reprezentant al persoanei prevãzute la alin. (3) sau al celei menþionate la lit. a) sau b).
(5) Persoana prevãzutã la alin. (3) ºi (4) are dreptul, la cerere, sã modifice una sau mai multe date din declaraþia sumarã, dupã depunerea acesteia. Modificarea nu mai este posibilã dupã ce autoritatea vamalã fie:
a) a informat persoana care a depus declaraþia sumarã de intenþia de a verifica mãrfurile;
b) a constatat inexactitatea datelor în cauzã;
c) a aprobat ridicarea mãrfurilor.
Art. 62. - (1) Biroul vamal de intrare poate renunþa sã solicite depunerea unei declaraþii sumare pentru mãrfurile care au fãcut obiectul unei declaraþii vamale înainte de expirarea termenului prevãzut la art. 60 alin. (3) sau (4). În acest caz, declaraþia vamalã conþine cel puþin informaþiile necesare pentru o declaraþie sumarã ºi, pânã când aceasta este acceptatã, aceastã declaraþie este echivalentã cu o declaraþie sumarã. Autoritatea vamalã poate aproba ca declaraþia vamalã sã fie depusã la un birou vamal de import, altul decât biroul vamal de intrare, cu condiþia ca acest birou sã comunice imediat biroului vamal de intrare sau sã-i punã la dispoziþie, pe cale electronicã, informaþiile necesare.
(2) Când declaraþia vamalã este depusã în alt mod decât pe cale informaticã, autoritatea vamalã aplicã aceleaºi criterii de gestionare a riscului ca ºi în cazul declaraþiilor vamale depuse pe cale informaticã.
Art. 63. - (1) Mãrfurile introduse pe teritoriul vamal al României se aflã sub supraveghere vamalã din momentul intrãrii lor ºi pot fi supuse controlului vamal pânã la stabilirea statutului lor vamal.
(2) Mãrfurile strãine rãmân sub supraveghere vamalã pânã când:
a) se modificã statutul lor vamal;
b) intrã într-o zonã liberã sau antrepozit liber;
c) sunt reexportate sau distruse potrivit legii.
(3) Mãrfurile care beneficiazã de un tratament tarifar favorabil, în funcþie de destinaþia lor finalã, rãmân sub supraveghere vamalã potrivit dispoziþiilor cuprinse în prezentul cod.
Art. 64. - (1) Mãrfurile introduse pe teritoriul vamal al României sunt transportate fãrã întârziere de persoana care le aduce, în conformitate cu instrucþiunile autoritãþii vamale, astfel:
a) cãtre biroul vamal desemnat de autoritatea vamalã sau în alt loc desemnat sau aprobat de aceasta;
b) spre o zonã liberã sau antrepozit liber, când mãrfurile sunt destinate acestora.
(2) Persoana care îºi asumã rãspunderea pentru transportul mãrfurilor, dupã ce au fost introduse pe teritoriul vamal al României sau ca urmare a transbordãrii, devine rãspunzãtoare pentru respectarea obligaþiei prevãzute la alin. (1).
(3) Când o navã sau o aeronavã aflatã în situaþia prevãzutã la alin. (1) este obligatã, din motive de forþã majorã sau caz fortuit, sã facã o escalã sau sã staþioneze temporar pe teritoriul vamal al României, transportatorul sau orice persoanã care acþioneazã în numele acestuia este obligatã sã informeze fãrã întârziere autoritatea vamalã asupra situaþiei intervenite, aceasta stabilind mãsurile de supraveghere a navei sau aeronavei, precum ºi a mãrfurilor transportate de acestea.
(4) Dispoziþiile alin. (1) lit. a) nu înlãturã aplicarea altor prevederi legale cu privire la traficul turistic, de frontierã, poºtal sau cel de importanþã economicã neglijabilã, cu condiþia ca supravegherea vamalã ºi posibilitatea de a efectua controlul vamal sã nu fie afectate.
Art. 65. - (1) Prevederile art. 64 nu se aplicã mãrfurilor aflate la bordul navelor sau al aeronavelor care traverseazã marea teritorialã ºi apele teritoriale sau spaþiul aerian al României, fãrã a avea ca destinaþie un port sau aeroport românesc.
(2) În caz de forþã majorã sau de caz fortuit, la schimbarea destinaþiei stabilite potrivit alin. (1), transportatorul este obligat sã informeze imediat autoritatea vamalã, inclusiv despre eventualele pierderi parþiale sau totale ale mãrfurilor.
#PAGEBREAK#
CAPITOLUL II
Prezentarea mãrfurilor la vamã
Art. 66. - Mãrfurile care intrã pe teritoriul vamal al României se prezintã la biroul vamal de persoana care le-a introdus sau, dupã caz, de persoana care îºi asumã rãspunderea pentru transportul mãrfurilor dupã ce au fost introduse, cu excepþia mãrfurilor transportate cu mijloace de transport care tranziteazã, fãrã întrerupere, apele teritoriale sau spaþiul aerian al teritoriului vamal al României. Persoana care prezintã mãrfurile este obligatã sã menþioneze declaraþia sumarã sau declaraþia vamalã depusã anterior pentru aceste mãrfuri.
Art. 67. - Dispoziþiile art. 66 nu înlãturã aplicarea reglementãrilor vamale privind:
a) mãrfurile transportate de cãlãtori;
b) mãrfurile plasate sub un regim vamal, fãrã a fi prezentate la vamã, în cazurile prevãzute de lege.
Art. 68. - Mãrfurile pot, cu acordul autoritãþii vamale, sã fie examinate sau sã se preleveze mostre din acestea, la cerere, în scopul acordãrii unei destinaþii vamale.
CAPITOLUL III
Descãrcarea mãrfurilor prezentate în vamã
Art. 69. - (1) Mãrfurile sunt descãrcate sau transbordate de pe mijlocul de transport numai cu permisiunea autoritãþii vamale în locurile desemnate ori aprobate de aceasta.
(2) În cazul unui pericol iminent care impune descãrcarea totalã sau parþialã a mãrfurilor, operaþiunea se poate face fãrã acordul autoritãþii vamale, care trebuie sã fie informatã imediat despre aceastã situaþie.
Art. 70. - (1) Autoritatea vamalã poate oricând sã efectueze controlul mãrfurilor ºi al mijloacelor de transport, impunând sã se procedeze la descãrcarea ºi dezambalarea mãrfurilor.
(2) Mãrfurile care au fãcut obiectul declaraþiei sumare pot fi transferate numai în cazurile ºi în locurile stabilite de autoritatea vamalã.
CAPITOLUL IV
Obligaþia de a atribui o destinaþie vamalã
mãrfurilor prezentate la vamã
Art. 71. - Mãrfurilor strãine prezentate la biroul vamal li se acordã o destinaþie aprobatã de autoritatea vamalã.
Art. 72. - (1) Când mãrfurile sunt înscrise într-o declaraþie sumarã, titularul operaþiunii comerciale sau reprezentantul acestuia este obligat sã solicite o destinaþie vamalã, aprobatã de vamã, în termen de:
a) 45 de zile de la data depunerii declaraþiei sumare, în cazul mãrfurilor transportate pe cale maritimã;
b) 20 de zile de la data depunerii declaraþiei sumare, în cazul mãrfurilor transportate pe altã cale decât maritimã.
(2) Când împrejurãrile o justificã, autoritatea vamalã poate stabili un termen mai scurt sau poate aproba prelungirea termenului prevãzut la alin. (1).
(3) Prelungirea termenului nu poate depãºi necesitãþile reale justificate de împrejurãri ºi se acordã numai dacã solicitarea este depusã în cadrul termenului iniþial.
CAPITOLUL V
Depozitarea temporarã a mãrfurilor
Art. 73. - Pânã când li se atribuie o destinaþie vamalã, mãrfurile prezentate în vamã au, din momentul prezentãrii, statutul de mãrfuri depozitate temporar.
Art. 74. - (1) Mãrfurile pot fi depozitate temporar numai în locurile ºi în condiþiile aprobate de autoritatea vamalã.
(2) Autoritatea vamalã poate cere persoanei care deþine mãrfurile sã constituie o garanþie care sã asigure plata drepturilor de import.
Art. 75. - Mãrfurile depozitate temporar pot fi manipulate numai în scopul conservãrii lor în starea iniþialã, fãrã sã se modifice aspectul tehnic ºi comercial al acestora.
Art. 76. - (1) Autoritatea vamalã are dreptul sã ia mãsurile necesare, inclusiv valorificarea potrivit legii, în situaþia mãrfurilor pentru care nu au început, în termenele menþionate la art. 72, formalitãþile pentru acordarea destinaþiei vamale.
(2) Autoritatea vamalã poate dispune ca, pe riscul ºi pe cheltuiala persoanei care le deþine, mãrfurile sã fie transferate într-un alt loc care se aflã sub supraveghere vamalã, pânã la reglementarea situaþiei acestora.
CAPITOLUL VI
Dispoziþii aplicabile mãrfurilor strãine care au circulat
sub un regim de tranzit
Art. 77. - Dispoziþiile art. 64, cu excepþia alin. (1) lit. a), ale art. 65 alin. (2) ºi ale art. 66-76 nu se aplicã la introducerea pe teritoriul vamal al României a mãrfurilor deja plasate sub regim de tranzit.
Art. 78. - Pentru mãrfurile strãine care au circulat sub un regim de tranzit, ajunse la destinaþia lor pe teritoriul vamal al României, ºi care au fost prezentate la vamã potrivit reglementãrilor privind tranzitul, se aplicã dispoziþiile art. 68-76.
CAPITOLUL VII
Alte dispoziþii
Art. 79. - (1) Când împrejurãrile o impun, autoritatea vamalã poate dispune, în condiþiile legii, ca mãrfurile prezentate în vamã sã fie distruse, informându-l în prealabil pe deþinãtorul mãrfurilor despre aceasta.
(2) Costurile rezultate în urma distrugerii mãrfurilor sunt suportate de cãtre deþinãtorul mãrfurilor.
Art. 80. - În cazul în care se constatã cã mãrfurile au fost aduse pe teritoriul vamal al României cu nerespectarea normelor legale sau cã au fost sustrase de sub supravegherea vamalã, autoritatea vamalã ia mãsurile prevãzute de lege pentru reglementarea situaþiei, inclusiv pentru valorificarea acestora potrivit legii.
#PAGEBREAK#
TITLUL IV
Destinaþia vamalã
CAPITOLUL I
Introducere
Art. 81. - (1) În mãsura în care nu existã dispoziþii contrare, mãrfurilor li se poate acorda în orice moment, în condiþiile prevãzute de lege, orice destinaþie vamalã, indiferent de natura sau cantitatea lor, de þara de origine sau provenienþã, de transport ori de destinaþie.
(2) Prevederile alin. (1) nu exclud aplicarea interdicþiilor sau restricþiilor justificate din raþiuni de moralã, ordine ºi securitate publicã, de protejare a sãnãtãþii ºi a vieþii persoanelor, animalelor sau plantelor, de protejare a patrimoniului naþional cu valoare artisticã, istoricã sau arheologicã ori de protejare a proprietãþii industriale ºi comerciale.
CAPITOLUL II
Plasarea mãrfurilor sub un regim vamal
Art. 82. - (1) Mãrfurile destinate plasãrii sub un regim vamal trebuie sã facã obiectul unei declaraþii pentru acel regim vamal.
(2) Mãrfurile româneºti declarate pentru regimul de export, perfecþionare pasivã, tranzit sau antrepozitare vamalã sunt supuse supravegherii vamale din momentul acceptãrii declaraþiei vamale pânã la momentul în care acestea pãrãsesc teritoriul vamal al României ori sunt distruse sau declaraþia vamalã este invalidatã.
Art. 83. - (1) În funcþie de felul mãrfurilor ºi de regimul vamal care poate fi utilizat, Autoritatea Naþionalã a Vãmilor poate stabili, prin decizie, ca numai unele birouri vamale sã fie competente sã procedeze la efectuarea controlului vamal ºi la aplicarea reglementãrilor vamale.
(2) Decizia Autoritãþii Naþionale a Vãmilor se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 84. - Declaraþia vamalã se face:
a) fie în scris;
b) fie utilizându-se un procedeu informatic aprobat de autoritatea vamalã;
c) fie printr-o declaraþie verbalã sau orice altã acþiune prin care deþinãtorul mãrfurilor îºi manifestã voinþa de a le plasa sub un regim vamal, în cazurile ºi condiþiile prevãzute în regulamentul vamal.
CAPITOLUL III
Declaraþia în scris. Procedura normalã
Art. 85. - (1) Declaraþia în scris se face pe un formular corespunzãtor modelului oficial prevãzut în acest scop, aprobat de autoritatea vamalã. Aceasta se semneazã de titularul operaþiunii sau de reprezentantul sãu ºi conþine datele necesare aplicãrii dispoziþiilor care reglementeazã regimul vamal pentru care se declarã mãrfurile.
(2) Declaraþia este însoþitã de toate documentele prevãzute pentru aplicarea dispoziþiilor care reglementeazã regimul vamal pentru care se declarã mãrfurile.
Art. 86. - Declaraþia care respectã condiþiile prevãzute la art. 85 este acceptatã imediat de cãtre autoritatea vamalã, cu condiþia ca mãrfurile la care se referã sã fie prezentate biroului vamal. Aceastã declaraþie se înregistreazã în registrul de evidenþã a biroului vamal.
Art. 87. - (1) Declaraþia vamalã, cu respectarea condiþiilor prevãzute la art. 31 ºi 32, poate fi fãcutã de orice persoanã care este în mãsurã sã prezinte mãrfurile în cauzã sau sã facã posibilã prezentarea acestora autoritãþii vamale competente, împreunã cu toate documentele prevãzute pentru aplicarea dispoziþiilor privind regimul vamal pentru care se declarã mãrfurile. Când acceptarea unei declaraþii vamale impune obligaþii speciale unei anumite persoane, declaraþia se face de acea persoanã sau în numele acesteia.
(2) Declarantul trebuie sã fie o persoanã stabilitã în România. Condiþia privind stabilirea în România nu se aplicã persoanelor care:
a) întocmesc o declaraþie de tranzit sau de admitere temporarã;
b) declarã mãrfuri ocazional, cu condiþia ca autoritatea vamalã sã considere acest lucru justificat.
Art. 88. - (1) Declarantul are dreptul, la cerere, sã rectifice una sau mai multe date cuprinse în declaraþia depusã ºi acceptatã de autoritatea vamalã. Rectificarea nu poate face referire la alte mãrfuri decât cele care au fãcut obiectul declaraþiei iniþiale.
(2) Rectificarea nu poate fi permisã când cererea a fost prezentatã dupã ce autoritatea vamalã fie:
a) a informat declarantul cã intenþioneazã sã efectueze controlul fizic al mãrfurilor, fie
b) a constatat inexactitatea datelor în cauzã, fie
c) a acordat liberul de vamã.
Art. 89. - (1) La cererea declarantului, autoritatea vamalã invalideazã o declaraþie deja acceptatã când declarantul furnizeazã dovezi cã marfa a fost declaratã eronat pentru regimul vamal corespunzãtor acestei declaraþii sau când, ca urmare a unor împrejurãri speciale, plasarea mãrfurilor sub regimul vamal pentru care acestea au fost declarate nu mai este justificatã.
(2) Când cererea de invalidare a declaraþiei este prezentatã dupã ce autoritatea vamalã a informat declarantul asupra intenþiei de a efectua controlul fizic al mãrfurilor, aceasta poate fi luatã în considerare numai dupã ce controlul fizic a fost finalizat.
(3) Cazurile în care o declaraþie poate fi invalidatã dupã acordarea liberului de vamã se stabilesc prin regulamentul vamal.
(4) Invalidarea declaraþiei nu înlãturã rãspunderea contravenþionalã sau penalã a declarantului.
Art. 90. - (1) Dupã acceptarea declaraþiei vamale, autoritatea vamalã poate proceda la controlul documentar al acesteia ºi al documentelor însoþitoare ºi poate cere declarantului sã prezinte ºi alte documente necesare verificãrii exactitãþii elementelor înscrise în declaraþie.
(2) Dacã nu se prevede în mod expres altfel, data declaraþiei vamale acceptate este data înregistrãrii ei ºi determinã stabilirea ºi aplicarea tuturor dispoziþiilor privind regimul vamal.
(3) Autoritatea vamalã poate proceda la controlul fizic al mãrfurilor, total sau parþial, precum ºi, dacã este cazul, la prelevarea de probe pentru analize sau pentru verificãri amãnunþite.
Art. 91. - (1) Transportul mãrfurilor la locul controlului fizic sau, dupã caz, unde urmeazã sã fie prelevate probe, precum ºi toate manipulãrile necesare acestor operaþiuni sunt efectuate de cãtre declarant sau sub responsabilitatea acestuia. Costurile aferente acestor operaþiuni cad în sarcina declarantului.
(2) Declarantul are dreptul sã asiste la controlul fizic al mãrfurilor, precum ºi, dupã caz, la prelevarea probelor. Când autoritatea vamalã considerã necesar, declarantul sau reprezentantul acestuia este obligat sã prezinte mãrfurile pentru control, sã le manipuleze ºi dezambaleze, sã le reambaleze, precum ºi sã asigure condiþii pentru prelevarea probelor.
(3) Prelevarea de probe se efectueazã în conformitate cu dispoziþiile legale în vigoare, fãrã ca autoritatea vamalã sã fie pasibilã de platã sau orice compensaþii pentru cantitãþile prelevate. Autoritatea vamalã suportã costurile analizei când aceasta se efectueazã în laboratoarele proprii.
Art. 92. - (1) Dacã controlul fizic se executã parþial, rezultatul acestuia este luat în considerare pentru întreaga partidã de marfã înscrisã în declaraþia vamalã. Declarantul vamal are dreptul sã cearã efectuarea unui control suplimentar al mãrfurilor când considerã cã rezultatul controlului parþial nu este concludent.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), când un formular de declaraþie cuprinde douã sau mai multe articole, datele de referinþã pentru fiecare articol sunt considerate ca fiind o declaraþie separatã.
Art. 93. - (1) Rezultatele verificãrii declaraþiei constituie baza aplicãrii dispoziþiilor care reglementeazã regimul vamal sub care sunt plasate mãrfurile.
(2) Când declaraþia nu este verificatã ºi nu se efectueazã controlul fizic, dispoziþiile menþionate la alin. (1) se aplicã pe baza datelor de referinþã cuprinse în declaraþie.
Art. 94. - (1) Autoritatea vamalã poate lua mãsuri de marcare sau sigilare a mãrfurilor, precum ºi a compartimentelor din mijloacele de transport în care se aflã mãrfurile, când este necesarã identificarea mãrfurilor pentru a se asigura respectarea condiþiilor care reglementeazã regimul vamal.
(2) Marcajele sau sigiliile nu pot fi înlãturate decât de autoritatea vamalã ori cu permisiunea acesteia, cu excepþia cazului fortuit sau de forþã majorã, când operaþiunea este necesarã pentru a salva integritatea mãrfurilor ori a mijloacelor de transport. În aceastã situaþie, autoritatea vamalã este înºtiinþatã imediat, justificându-se prin orice mijloc de probã mãsura luatã.
Art. 95. - (1) Când sunt îndeplinite condiþiile de plasare a mãrfurilor sub regimul respectiv ºi mãrfurile nu sunt supuse unor mãsuri de prohibiþie sau restricþie, fãrã a aduce atingere alin. (2) ºi (3) ºi fãrã a se naºte o datorie vamalã, autoritatea vamalã acordã liberul de vamã pentru mãrfuri imediat ce datele de referinþã din declaraþie au fost verificate sau acceptate fãrã verificare. Aceeaºi dispoziþie se aplicã ºi când verificãrile nu pot fi finalizate într-un interval de timp rezonabil ºi prezenþa mãrfurilor în vederea acestor verificãri nu mai este necesarã.
(2) În cazul în care acceptarea unei declaraþii vamale conduce la naºterea unei datorii vamale pentru mãrfurile cuprinse în acea declaraþie, liberul de vamã se acordã numai dacã cuantumul datoriei vamale a fost plãtit sau garantat.
Aceastã dispoziþie nu se aplicã pentru regimul de admitere temporarã cu exonerare parþialã de drepturi de import în condiþiile prevãzute la alin. (3).
(3) Dacã, potrivit dispoziþiilor care reglementeazã regimul vamal pentru care sunt declarate mãrfurile, autoritatea vamalã solicitã constituirea unei garanþii, liberul de vamã pentru mãrfurile plasate sub regimul vamal respectiv nu poate fi acordat decât dupã constituirea acestei garanþii.
(4) Liberul de vamã se acordã în acelaºi timp pentru toate mãrfurile care fac obiectul aceleiaºi declaraþii. În sensul prezentului alineat, când un formular de declaraþie cuprinde douã sau mai multe articole, datele de referinþã aferente fiecãrui articol sunt considerate ca fiind o declaraþie separatã.
Art. 96. - (1) Autoritatea vamalã poate lua orice mãsuri necesare, inclusiv confiscarea ºi valorificarea mãrfurilor, în cazul în care acestea, dupã acordarea liberului de vamã, nu au fost preluate în cadrul termenului legal sau când nu s-a acordat liberul de vamã pentru cã fie:
a) nu a fost posibilã, din vina declarantului, începerea sau continuarea verificãrii mãrfurilor în perioada stabilitã de autoritatea vamalã, fie
b) documentele care trebuiau depuse înainte ca mãrfurile sã poatã fi plasate sub regim vamal nu au fost prezentate, fie
c) plata sau garanþia drepturilor de import ori export, dupã caz, nu a fost efectuatã sau constituitã în cadrul termenului legal, fie
d) sunt supuse unor prohibiþii sau restricþii cu privire la mãrfurile respective.
(2) Cazurile, termenele ºi condiþiile pentru aplicarea alin. (1) sunt prevãzute în regulamentul vamal.
#PAGEBREAK#
CAPITOLUL IV
Declaraþia în scris. Procedura simplificatã
Art. 97. - (1) Autoritatea vamalã poate autoriza utilizarea unei proceduri simplificate pentru prezentarea ºi declararea mãrfurilor, în cazurile ºi în condiþiile stabilite prin regulamentul vamal.
(2) Procedura simplificatã permite:
a) ca declaraþia sã nu cuprindã toate datele de referinþã prevãzute la art. 85 alin. (1) sau ca unele dintre documentele menþionate la art. 85 alin. (2) sã nu fie anexate la declaraþie;
b) depunerea în locul declaraþiei prevãzute la art. 85 a unui document comercial sau administrativ însoþit de o cerere de plasare a mãrfurilor sub regimul vamal în cauzã;
c) ca declararea mãrfurilor pentru plasarea sub regimul vamal în cauzã sã se efectueze prin înscrierea acestora în evidenþe; în acest caz, autoritatea vamalã poate permite declarantului sã nu prezinte mãrfurile la biroul vamal.
(3) Declaraþia simplificatã, documentul comercial sau administrativ ori înscrierea în evidenþe trebuie sã conþinã cel puþin datele necesare identificãrii mãrfurilor. Înscrierea în evidenþe trebuie sã cuprindã ºi data la care aceasta se realizeazã.
(4) Cu excepþia cazurilor stabilite în regulamentul vamal, declarantul trebuie sã depunã o declaraþie suplimentarã care poate fi de naturã globalã, periodicã sau recapitulativã.
(5) Declaraþiile suplimentare, împreunã cu cele simplificate menþionate la alin. (2) lit. a)-c), sunt considerate a constitui un act unic, indivizibil, care produce efecte de la data acceptãrii declaraþiilor simplificate; înscrierea în evidenþe are aceeaºi valoare juridicã cu acceptarea declaraþiei menþionate la art. 85.
(6) Procedurile simplificate speciale pentru regimul de tranzit vamal sunt prevãzute în regulamentul vamal.
CAPITOLUL V
Alte declaraþii
Art. 98. - Când declaraþia vamalã este întocmitã în modalitãþile prevãzute la art. 84 lit. b) ºi c), prevederile art. 85-97 se aplicã în mod corespunzãtor.
Art. 99. - În cazul în care declaraþia vamalã este întocmitã conform art. 84 lit. b), autoritatea vamalã poate permite ca documentele care trebuie sã o însoþeascã sã nu fie depuse împreunã cu declaraþia. În aceastã situaþie documentele se pãstreazã la dispoziþia autoritãþii vamale.
CAPITOLUL VI
Controlul ulterior al declaraþiilor
Art. 100. - (1) Autoritatea vamalã are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadã de 5 ani de la acordarea liberului de vamã, sã modifice declaraþia vamalã.
(2) În cadrul termenului prevãzut la alin. (1), autoritatea vamalã verificã orice documente, registre ºi evidenþe referitoare la mãrfurile vãmuite sau la operaþiunile comerciale ulterioare în legãturã cu aceste mãrfuri. Controlul se poate face la sediul declarantului, al oricãrei alte persoane interesate direct sau indirect din punct de vedere profesional în operaþiunile menþionate sau al oricãrei alte persoane care se aflã în posesia acestor acte ori deþine informaþii în legãturã cu acestea. De asemenea, poate fi fãcut ºi controlul fizic al mãrfurilor, dacã acestea mai existã.
(3) Când dupã reverificarea declaraþiei sau dupã controlul ulterior rezultã cã dispoziþiile care reglementeazã regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaþii inexacte sau incomplete, autoritatea vamalã ia mãsuri pentru regularizarea situaþiei, þinând seama de noile elemente de care dispune.
(4) Autoritatea vamalã stabileºte modelul documentului necesar pentru regularizarea situaþiei, precum ºi instrucþiunile de completare a acestuia.
(5) În cazul în care se constatã cã a luat naºtere o datorie vamalã sau cã au fost sume plãtite în plus, autoritatea vamalã ia mãsuri pentru încasarea diferenþelor în minus sau rambursarea sumelor plãtite în plus, cu respectarea dispoziþiilor legale.
(6) În cadrul controlului ulterior al declaraþiilor, autoritatea vamalã stabileºte potrivit alin. (3) ºi diferenþele în plus sau în minus privind alte taxe ºi impozite datorate statului în cadrul operaþiunilor vamale, luând mãsuri pentru încasarea diferenþelor în minus constatate. Diferenþele în plus privind aceste taxe ºi impozite se restituie potrivit normelor legale care le reglementeazã.
(7) Când încãlcarea reglementãrilor vamale constituie, dupã caz, contravenþie sau infracþiune, autoritatea vamalã este obligatã sã aplice sancþiunile contravenþionale sau sã sesizeze organele de urmãrire penalã.
(8) Declaraþia vamalã acceptatã ºi înregistratã, precum ºi documentul prevãzut la alin. (4) constituie titlu de creanþã.
TITLUL V
Regimuri vamale
CAPITOLUL I
Punerea în liberã circulaþie
Art. 101. - (1) Punerea în liberã circulaþie conferã mãrfurilor strãine statutul vamal de mãrfuri româneºti.
(2) Punerea în liberã circulaþie atrage aplicarea mãsurilor de politicã comercialã ºi îndeplinirea formalitãþilor vamale prevãzute pentru importul mãrfurilor, precum ºi încasarea oricãror drepturi legal datorate.
Art. 102. - (1) Prin excepþie de la art. 90 alin. (2), în situaþia în care ulterior înregistrãrii declaraþiei vamale, pânã la acordarea liberului de vamã, intervin taxe vamale de import reduse, titularul operaþiunii comerciale sau reprezentantul acestuia poate solicita autoritãþii vamale aplicarea taxei vamale mai favorabile.
(2) Dispoziþiile alin. (1) nu se aplicã în cazul în care nu a fost posibilã acordarea liberului de vamã din motive imputabile declarantului.
Art. 103. - Când un transport este format din mãrfuri cu încadrãri tarifare diferite, iar operaþiunile de clasificare tarifarã ºi de completare a declaraþiei vamale ar presupune un efort suplimentar ºi cheltuieli disproporþionate faþã de drepturile de import care se percep, autoritatea vamalã poate aproba, la cererea declarantului, ca drepturile de import sã fie achitate pentru întregul transport, pe baza clasificãrii tarifare a mãrfurilor pentru care se percepe cea mai mare taxã vamalã de import.
Art. 104. - (1) Mãrfurile puse în liberã circulaþie, care au beneficiat de drepturi de import reduse sau zero în funcþie de destinaþia lor finalã, rãmân sub supraveghere vamalã pânã când condiþiile pentru acordarea tratamentului favorabil înceteazã a mai fi aplicabile, precum ºi în cazurile în care mãrfurile sunt exportate sau distruse. Supravegherea vamalã se încheie ºi când mãrfurile sunt utilizate în alte scopuri decât cele prevãzute pentru aplicarea tratamentului favorabil, cu condiþia achitãrii taxelor datorate la punerea în liberã circulaþie.
(2) Drepturile ºi obligaþiile titularului unui tratament tarifar favorabil pot fi, în condiþiile prevãzute de autoritatea vamalã, transferate succesiv unor alte persoane care îndeplinesc condiþiile prevãzute pentru a beneficia de regimul în cauzã.
(3) Dispoziþiile art. 110 ºi 112 se aplicã în mod corespunzãtor mãrfurilor prevãzute la alin. (1).
Art. 105. - Titularii punerii în liberã circulaþie a mãrfurilor destinate unei anumite utilizãri, în cazul în care, ulterior acordãrii liberului de vamã, schimbã utilizarea mãrfii, sunt obligaþi sã înºtiinþeze în prealabil autoritatea vamalã, care va aplica regimul tarifar vamal corespunzãtor noii utilizãri.
Art. 106. - (1) Mãrfurile puse în liberã circulaþie îºi pierd statutul vamal de mãrfuri româneºti când declaraþia de punere în liberã circulaþie este invalidatã dupã acordarea liberului de vamã.
(2) Mãrfurile puse în liberã circulaþie îºi pierd statutul vamal de mãrfuri româneºti ºi când drepturile de import sunt rambursate sau remise:
a) în cadrul regimului de perfecþionare activã sub forma sistemului cu rambursare;
b) în cazul mãrfurilor defecte sau al celor care nu respectã prevederile contractuale;
c) în situaþiile prevãzute la art. 262, când rambursarea sau remiterea este supusã condiþiei ca mãrfurile sã fie exportate sau reexportate ori sã li se atribuie o destinaþie vamalã aprobatã în condiþiile prevãzute de regulamentul vamal.
#PAGEBREAK#
CAPITOLUL II
Regimuri suspensive ºi regimuri vamale economice
SECÞIUNEA 1
Dispoziþii comune
Art. 107. - (1) Sintagma regim suspensiv se utilizeazã, în cazul mãrfurilor strãine, pentru urmãtoarele regimuri:
a) tranzit;
b) antrepozitare vamalã;
c) perfecþionare activã sub forma unui sistem cu suspendare;
d) transformare sub control vamal;
e) admitere temporarã.
(2) Sintagma regim vamal economic se utilizeazã pentru urmãtoarele regimuri:
a) antrepozitare vamalã;
b) perfecþionare activã;
c) transformare sub control vamal;
d) admitere temporarã;
e) perfecþionare pasivã.
(3) Prin mãrfuri de import se înþelege mãrfurile plasate sub un regim suspensiv, precum ºi mãrfurile care, în cadrul regimului de perfecþionare activã în sistem cu rambursare, au fãcut obiectul formalitãþilor de punere în liberã circulaþie ºi al formalitãþilor prevãzute la art. 145.
(4) Prin mãrfuri în aceeaºi stare se înþelege mãrfurile de import care, în regimul de perfecþionare activã sau de transformare sub control vamal, nu au suferit nici o operaþiune de perfecþionare sau de transformare.
Art. 108. - (1) Utilizarea unui regim vamal economic este condiþionatã de eliberarea unei autorizaþii de cãtre autoritatea vamalã.
(2) Autorizaþia se acordã persoanelor care asigurã toate condiþiile necesare pentru efectuarea corectã a operaþiunilor ºi când autoritatea vamalã poate asigura supravegherea ºi controlul regimului fãrã a mai trebui sã introducã mãsuri administrative disproporþionate faþã de necesitãþile economice respective.
(3) Condiþiile în care este utilizat regimul respectiv sunt stabilite în autorizaþie.
(4) Titularul autorizaþiei este obligat sã informeze autoritatea vamalã asupra tuturor elementelor survenite dupã acordarea autorizaþiei care pot influenþa menþinerea acesteia sau condiþiile de utilizare a acesteia.
Art. 109. - Orice produse sau mãrfuri obþinute din mãrfuri plasate sub un regim suspensiv se considerã ca fiind plasate sub incidenþa aceluiaºi regim, cu respectarea prevederilor exprese ale art. 4 pct. 11 lit. a) teza a doua.
Art. 110. - (1) Autoritatea vamalã poate condiþiona plasarea mãrfurilor sub un regim suspensiv de constituirea unei garanþii care sã asigure plata datoriei vamale care s-ar naºte pentru aceste mãrfuri.
(2) Prin regulamentul vamal pot fi prevãzute dispoziþii speciale privind constituirea unei garanþii în cadrul unui anumit regim suspensiv.
Art. 111. - (1) Regimul suspensiv economic se încheie când mãrfurile plasate în acest regim sau, în anumite cazuri, produsele compensatoare ori transformate obþinute sub acest regim primesc o nouã destinaþie vamalã admisã.
(2) Autoritatea vamalã ia toate mãsurile necesare pentru a reglementa situaþia mãrfurilor pentru care regimul vamal nu s-a încheiat în condiþiile prevãzute.
Art. 112. - Drepturile ºi obligaþiile titularului unui regim vamal economic pot fi, în condiþiile prevãzute de autoritatea vamalã, transferate succesiv unor alte persoane care îndeplinesc condiþiile prevãzute pentru a beneficia de regimul în cauzã.
SECÞIUNEA a 2-a
Tranzitul
Art. 113. - (1) Regimul de tranzit permite transportul de la un birou vamal la alt birou vamal al:
a) mãrfurilor strãine, fãrã ca acestea sã fie supuse drepturilor de import sau mãsurilor de politicã comercialã;
b) mãrfurilor româneºti, în cazurile ºi în condiþiile prevãzute în reglementãri specifice pentru a se evita ca produsele care beneficiazã de mãsuri speciale de export sã eludeze sau sã beneficieze nejustificat de aceste mãsuri.
(2) Transportul menþionat la alin. (1) se efectueazã în urmãtoarele modalitãþi:
a) conform regimului de tranzit;
b) în baza unui carnet TIR - Convenþia TIR - Convenþia vamalã relativã la transportul internaþional al mãrfurilor sub acoperirea carnetelor TIR, întocmitã la Geneva la 14 noiembrie 1975, la care România a aderat potrivit Decretului nr. 420/1979;
c) în baza unui carnet ATA, utilizat ca document de tranzit - Convenþia privind admiterea temporarã, adoptatã la Istanbul la 26 iunie 1990, ratificatã de România prin Legea nr. 395/2002;
d) în baza altor norme prevãzute prin acorduri sau convenþii internaþionale la care România este parte;
e) prin poºtã, inclusiv colet poºtal.
(3) Regimul de tranzit nu înlãturã aplicarea dispoziþiilor specifice aplicabile transportului mãrfurilor plasate într-un regim vamal economic.
Art. 114. - (1) Regimul de tranzit se încheie ºi obligaþiile titularului se considerã îndeplinite când mãrfurile plasate sub acest regim ºi documentele solicitate au fost prezentate biroului vamal de destinaþie, în concordanþã cu dispoziþiile regimului.
(2) Autoritatea vamalã descarcã regimul de tranzit când este în mãsurã sã stabileascã, pe baza comparãrii datelor disponibile la biroul vamal de plecare cu cele disponibile la biroul vamal de destinaþie, cã regimul s-a încheiat în mod corect.
Art. 115. - (1) Principalul obligat este titularul regimului de tranzit ºi rãspunde pentru:
a) prezentarea mãrfurilor intacte la biroul de destinaþie în termenul prevãzut ºi cu respectarea întocmai a mãsurilor de marcare ºi sigilare adoptate de autoritatea vamalã;
b) respectarea dispoziþiilor referitoare la regimul de tranzit.
(2) Transportatorul sau destinatarul mãrfurilor care acceptã mãrfurile ºtiind cã acestea circulã în regim de tranzit rãspunde solidar pentru respectarea obligaþiilor prevãzute la alin. (1) lit. a).
Art. 116. - (1) Principalul obligat furnizeazã garanþia pentru asigurarea plãþii datoriei vamale pentru mãrfurile tranzitate.
(2) Garanþia poate fi:
a) garanþie izolatã, care acoperã o singurã operaþiune de tranzit;
b) garanþie globalã, care acoperã mai multe operaþiuni de tranzit, când principalul obligat a fost autorizat de autoritatea vamalã sã foloseascã aceastã garanþie.
(3) Autorizaþia menþionatã la alin. (2) lit. b) se acordã numai persoanelor care:
a) sunt stabilite în România;
b) sunt utilizatoare frecvente ale regimului de tranzit sau care au bonitatea de a-ºi achita obligaþiile legate de acest regim;
c) nu au comis abateri grave sau repetate de la reglementãrile vamale ori fiscale.
(4) Autoritatea vamalã poate autoriza, în cazuri justificate, utilizarea unei garanþii globale de o valoare redusã sau o dispensã de la garantare. Criteriile suplimentare pentru aceastã aprobare includ:
a) folosirea corectã a procedurii de tranzit într-o perioadã datã;
b) cooperarea cu autoritatea vamalã;
c) în cazul dispensei de la garantare, o situaþie financiarã bunã care sã le permitã îndeplinirea angajamentelor persoanelor în cauzã.
(5) Normele pentru acordarea autorizaþiilor conform prevederilor alin. (4) se stabilesc prin regulamentul vamal.
(6) Dispensa de la garantare prevãzutã la alin. (4) nu se acordã pentru operaþiunile de tranzit al mãrfurilor care implicã un risc ridicat de fraudã. Criteriile de stabilire a riscurilor de fraudã sunt prevãzute în regulamentul vamal.
(7) Utilizarea garanþiei globale de o valoare redusã poate fi temporar interzisã de autoritatea vamalã, ca mãsurã excepþionalã în împrejurãri speciale.
(8) Garanþia globalã poate fi temporar interzisã de cãtre autoritatea vamalã pentru mãrfurile care, prin utilizarea garanþiei globale, au fost identificate ca fãcând obiectul unei fraude.
Art. 117. - (1) Cu excepþia situaþiilor stabilite, când este cazul, prin regulamentul vamal, nu se constituie o garanþie pentru:
a) transportul aerian;
b) transportul pe cãi navigabile interioare deschise traficului internaþional;
c) transportul prin conducte;
d) transportul efectuat de companiile de cale feratã din România.
(2) Cazurile în care se poate acorda exceptarea de la garanþie pentru transportul naval, altul decât cel menþionat la alin. (1) lit. b), se stabilesc prin regulamentul vamal.
Art. 118. - (1) Normele pentru punerea în aplicare a regimului de tranzit se stabilesc prin regulamentul vamal.
(2) Autoritatea vamalã poate stabili proceduri simplificate care se aplicã anumitor tipuri de transport de mãrfuri sau pentru mãrfuri care nu pãrãsesc teritoriul vamal al României.
SECÞIUNEA a 3-a
Antrepozitarea vamalã
Art. 119. - (1) Regimul de antrepozitare vamalã permite depozitarea într-un antrepozit vamal a:
a) mãrfurilor strãine, fãrã ca ele sã fie supuse drepturilor de import sau mãsurilor de politicã comercialã;
b) mãrfurilor româneºti care, în temeiul prevederilor legale ce reglementeazã domenii specifice, beneficiazã, pe baza plasãrii lor într-un antrepozit vamal, de mãsurile legate de exportul mãrfurilor.
(2) Antrepozitul vamal reprezintã orice loc aprobat de autoritatea vamalã ºi aflat sub supravegherea acesteia, unde mãrfurile pot fi depozitate în condiþiile prevãzute.
(3) Cazurile în care mãrfurile prevãzute la alin. (1) pot fi plasate sub regim de antrepozitare vamalã fãrã a fi depozitate într-un antrepozit vamal sunt stabilite în conformitate cu regulamentul vamal.
Art. 120. - (1) Un antrepozit vamal poate fi public sau privat.
(2) Antrepozitul public reprezintã antrepozitul vamal disponibil oricãrei persoane pentru depozitarea mãrfurilor.
(3) Antrepozitul privat reprezintã antrepozitul vamal rezervat depozitãrii mãrfurilor de cãtre deþinãtorul antrepozitului.
(4) Deþinãtorul antrepozitului este persoana autorizatã sã gestioneze antrepozitul vamal.
(5) Antrepozitarul este persoana obligatã prin declaraþia de plasare a mãrfurilor sub regimul de antrepozitare vamalã sau persoana cãreia i se transferã drepturile ºi obligaþiile unei astfel de persoane.
Art. 121. - (1) Gestionarea unui antrepozit vamal este condiþionatã de eliberarea unei autorizaþii de cãtre autoritatea vamalã. Aceastã autorizaþie nu este necesarã în cazul în care gestionarea antrepozitului este efectuatã de autoritatea vamalã.
(2) Persoana care doreºte sã gestioneze un antrepozit vamal întocmeºte o cerere scrisã care sã conþinã informaþiile necesare pentru acordarea autorizaþiei ºi sã dovedeascã faptul cã existã o raþiune economicã pentru depozitare. Autorizaþia prevede condiþiile în care antrepozitul vamal poate fi gestionat.
(3) Autorizaþia se acordã numai persoanelor stabilite în România.
Art. 122. - Deþinãtorul antrepozitului vamal are, faþã de autoritatea vamalã, urmãtoarele rãspunderi:
a) sã asigure supravegherea mãrfurilor, astfel încât sã nu fie posibilã sustragerea acestora de sub controlul vamal;
b) sã îndeplineascã obligaþiile ce decurg din depozitarea mãrfurilor aflate în regim de antrepozitare vamalã;
c) sã respecte condiþiile stabilite în autorizaþie.
Art. 123. - Prin excepþie de la prevederile art. 122, când autorizaþia priveºte un antrepozit public, aceasta poate prevedea ca rãspunderile menþionate la art. 122 lit. a) ºi/sau lit. b) sã revinã exclusiv antrepozitarului. Antrepozitarul este permanent rãspunzãtor de îndeplinirea obligaþiilor ce decurg din plasarea mãrfurilor sub regimul de antrepozitare vamalã.
Art. 124. - Drepturile ºi obligaþiile unui deþinãtor de antrepozit pot fi transferate unei alte persoane, cu acordul autoritãþii vamale.
Art. 125. - Fãrã a se înlãtura aplicarea dispoziþiilor art. 110, autoritatea vamalã poate cere deþinãtorului de antrepozit sã ofere o garanþie în legãturã cu rãspunderile specificate la art. 122.
Art. 126. - (1) Autoritatea vamalã îl desemneazã pe deþinãtorul de antrepozit sau, dupã caz, pe antrepozitar sã þinã o evidenþã operativã, în forma aprobatã de autoritatea vamalã, a tuturor mãrfurilor plasate sub regimul de antrepozitare vamalã. Desemnarea unei persoane pentru þinerea evidenþei operative a mãrfurilor nu este necesarã în cazul în care un antrepozit public este gestionat de autoritatea vamalã.
(2) Înscrierea în evidenþa operativã se face imediat ce mãrfurile au fost introduse în antrepozit.
(3) Dacã sunt respectate prevederile art. 108 alin. (2), autoritatea vamalã poate renunþa la solicitarea þinerii de evidenþe operative ale mãrfurilor când rãspunderile menþionate la art. 122 lit. a) ºi/sau lit. b) îi revin în exclusivitate antrepozitarului, iar mãrfurile sunt plasate sub regim pe baza unei declaraþii vamale scrise sau a unui document administrativ, în conformitate cu art. 97 alin. (2) lit. b).
Art. 127. - (1) Când existã o necesitate economicã, iar supravegherea vamalã nu este influenþatã nefavorabil de aceasta, autoritatea vamalã poate aproba ca:
a) mãrfurile româneºti, altele decât cele prevãzute la art. 119 alin. (1) lit. b), sã fie depozitate în incinta unui antrepozit vamal. Aceste mãrfuri nu fac obiectul regimului de antrepozitare vamalã;
b) mãrfurile strãine sã fie supuse în incinta unui antrepozit vamal unor operaþiuni specifice regimului de perfecþionare activã;
c) mãrfurile strãine sã fie supuse în incinta unui antrepozit vamal unor operaþiuni specifice regimului de transformare sub control vamal.
(2) Mãrfurile prevãzute la alin. (1) lit. b) ºi c) fac obiectul regimurilor vamale corespunzãtoare ºi nu al regimului de antrepozitare vamalã.
(3) Formalitãþile la care se poate renunþa într-un antrepozit vamal pentru mãrfurile prevãzute la alin. (1) lit. b) ºi c) se stabilesc în regulamentul vamal.
(4) Autoritatea vamalã poate cere ca mãrfurile menþionate la alin. (1) sã fie înscrise în evidenþa operativã prevãzutã la art. 126.
Art. 128. - (1) Mãrfurile pot rãmâne în regim de antrepozitare vamalã pe timp nelimitat. În cazuri excepþionale, autoritatea vamalã poate stabili un termen pânã la care antrepozitarul trebuie sã atribuie mãrfurilor o nouã destinaþie vamalã.
(2) Pentru anumite mãrfuri menþionate la art. 119 alin. (1) lit. b), cuprinse în politica agricolã, se pot stabili termene prin regulamentul vamal.
Art. 129. - (1) Mãrfurile de import pot face obiectul manipulãrilor uzuale pentru a asigura conservarea, ameliorarea aspectului sau vandabilitatea acestora ori pentru a le pregãti pentru distribuþie sau revânzare. Pentru anumite categorii de mãrfuri, autoritatea vamalã poate alcãtui o listã a cazurilor în care aceste manipulãri sunt interzise pentru mãrfurile care fac obiectul politicii agricole.
(2) Mãrfurile româneºti menþionate în art. 119 alin. (1) lit. b), care sunt plasate sub regimul de antrepozitare vamalã ºi care sunt cuprinse în politica agricolã, pot fi supuse doar manipulãrilor prevãzute în mod expres pentru asemenea mãrfuri.
(3) Manipulãrile prevãzute la alin. (1) ºi (2) se autorizeazã în prealabil de autoritatea vamalã, care fixeazã condiþiile în care acestea pot avea loc.
(4) Formele de manipulare prevãzute la alin. (1) ºi (2) se stabilesc prin regulamentul vamal.
Art. 130. - (1) În cazuri justificate, mãrfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamalã pot fi scoase temporar din antrepozit pe baza aprobãrii prealabile a autoritãþii vamale, care stabileºte condiþiile în care poate avea loc.
(2) Când sunt în afara antrepozitului vamal, mãrfurile pot fi supuse manipulãrilor prevãzute la art. 129.
Art. 131. - Autoritatea vamalã poate permite ca mãrfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamalã sã fie transferate de la un antrepozit vamal la altul.
Art. 132. - (1) Când se naºte o datorie vamalã referitoare la mãrfuri de import, iar valoarea în vamã se bazeazã pe un preþ efectiv plãtit sau de plãtit care include cheltuielile de antrepozitare ºi de conservare a mãrfurilor în antrepozit, aceste cheltuieli nu se includ în valoarea în vamã, cu condiþia ca acestea sã fie evidenþiate distinct faþã de preþul efectiv plãtit sau de plãtit pentru mãrfuri.
(2) Când mãrfurile prevãzute la alin. (1) au fost supuse manipulãrilor prevãzute la art. 129, natura mãrfurilor, valoarea în vamã ºi cantitatea care se au în vedere la stabilirea cuantumului drepturilor de import sunt, la cererea declarantului, acelea care ar trebui luate în considerare la data naºterii datoriei vamale dacã nu ar fi suferit aceste manipulãri. Prin regulamentul vamal se pot stabili derogãri de la aceastã dispoziþie.
(3) În cazul în care mãrfurile de import sunt puse în liberã circulaþie în conformitate cu art. 97 alin. (2) lit. c), natura mãrfurilor, valoarea în vamã ºi cantitatea ce trebuie luate în considerare la data naºterii datoriei vamale, pentru stabilirea cuantumului drepturilor de import, sunt cele aplicabile mãrfurilor la momentul în care au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamalã. Dispoziþiile cuprinse în prezentul alineat se aplicã numai cu condiþia ca aceste elemente sã fi fost acceptate de autoritatea vamalã la momentul în care mãrfurile au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamalã ºi dacã declarantul nu solicitã ca aceste elemente sã fie determinate la momentul naºterii datoriei vamale, fãrã sã contravinã controlului ulterior prevãzut la art. 100.
Art. 133. - Mãrfurile româneºti prevãzute la art. 119 alin. (1) lit. b), care sunt cuprinse în politica agricolã ºi sunt plasate într-un antrepozit vamal, trebuie sã fie exportate sau sã primeascã o altã destinaþie, stabilitã prin reglementãrile menþionate la acel articol.
#PAGEBREAK#
SECÞIUNEA a 4-a
Perfecþionarea activã
Art. 134. - (1) Regimul de perfecþionare activã permite ca urmãtoarele mãrfuri sã fie utilizate pe teritoriul vamal al României într-una sau mai multe operaþiuni de perfecþionare:
a) mãrfurile strãine destinate reexportului în afara teritoriului vamal al României sub forma produselor compensatoare, fãrã ca aceste mãrfuri sã fie supuse drepturilor de import sau mãsurilor de politicã comercialã;
b) mãrfurile puse în liberã circulaþie, cu rambursarea sau remiterea drepturilor de import aferente unor asemenea mãrfuri, dacã sunt exportate în afara teritoriului vamal al României sub formã de produse compensatoare.
(2) Prin sistem cu suspendare se înþelege regimul de perfecþionare activã prevãzut la alin. (1) lit. a).
(3) Prin sistem cu rambursare se înþelege regimul de perfecþionare activã prevãzut la alin. (1) lit. b).
(4) Prin operaþiuni de perfecþionare se înþelege:
a) prelucrarea mãrfurilor, inclusiv montajul, asamblarea ºi adaptarea lor la alte mãrfuri;
b) transformarea mãrfurilor;
c) repararea mãrfurilor, inclusiv restaurarea lor;
d) utilizarea anumitor mãrfuri, definite în conformitate cu regulamentul vamal, care, deºi nu se regãsesc în produsele compensatoare, permit sau faciliteazã obþinerea acestor produse, chiar dacã dispar total sau parþial în cursul folosirii lor.
(5) Prin produse compensatoare se înþelege toate produsele care rezultã din operaþiuni de perfecþionare.
(6) Prin mãrfuri echivalente se înþelege mãrfurile româneºti care sunt utilizate în locul mãrfurilor de import pentru fabricarea produselor compensatoare.
(7) Prin rata de randament se înþelege cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obþinute din perfecþionarea unor cantitãþi determinate de mãrfuri de import.
Art. 135. - (1) Mãrfurile echivalente trebuie sã fie de aceeaºi calitate ºi sã aibã aceleaºi caracteristici ca mãrfurile de import. În anumite cazuri, stabilite în regulamentul vamal, mãrfurile echivalente pot fi într-un stadiu de fabricaþie mai avansat decât mãrfurile de import.
(2) Autoritatea vamalã permite ca:
a) produsele compensatoare sã fie obþinute din mãrfuri echivalente;
b) produsele compensatoare obþinute din mãrfuri echivalente sã fie exportate din România înainte de a importa mãrfurile de import.
(3) Când se aplicã dispoziþiile alin. (2), mãrfurile de import sunt considerate, în scopuri vamale, ca mãrfuri echivalente, iar mãrfurile echivalente ca mãrfuri de import.
(4) Când se aplicã alin. (2) lit. b) ºi produsele compensatoare ar fi susceptibile de plata drepturilor de export dacã nu ar fi exportate sau reexportate în cadrul unei operaþiuni de perfecþionare activã, titularul autorizaþiei trebuie sã constituie o garanþie pentru a asigura plata acestor drepturi în eventualitatea în care importul mãrfurilor nu se efectueazã în termenul prevãzut.
(5) Prin regulamentul vamal se pot adopta mãsuri destinate sã interzicã, sã limiteze sau sã faciliteze operaþiunile efectuate în temeiul alin. (2).
Art. 136. - Autorizaþia de perfecþionare activã este emisã la cererea persoanei care efectueazã operaþiunile de perfecþionare sau care se ocupã de efectuarea lor.
Art. 137. - Autorizaþia de perfecþionare activã se acordã numai:
a) persoanelor stabilite în România. Autorizaþia se poate acorda ºi persoanelor stabilite în afara României pentru importurile de naturã necomercialã;
b) când, fãrã sã aducã atingere utilizãrii mãrfurilor menþionate la art. 134 alin. (4) lit. d), mãrfurile de import pot fi identificate în produsele compensatoare sau, în cazul menþionat la art. 135, când se poate verifica îndeplinirea condiþiilor prevãzute pentru mãrfurile echivalente;
c) când regimul de perfecþionare activã poate contribui la crearea unor condiþii favorabile pentru exportul sau reexportul produselor compensatoare, cu condiþia ca interesele esenþiale ale producãtorilor români sã nu fie afectate în mod nefavorabil. Cazurile în care condiþiile economice se considerã îndeplinite se stabilesc prin regulamentul vamal.
Art. 138. - (1) Autoritatea vamalã stabileºte termenul în care produsele compensatoare trebuie sã fie exportate sau reexportate ori sã li se atribuie o altã destinaþie vamalã. Acest termen trebuie sã þinã seama de durata necesarã pentru efectuarea operaþiunilor de perfecþionare ºi de livrare a produselor compensatoare.
(2) Termenul prevãzut la alin. (1) se calculeazã de la data la care mãrfurile strãine sunt plasate sub regimul de perfecþionare activã. Autoritatea vamalã poate acorda prelungirea termenului în urma unei cereri justificate depuse de titularul autorizaþiei. Din raþiuni de simplificare se poate decide ca un termen care începe în cursul unei luni calendaristice sau al unui trimestru sã se încheie în ultima zi a unei luni calendaristice ulterioare, respectiv a unui trimestru ulterior.
(3) Când se aplicã prevederile art. 135 alin. (2) lit. b), autoritatea vamalã stabileºte termenul în care mãrfurile strãine trebuie declarate pentru regim. Acest termen începe la data acceptãrii declaraþiei de export pentru produsele compensatoare obþinute din mãrfurile echivalente corespunzãtoare.
(4) Autoritatea vamalã poate sã prevadã termene specifice în cazul unor operaþiuni de perfecþionare sau pentru anumite mãrfuri de import.
Art. 139. - (1) Autoritatea vamalã stabileºte fie rata de randament a operaþiunii, fie, când este cazul, metoda de determinare a acestei rate. Rata de randament este propusã de titularul operaþiunii pe baza condiþiilor reale în care se efectueazã sau urmeazã sã se efectueze operaþiunea de perfecþionare.
(2) În cazuri justificate, pentru operaþiuni de perfecþionare activã care se efectueazã uzual în condiþii tehnice bine definite, cu mãrfuri având caracteristici sensibil constante, din care rezultã produse compensatoare de o calitate uniformã, se poate stabili, potrivit regulamentului vamal, o ratã de randament standard, pe baza unor date reale, cunoscute ºi determinate în prealabil de titularul operaþiunii.
Art. 140. - Cazurile ºi condiþiile în care mãrfurile aflate în aceeaºi stare sau produsele compensatoare sunt considerate a fi fost puse în liberã circulaþie se stabilesc prin regulamentul vamal.
Art. 141. - (1) În cazul naºterii unei datorii vamale, cuantumul acesteia se determinã pe baza elementelor de taxare corespunzãtoare mãrfurilor de import în momentul acceptãrii declaraþiei de plasare a acestor mãrfuri sub regim de perfecþionare activã.
(2) Dacã în momentul menþionat la alin. (1) mãrfurile de import îndeplinesc condiþiile pentru a beneficia de tratamentul tarifar preferenþial în cadrul contingentelor sau al plafoanelor tarifare, acestea pot beneficia de tratamentul tarifar preferenþial prevãzut pentru mãrfuri identice în momentul acceptãrii declaraþiei vamale de punere în liberã circulaþie.
Art. 142. - Prin excepþie de la prevederile art. 141, produsele compensatoare:
a) sunt supuse drepturilor de import corespunzãtoare, când sunt puse în liberã circulaþie ºi se regãsesc în lista prevãzutã de regulamentul vamal, în mãsura în care ele sunt proporþionale cu partea exportatã a produselor compensatoare neincluse pe aceastã listã. Titularul autorizaþiei are însã dreptul sã solicite ca taxarea pentru acele produse sã fie efectuatã în condiþiile menþionate la art. 141;
b) sunt supuse drepturilor de import corespunzãtoare când sunt supuse taxãrii stabilite prin politica agricolã ºi sunt îndeplinite condiþiile prevãzute în regulamentul vamal;
c) sunt supuse drepturilor de import determinate în conformitate cu reglementãrile aplicabile regimului vamal în cauzã sau în materie de zone libere sau antrepozite libere, când au fost plasate sub un regim suspensiv sau într-o zonã liberã ori antrepozit liber. Titularul autorizaþiei are însã dreptul sã solicite ca taxarea sã fie efectuatã potrivit art. 141 sau, în cazurile când produselor compensatoare li s-a atribuit o destinaþie vamalã, alta decât transformarea sub control vamal, cuantumul drepturilor de import percepute sã fie cel puþin egal cu cel calculat conform art. 141;
d) pot fi supuse reglementãrilor privind stabilirea drepturilor prevãzute pentru regimul de transformare sub control vamal când mãrfurile de import ar fi putut fi plasate sub acest regim;
e) beneficiazã de tratament tarifar favorabil în funcþie de destinaþia lor finalã, când acest tratament este prevãzut pentru mãrfuri identice importate;
f) sunt scutite de drepturi de import când o astfel de scutire este prevãzutã, prin lege, pentru mãrfuri identice importate.
Art. 143. - (1) Produsele compensatoare ori mãrfurile aflate în aceeaºi stare pot face obiectul unui export temporar, total sau parþial, în scopul perfecþionãrii complementare efectuate în afara teritoriului vamal al României, cu condiþia obþinerii unei autorizaþii ºi cu respectarea prevederilor privind regimul de perfecþionare pasivã.
(2) Când ia naºtere o datorie vamalã privind produsele reimportate, autoritatea vamalã încaseazã:
a) drepturile de import pentru produsele compensatoare sau mãrfurile aflate în aceeaºi stare menþionate la alin. (1), calculate în conformitate cu prevederile art. 141 ºi 142;
b) drepturile de import pentru produsele reimportate dupã perfecþionare în afara teritoriului vamal al României, al cãror cuantum se calculeazã în conformitate cu dispoziþiile privind regimul de perfecþionare pasivã în aceleaºi condiþii care s-ar aplica dacã produsele exportate sub acest din urmã regim ar fi fost puse în liberã circulaþie înainte ca acest export sã aibã loc.
Art. 144. - (1) Sistemul cu rambursare poate fi utilizat pentru toate mãrfurile. Acest sistem nu poate fi utilizat când, în momentul acceptãrii declaraþiei de punere în liberã circulaþie:
a) mãrfurile de import sunt supuse unor restricþii cantitative la import;
b) mãrfurile de import beneficiazã de o mãsurã tarifarã în cadrul contingentelor;
c) pentru mãrfurile de import este necesarã prezentarea unei licenþe de import sau export ori a unui certificat prevãzut de reglementãrile privind politica agricolã;
d) a fost stabilitã o restituire la export sau o taxã la export pentru produsele compensatoare.
(2) Rambursarea drepturilor de import nu este permisã nici în cazul în care, în momentul acceptãrii declaraþiei de export pentru produsele compensatoare, aceste produse necesitã prezentarea unui certificat de import sau de export ori s-a stabilit o restituire sau o taxã la export pentru acestea.
(3) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogãri de la prevederile alin. (1) ºi (2).
Art. 145. - (1) În declaraþia de punere în liberã circulaþie trebuie sã se indice faptul cã se utilizeazã sistemul de rambursare ºi sã fie furnizate datele de referinþã ale autorizaþiei.
(2) La cererea autoritãþii vamale, autorizaþia menþionatã la alin. (1) se anexeazã la declaraþia de punere în liberã circulaþie.
Art. 146. - În cadrul sistemului cu rambursare nu se aplicã dispoziþiile art. 135 alin. (2) lit. b), alin. (3) ºi (4), art. 138 alin. (3), art. 140, 141 ºi art. 142 lit. b) ºi d), precum ºi art. 149.
Art. 147. - (1) Titularul autorizaþiei poate solicita rambursarea sau remiterea drepturilor de import când poate dovedi, în conformitate cu cerinþele autoritãþii vamale, cã mãrfurile de import puse în liberã circulaþie în cadrul sistemului cu rambursare sub formã de produse compensatoare sau mãrfuri în aceeaºi stare au fost:
a) fie exportate;
b) fie plasate, în vederea reexportului ulterior, sub regimul de tranzit, regimul de antrepozitare vamalã, regimul de admitere temporarã sau regimul de perfecþionare activã în sistem cu suspendare sau într-o zonã liberã sau antrepozit liber.
(2) Dispoziþiile alin. (1) lit. b) se aplicã în cazul în care au fost îndeplinite toate condiþiile de utilizare a regimului.
(3) În scopul atribuirii unei destinaþii vamale în conformitate cu alin. (1) lit. b), produsele compensatoare sau mãrfurile de import aflate în aceeaºi stare sunt considerate mãrfuri strãine.
(4) Termenul în care trebuie sã se depunã cererea de rambursare se stabileºte prin regulamentul vamal.
(5) Când produsele compensatoare sau mãrfurile aflate în aceeaºi stare, plasate sub un regim vamal sau într-o zonã liberã sau antrepozit liber, potrivit alin. (1), sunt puse în liberã circulaþie, cuantumul drepturilor de import rambursate sau remise se considerã a constitui cuantumul datoriei vamale.
(6) În scopul stabilirii cuantumului drepturilor de import ce trebuie rambursate sau remise, prevederile art. 142 lit. a) se aplicã în mod corespunzãtor.
Art. 148. - Exportul temporar al produselor compensatoare realizat conform art. 143 alin. (1) nu se considerã ca export, în sensul art. 147, cu excepþia cazului când acele produse nu sunt reimportate în România în perioada prevãzutã.
Art. 149. - Regimul de perfecþionare activã în sistemul cu suspendare se aplicã ºi pentru ca produsele compensatoare sã beneficieze de scutirea de drepturi de export în care se încadreazã produsele identice obþinute din mãrfuri româneºti în locul mãrfurilor de import.
#PAGEBREAK#
SECÞIUNEA a 5-a
Transformarea sub control vamal
Art. 150. - Regimul de transformare sub control vamal permite ca mãrfurile strãine sã fie utilizate pe teritoriul vamal al României pentru a fi supuse unor operaþiuni care le modificã natura sau starea, fãrã sã fie supuse drepturilor de import sau mãsurilor de politicã comercialã. Regimul permite punerea lor în liberã circulaþie cu plata drepturilor de import datorate pentru mãrfurile rezultate din operaþiunile de transformare. Acestea sunt denumite produse transformate.
Art. 151. - Cazurile ºi condiþiile specifice în care se poate folosi regimul de transformare sub control vamal se stabilesc prin regulamentul vamal.
Art. 152. - Autorizaþia pentru transformare sub control vamal se acordã la cererea persoanei care efectueazã transformarea sau care se ocupã de efectuarea acesteia.
Art. 153. - Autorizaþia pentru transformare sub control vamal se acordã numai:
a) persoanelor stabilite în România;
b) când mãrfurile de import pot fi identificate în produsele transformate;
c) când natura sau starea mãrfurilor din momentul plasãrii lor sub regim nu mai poate fi reconstituitã economic dupã transformare;
d) când utilizarea regimului nu poate avea drept consecinþã eludarea efectelor reglementãrilor privind originea ºi a restricþiilor cantitative aplicabile mãrfurilor importate;
e) când sunt îndeplinite condiþiile necesare ca regimul sã ajute la crearea sau menþinerea activitãþii de transformare a mãrfurilor în România, fãrã sã aducã atingere în mod vãdit intereselor economice ale producãtorilor naþionali de mãrfuri similare. Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile în care aceste condiþii economice se considerã îndeplinite.
Art. 154. - Dispoziþiile art. 138 alin. (1), (2) ºi (4) ºi ale art. 139 se aplicã în mod corespunzãtor.
Art. 155. - Când ia naºtere o datorie vamalã pentru mãrfurile aflate în aceeaºi stare sau pentru produsele care sunt în stadii intermediare de transformare comparativ cu ceea ce s-a prevãzut în autorizaþie, cuantumul acestei datorii se stabileºte pe baza elementelor de taxare corespunzãtoare mãrfurilor de import în momentul acceptãrii declaraþiei de plasare a mãrfurilor sub regimul de transformare sub control vamal.
Art. 156. - (1) În cazurile în care mãrfurile de import îndeplineau condiþiile pentru a beneficia de un tratament tarifar preferenþial când au fost plasate sub regimul de transformare sub control vamal ºi când acest tratament tarifar preferenþial este aplicabil produselor identice cu produsele transformate puse în liberã circulaþie, drepturile de import la care sunt supuse produsele transformate se calculeazã prin aplicarea taxei pentru tratamentul tarifar preferenþial respectiv.
(2) Dacã tratamentul tarifar preferenþial menþionat la alin. (1) este prevãzut pentru mãrfurile de import în cadrul contingentelor tarifare sau plafoanelor tarifare, aplicarea taxei menþionate la alin. (1) cu privire la produsele transformate este, de asemenea, supusã condiþiei ca respectivul tratament tarifar preferenþial sã fie aplicabil mãrfurilor de import în momentul acceptãrii declaraþiei de punere în liberã circulaþie. În acest caz, cantitãþii de mãrfuri de import utilizate în mod real la fabricarea produselor transformate puse în liberã circulaþie i se aplicã contingentele sau plafoanele tarifare în vigoare la momentul acceptãrii declaraþiei de punere în liberã circulaþie ºi nu se procedeazã la aplicarea contingentelor sau plafoanelor tarifare deschise pentru produsele identice cu produsele transformate.
SECÞIUNEA a 6-a
Admiterea temporarã
Art. 157. - Regimul de admitere temporarã permite utilizarea pe teritoriul vamal al României, cu exonerarea totalã sau parþialã de drepturi de import ºi fãrã a fi supuse mãsurilor de politicã comercialã, a mãrfurilor strãine destinate reexportului, fãrã sã fi suferit vreo modificare în afara deprecierii normale datorate utilizãrii lor.
Art. 158. - Autorizaþia de admitere temporarã se acordã la cererea persoanei care utilizeazã mãrfurile sau care se ocupã ca acestea sã fie utilizate.
Art. 159. - Autoritatea vamalã refuzã acordarea regimului de admitere temporarã când este imposibil sã se asigure identificarea mãrfurilor de import. Autoritatea vamalã poate însã autoriza utilizarea regimului de admitere temporarã fãrã asigurarea identificãrii mãrfurilor când, având în vedere natura acestora sau a operaþiunilor de îndeplinit, absenþa mãsurilor de identificare nu poate duce la o folosire abuzivã a regimului.
Art. 160. - (1) Autoritatea vamalã stabileºte termenul în care mãrfurile de import trebuie sã fie reexportate sau sã li se dea o altã destinaþie vamalã. Termenul aprobat trebuie sã fie suficient pentru ca obiectivul utilizãrii autorizate sã fie atins.
(2) Termenul maxim în care mãrfurile pot rãmâne în regimul de admitere temporarã este de 24 de luni. Autoritatea vamalã poate stabili reducerea termenului, cu acordul persoanei în cauzã.
(3) Autoritatea vamalã poate, numai în împrejurãri excepþionale, la cererea persoanei în cauzã ºi în limite raþionale, sã prelungeascã termenul prevãzut la alin. (2) pentru a permite utilizarea autorizatã.
Art. 161. - Cazurile ºi condiþiile speciale în care regimul de admitere temporarã poate fi utilizat cu exonerare totalã de drepturi de import se stabilesc prin regulamentul vamal.
Art. 162. - (1) Utilizarea regimului de admitere temporarã cu exonerare parþialã de drepturi de import se acordã pentru mãrfurile care nu sunt prevãzute la art. 161 sau care, chiar dacã sunt menþionate, nu îndeplinesc toate condiþiile prevãzute în articolul respectiv pentru acordarea admiterii temporare cu exonerare totalã de drepturi de import.
(2) Prin regulamentul vamal se stabilesc lista mãrfurilor pentru care nu poate fi utilizat regimul de admitere temporarã cu exonerare parþialã de drepturi de import, precum ºi condiþiile în care se poate recurge la acest regim.
Art. 163. - (1) Cuantumul drepturilor de import de plãtit pentru mãrfurile plasate sub regimul de admitere temporarã cu exonerare parþialã de drepturi de import se stabileºte la 3%, pentru fiecare lunã sau fracþie de lunã în care mãrfurile sunt plasate sub regimul de admitere temporarã cu exonerare parþialã de drepturi, din cuantumul drepturilor care ar fi fost plãtite dacã astfel de mãrfuri ar fi fost puse în liberã circulaþie la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporarã.
(2) Cuantumul drepturilor de import de încasat nu îl poate depãºi pe acela care ar fi trebuit încasat dacã mãrfurile respective ar fi fost puse în liberã circulaþie la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporarã, fãrã sã se ia în considerare majorãrile de întârziere care ar putea fi aplicate.
(3) Transferul drepturilor ºi obligaþiilor care decurg din regimul de admitere temporarã, conform prevederilor art. 112, nu presupune aplicarea aceloraºi mãsuri de exonerare pentru fiecare dintre perioadele de utilizare avute în vedere.
(4) Când transferul menþionat la alin. (3) se efectueazã cu exonerare parþialã pentru ambii titulari autorizaþi sã utilizeze regimul în aceeaºi lunã, titularul autorizaþiei iniþiale este obligat sã plãteascã cuantumul drepturilor de import pentru întreaga lunã.
Art. 164. - (1) Când ia naºtere o datorie vamalã pentru mãrfurile de import, cuantumul unei astfel de datorii se stabileºte pe baza elementelor de taxare corespunzãtoare acestor mãrfuri în momentul acceptãrii declaraþiei de plasare a mãrfurilor sub regimul de admitere temporarã. Cu toate acestea, când dispoziþiile menþionate la art. 161 prevãd astfel, cuantumul datoriei se determinã pe baza elementelor de taxare corespunzãtoare mãrfurilor în cauzã aplicabile în momentul naºterii datoriei vamale.
(2) În cazul în care, din alte raþiuni decât cele de plasare a mãrfurilor sub regimul de admitere temporarã cu exonerare parþialã de drepturi de import, ia naºtere o datorie vamalã pentru mãrfurile plasate sub regimul menþionat, cuantumul acesteia este egal cu diferenþa dintre cuantumul drepturilor calculate conform alin. (1) ºi al celor de plãtit, conform art. 163.
SECÞIUNEA a 7-a
Perfecþionarea pasivã
Art. 165. - (1) Regimul de perfecþionare pasivã permite ca mãrfurile româneºti sã fie exportate temporar de pe teritoriul vamal al României pentru a fi supuse unor operaþiuni de perfecþionare, iar produsele rezultate din aceste operaþiuni sã fie puse în liberã circulaþie cu exonerare totalã sau parþialã de drepturi de import.
(2) Dispoziþiile alin. (1) nu înlãturã aplicarea prevederilor care reglementeazã domenii specifice privind sistemul de schimburi standard prevãzut în prezenta secþiune sau la art. 143.
(3) Exportul temporar al mãrfurilor româneºti atrage aplicarea drepturilor de export, a mãsurilor de politicã comercialã ºi a altor formalitãþi prevãzute pentru scoaterea mãrfurilor româneºti în afara teritoriului vamal al României.
(4) În sensul prezentei secþiuni, prin:
a) mãrfuri de export temporar se înþelege mãrfurile plasate sub regimul de perfecþionare pasivã;
b) operaþiuni de perfecþionare se înþelege operaþiunile menþionate la art. 134 alin. (4) lit. a)-c);
c) produse compensatoare se înþelege toate produsele care rezultã din operaþiunile de perfecþionare;
d) rata de randament se înþelege cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obþinute prin perfecþionarea unei cantitãþi date de mãrfuri de export temporar.
Art. 166. - (1) Nu pot fi plasate în regim de perfecþionare pasivã mãrfurile româneºti:
a) al cãror export implicã rambursarea sau remiterea drepturilor de import;
b) care, înaintea exportului, au fost puse în liberã circulaþie cu exonerare totalã de drepturi de import, în funcþie de destinaþia lor finalã, atât timp cât condiþiile pentru acordarea unei astfel de exonerãri continuã sã se aplice;
c) al cãror export implicã acordarea rambursãrilor la export sau pentru care, potrivit reglementãrilor privind politica agricolã, se acordã un alt avantaj financiar decât aceste rambursãri.
(2) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogãri de la prevederile alin. (1) lit. b).
Art. 167. - (1) Autorizaþia de perfecþionare pasivã se emite la cererea persoanei care se ocupã de îndeplinirea operaþiunilor de perfecþionare.
(2) Autorizaþia de perfecþionare pasivã poate fi acordatã ºi unei alte persoane decât cea prevãzutã la alin. (1) pentru mãrfurile de origine românã, în sensul titlului II cap. II secþiunea 1, când operaþiunea de perfecþionare constã în încorporarea acelor mãrfuri în mãrfuri obþinute în afara României ºi importate ca produse compensatoare, cu condiþia ca utilizarea acestui regim sã contribuie la promovarea vânzãrii mãrfurilor de export, fãrã sã aducã atingere intereselor esenþiale ale producãtorilor români de produse identice sau similare cu produsele compensatoare importate.
(3) Cazurile ºi modalitãþile în care se aplicã alin. (2) se stabilesc prin regulamentul vamal.
Art. 168. - Autorizaþia se acordã numai:
a) persoanelor stabilite în România;
b) când se poate stabili faptul cã produsele compensatoare rezultã din perfecþionarea mãrfurilor de export temporar. Cazurile ºi condiþiile în care se pot aplica derogãri de la prezenta dispoziþie sunt prevãzute în regulamentul vamal;
c) când utilizarea regimului de perfecþionare pasivã nu este de naturã sã aducã atingere în mod serios intereselor esenþiale ale producãtorilor români.
Art. 169. - (1) Autoritatea vamalã stabileºte termenul în care produsele compensatoare trebuie sã fie reimportate pe teritoriul vamal al României. Acest termen se prelungeºte în urma depunerii, înainte de expirarea termenului iniþial, a unei cereri justificate a titularului autorizaþiei.
(2) Autoritatea vamalã stabileºte fie rata de randament a operaþiunii, fie, când este necesar, modalitatea de stabilire a acesteia.
Art. 170. - (1) Exonerarea totalã sau parþialã de drepturi de import prevãzutã la art. 171 alin. (1) se acordã numai când produsele compensatoare sunt declarate pentru punerea în liberã circulaþie în numele sau pe seama:
a) titularului autorizaþiei; sau
b) a oricãrei alte persoane stabilite în România, cu condiþia ca acea persoanã sã fi obþinut consimþãmântul titularului autorizaþiei, iar condiþiile autorizãrii sã fie îndeplinite.
(2) Exonerarea totalã sau parþialã de drepturi de import nu se acordã când una dintre condiþiile sau obligaþiile legate de regimul de perfecþionare pasivã nu este îndeplinitã, în afarã de cazul în care se stabileºte cã neconcordanþele nu au un efect semnificativ în funcþionarea corectã a regimului de perfecþionare pasivã.
Art. 171. - (1) Exonerarea totalã sau parþialã de drepturi de import prevãzutã la art. 165 constã în deducerea din cuantumul drepturilor de import, aferente produselor compensatoare puse în liberã circulaþie, a cuantumului drepturilor de import care ar fi aplicabile la aceeaºi datã mãrfurilor de export temporar, dacã acestea ar fi importate pe teritoriul vamal al României din þara în care a avut loc operaþiunea de perfecþionare sau ultima operaþiune de perfecþionare.
(2) Cuantumul ce trebuie dedus în temeiul prevederilor alin. (1) se calculeazã pe baza cantitãþii ºi a felului mãrfurilor în cauzã, la data acceptãrii declaraþiei de plasare sub regimul de perfecþionare pasivã ºi pe baza altor elemente de taxare aplicabile la data acceptãrii declaraþiei de punere în liberã circulaþie a produselor compensatoare.
(3) Valoarea mãrfurilor de export temporar este cea înscrisã în declaraþia vamalã de plasare sub regimul de perfecþionare pasivã sau, dacã nu este posibilã determinarea valorii în acest mod, valoarea se determinã prin diferenþa dintre valoarea în vamã a produselor compensatoare ºi costurile de perfecþionare justificate prin documente.
(4) Dacã înainte de a fi plasate sub regimul de perfecþionare pasivã mãrfurile de export temporar au fost puse în liberã circulaþie la o taxã redusã în funcþie de destinaþia lor finalã ºi atât timp cât condiþiile de acordare a acestei taxe reduse continuã sã se aplice, cuantumul de dedus este cuantumul drepturilor de import încasat la punerea în liberã circulaþie a mãrfurilor. Prin regulamentul vamal se stabilesc ºi alte costuri care nu se iau în considerare la calcularea cuantumului care trebuie dedus.
(5) Când mãrfurile de export temporar ar putea beneficia, la punerea în liberã circulaþie, de o taxã redusã sau zero, în funcþie de destinaþia lor finalã, aceastã taxã se ia în considerare cu condiþia ca mãrfurile sã fi suferit aceleaºi operaþiuni ca operaþiunile prevãzute pentru o astfel de destinaþie în þara în care a avut loc operaþiunea de perfecþionare sau ultima operaþiune de perfecþionare.
(6) Dacã produsele compensatoare beneficiazã de o mãsurã tarifarã preferenþialã, în sensul art. 46 lit. d) sau e), iar aceastã mãsurã existã pentru mãrfurile care se încadreazã la acelaºi cod tarifar ca ºi mãrfurile de export temporar, procentul drepturilor de import de luat în considerare la stabilirea cuantumului de dedus conform alin. (1) este acela care s-ar aplica dacã mãrfurile de export temporar ar îndeplini condiþiile în care se aplicã mãsura preferenþialã.
(7) Prezentul articol nu înlãturã aplicarea prevederilor adoptate de România în schimbul de mãrfuri cu alte þãri, care stabilesc exonerarea de drepturi de import a anumitor produse compensatoare.
Art. 172. - (1) Când scopul operaþiunii de perfecþionare este repararea mãrfurilor de export temporar, acestea sunt puse în liberã circulaþie cu exonerare totalã de drepturi de import când mãrfurile au fost reparate cu titlu gratuit fie datoritã unei obligaþii contractuale sau legale care decurge dintr-o garanþie, fie datoritã existenþei unui viciu de fabricaþie.
(2) Dispoziþiile alin. (1) nu se aplicã în cazul în care defectul a fost luat în considerare în momentul în care mãrfurile în cauzã au fost puse pentru prima oarã în liberã circulaþie.
Art. 173. - (1) Când scopul operaþiunii de perfecþionare este repararea mãrfurilor de export temporar ºi o astfel de reparare se efectueazã cu titlu oneros, exonerarea parþialã de drepturi de import prevãzutã la art. 165 constã în stabilirea cuantumului drepturilor aplicabile, pe baza elementelor de taxare aferente produselor compensatoare la data acceptãrii declaraþiei de punere în liberã circulaþie a produselor respective ºi luând în considerare ca valoare în vamã o valoare egalã cu costurile de reparare, cu condiþia ca aceste costuri sã reprezinte singura platã efectuatã cãtre titularul autorizaþiei ºi sã nu fie influenþate de nici o legãturã între titular ºi operator.
(2) Prin excepþie de la dispoziþiile art. 171, prin regulamentul vamal se pot stabili cazurile ºi condiþiile specifice în care mãrfurile pot fi puse în liberã circulaþie în urma operaþiunii de perfecþionare pasivã, pentru care costul operaþiunii de perfecþionare este luat ca bazã pentru evaluare în vederea aplicãrii Tarifului vamal de import al României.
Art. 174. - (1) Perfecþionarea pasivã în sistemul de schimburi standard permite ca marfa importatã, denumitã în continuare produs de înlocuire, sã înlocuiascã un produs compensator.
(2) Autoritatea vamalã aprobã utilizarea sistemului de schimburi standard când operaþiunea de perfecþionare constã în repararea de mãrfuri româneºti, altele decât cele care fac obiectul politicii agricole sau al reglementãrilor specifice aplicabile anumitor mãrfuri ce rezultã din transformarea produselor agricole.
(3) Fãrã a se înlãtura aplicarea prevederilor art. 179, dispoziþiile privind produsele compensatoare se aplicã ºi produselor de înlocuire.
(4) Autoritatea vamalã permite ca produsele de înlocuire sã fie importate înainte de exportul mãrfurilor de export temporar, procedura numindu-se import anticipat. La importul anticipat al unui produs de înlocuire se constituie o garanþie care sã acopere cuantumul drepturilor de import.
Art. 175. - (1) Produsele de înlocuire trebuie sã se încadreze la acelaºi cod tarifar, sã fie de aceeaºi calitate comercialã ºi sã aibã aceleaºi caracteristici tehnice ca mãrfurile de export temporar, dacã acestea din urmã ar fi fost supuse operaþiunii de reparare în cauzã.
(2) Dacã mãrfurile de export temporar au fost deja folosite înaintea acestui export, produsele de înlocuire trebuie sã nu fie produse noi. Autoritatea vamalã poate acorda derogãri de la aceastã regulã dacã produsul de înlocuire a fost livrat gratuit fie datoritã unei obligaþii contractuale sau legale care decurge dintr-o garanþie, fie datoritã unui viciu de fabricaþie.
Art. 176. - Sistemul de schimburi standard poate fi autorizat numai când este posibil sã se verifice dacã sunt îndeplinite condiþiile prevãzute la art. 175.
Art. 177. - (1) În cazul importului anticipat, exportul mãrfurilor de export temporar se realizeazã în termen de douã luni de la data acceptãrii de cãtre autoritatea vamalã a declaraþiei de punere în liberã circulaþie a produselor de înlocuire.
(2) În situaþii excepþionale, la solicitarea justificatã a titularului, autoritatea vamalã poate prelungi, în limite rezonabile, termenul prevãzut la alin. (1).
Art. 178. - În cazul importului anticipat ºi când se aplicã prevederile art. 171, cuantumul de dedus se determinã pe baza elementelor de taxare aplicabile mãrfurilor de export temporar la data acceptãrii declaraþiei de plasare sub acest regim.
Art. 179. - Prevederile art. 167 alin. (2) ºi ale art. 168 lit. b) nu se aplicã în cazul sistemului de schimb de mãrfuri standard.
Art. 180. - Dispoziþiile menþionate în cadrul perfecþionãrii pasive sunt aplicabile ºi în scopul punerii în aplicare a mãsurilor netarifare de politicã comercialã.
#PAGEBREAK#
CAPITOLUL III
Exportul
Art. 181. - (1) Regimul de export permite scoaterea mãrfurilor româneºti în afara teritoriului vamal al României. Regimul de export atrage aplicarea mãsurilor de politicã comercialã, îndeplinirea formalitãþilor vamale prevãzute pentru exportul mãrfurilor, precum ºi, dupã caz, încasarea oricãror drepturi legal datorate.
(2) Cu excepþia mãrfurilor plasate sub regimul de perfecþionare pasivã, toate mãrfurile româneºti destinate a fi exportate trebuie sã fie plasate sub regimul de export.
(3) Cazurile ºi condiþiile în care mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României nu fac obiectul unei declaraþii de export se stabilesc în regulamentul vamal.
(4) Declaraþia de export se depune la biroul vamal în a cãrui razã de competenþã se aflã sediul exportatorului sau locul în care mãrfurile sunt ambalate sau încãrcate în vederea exportului.
(5) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogãri de la prevederile alin. (4).
Art. 182. - Liberul de vamã pentru export se acordã cu condiþia ca mãrfurile în cauzã sã pãrãseascã teritoriul vamal al României în aceeaºi stare în care acestea se aflau în momentul acceptãrii declaraþiei de export.
TITLUL VI
Alte destinaþii vamale
CAPITOLUL I
Zone libere ºi antrepozite libere
SECÞIUNEA 1
Dispoziþii generale
Art. 183. - Zonele libere ºi antrepozitele libere sunt pãrþi din teritoriul vamal al României sau incinte situate pe acest teritoriu, separate de restul acestuia, în care:
a) mãrfurile strãine sunt considerate, în ceea ce priveºte aplicarea drepturilor de import ºi a mãsurilor de politicã comercialã la import, cã nu se aflã pe teritoriul vamal al României, atât timp cât nu sunt puse în liberã circulaþie, nici plasate sub un alt regim vamal, nici utilizate sau consumate în alte condiþii decât cele prevãzute de reglementãrile vamale;
b) mãrfurile româneºti, în temeiul prevederilor legale ce reglementeazã domenii specifice, beneficiazã, pe baza plasãrii lor într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber, de mãsurile legate de exportul mãrfurilor.
Art. 184. - (1) Prin hotãrâre a Guvernului se înfiinþeazã zonele libere ºi se determinã limita geograficã a fiecãrei zone.
(2) Înfiinþarea antrepozitelor libere este autorizatã de autoritatea vamalã. Incintele care urmeazã a fi desemnate ca antrepozit liber se aprobã de cãtre autoritatea vamalã.
(3) Zonele libere trebuie sã fie împrejmuite, cu excepþia celor prevãzute la art. 186. Autoritatea vamalã stabileºte punctele de intrare ºi de ieºire pentru fiecare zonã liberã sau antrepozit liber.
(4) Efectuarea de construcþii într-o zonã liberã necesitã aprobarea prealabilã a autoritãþii vamale.
Art. 185. - (1) Perimetrele ºi punctele de intrare ºi de ieºire ale zonelor libere, cu excepþia zonelor libere desemnate conform prevederilor art. 186, ºi ale antrepozitelor libere sunt supuse supravegherii autoritãþii vamale.
(2) Persoanele ºi mijloacele de transport care intrã sau pãrãsesc zona liberã sau antrepozitul liber pot fi supuse controlului vamal.
(3) Accesul într-o zonã liberã sau antrepozit liber poate fi interzis de autoritatea vamalã dacã persoanele fizice sau juridice nu justificã interesul de a desfãºura o activitate licitã în acea zonã sau antrepozit.
(4) Autoritatea vamalã poate controla mãrfurile care intrã, ies sau staþioneazã în zona liberã sau antrepozitul liber. Pentru a face posibil un astfel de control, o copie a documentului de transport care însoþeºte mãrfurile la intrarea ºi ieºirea acestora se înmâneazã autoritãþii vamale sau este þinutã la dispoziþia acesteia de cãtre orice persoanã desemnatã în acest scop de autoritatea menþionatã. Când se solicitã acest control, mãrfurile trebuie puse la dispoziþie autoritãþii vamale.
Art. 186. - (1) Autoritatea vamalã poate desemna zone libere în care controalele ºi formalitãþile vamale se efectueazã, iar dispoziþiile în materie de datorie vamalã se aplicã conform cerinþelor regimului de antrepozitare vamalã.
(2) Dispoziþiile privind zonele libere prevãzute la art. 63-64, 188, 194, 198 ºi 227 nu se aplicã zonelor libere menþionate la alin. (1). SECÞIUNEA a 2-a Plasarea mãrfurilor în zone libere sau antrepozite libere
Art. 187. - (1) Într-o zonã liberã sau antrepozit liber pot fi plasate mãrfuri strãine ºi mãrfuri româneºti.
(2) Autoritatea vamalã poate cere ca mãrfurile care prezintã pericol sau pot sã deterioreze alte mãrfuri ori care, din alte motive, necesitã condiþii speciale pentru depozitare sã fie plasate în incinte dotate special pentru aceasta.
Art. 188. - (1) Fãrã a se înlãtura aplicarea dispoziþiilor art. 185 alin. (4), intrarea în zona liberã sau în antrepozitul liber a mãrfurilor nu trebuie sã facã nici obiectul prezentãrii lor autoritãþii vamale ºi nici al depunerii unei declaraþii vamale.
(2) Sunt prezentate autoritãþii vamale ºi fac obiectul formalitãþilor vamale mãrfurile care:
a) au fost plasate sub un regim vamal care se încheie când acestea intrã într-o zonã liberã sau antrepozit liber. Cu toate acestea, în cazul în care regimul vamal în cauzã permite exceptarea de la obligaþia de a prezenta mãrfurile, aceastã prezentare nu este solicitatã;
b) au fost plasate într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber pe baza unei decizii de rambursare sau de remitere a drepturilor de import;
c) beneficiazã de mãsurile prevãzute la art. 183 lit. b);
d) sunt introduse din afara teritoriului vamal al României direct într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber.
(3) Autoritatea vamalã poate solicita ca mãrfurile supuse drepturilor de export sau altor dispoziþii ce reglementeazã exportul sã fie anunþate biroului vamal.
(4) La cererea pãrþii interesate, autoritatea vamalã atestã statutul vamal al mãrfurilor plasate într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber.
SECÞIUNEA a 3-a
Funcþionarea zonelor libere ºi a antrepozitelor libere
Art. 189. - (1) Durata staþionãrii mãrfurilor în zonele libere sau în antrepozitele libere este nelimitatã.
(2) Pentru anumite mãrfuri menþionate la art. 183 lit. b) care sunt cuprinse în reglementãrile privind politica agricolã se pot stabili termene specifice prin regulamentul vamal.
Art. 190. - (1) Orice activitate industrialã, comercialã sau de servicii dintr-o zonã liberã sau antrepozit liber este permisã cu respectarea condiþiilor prevãzute în prezentul cod. Exercitarea acestor activitãþi este notificatã în prealabil autoritãþii vamale.
(2) Autoritatea vamalã poate impune anumite interdicþii sau restricþii asupra activitãþilor menþionate la alin. (1), þinând cont de natura mãrfurilor în cauzã sau de cerinþele supravegherii vamale.
(3) Autoritatea vamalã poate interzice exercitarea unei activitãþi într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber persoanelor care nu oferã garanþiile necesare respectãrii dispoziþiilor prevãzute de prezentul cod.
Art. 191. - (1) Pe durata staþionãrii într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber, mãrfurile strãine pot:
a) sã fie puse în liberã circulaþie, în condiþiile prevãzute de acest regim ºi de dispoziþiile privind datoria vamalã, cuprinse în prezentul capitol;
b) sã facã obiectul manipulãrilor uzuale prevãzute la art. 129, fãrã autorizare;
c) sã fie plasate sub regimul de perfecþionare activã, conform condiþiilor prevãzute pentru acest regim;
d) sã fie plasate sub regimul de transformare sub control vamal, în condiþiile prevãzute de acest regim;
e) sã fie plasate sub regimul de admitere temporarã, în condiþiile prevãzute de acest regim;
f) sã fie abandonate în favoarea statului;
g) sã fie distruse, pe cheltuiala deþinãtorului, cu condiþia ca persoana interesatã sã furnizeze autoritãþii vamale toate informaþiile pe care aceasta le considerã necesare.
(2) Când mãrfurile sunt plasate sub unul dintre regimurile prevãzute la alin. (1) lit. c), d) sau e), autoritatea vamalã poate, în mãsura în care este necesar, sã þinã cont de condiþiile de funcþionare ºi de supraveghere vamalã ale zonelor libere sau antrepozitelor libere ºi sã-ºi adapteze modalitãþile de control prevãzute.
Art. 192. - Mãrfurile româneºti prevãzute la art. 183 lit. b) care sunt cuprinse în reglementãrile privind politica agricolã pot sã facã obiectul numai acelor forme de manipulare menþionate la art. 129 alin. (2). Aceste manipulãri pot fi efectuate fãrã autorizare.
Art. 193. - (1) Când dispoziþiile art. 191 ºi 192 nu se aplicã, mãrfurile strãine ºi cele româneºti menþionate la art. 183 lit. b) nu pot fi consumate sau utilizate în zonele libere sau antrepozitele libere.
(2) Fãrã a aduce atingere dispoziþiilor aplicabile rezervelor ºi stocurilor ºi în mãsura în care regimul în cauzã prevede astfel, prevederile alin. (1) nu împiedicã utilizarea sau consumul de mãrfuri a cãror punere în liberã circulaþie sau a cãror admitere temporarã nu ar atrage aplicarea drepturilor de import, a mãsurilor de politicã comercialã sau a mãsurilor cuprinse în reglementãrile privind politica agricolã. În aceastã situaþie nu este necesarã depunerea declaraþiei de punere în liberã circulaþie sau de admitere temporarã. O astfel de declaraþie este necesarã în cazul în care pentru mãrfuri se aplicã un contingent sau un plafon.
Art. 194. - (1) Persoanele care desfãºoarã o activitate de depozitare, prelucrare sau transformare, vânzare ori cumpãrare de mãrfuri într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber sunt obligate sã þinã evidenþa operativã a mãrfurilor, în forma aprobatã de autoritatea vamalã. Mãrfurile se înregistreazã în evidenþa operativã la momentul în care sunt introduse în incintele aparþinând unei astfel de persoane. Evidenþa operativã trebuie sã permitã autoritãþii vamale sã identifice mãrfurile ºi sã reflecte miºcarea acestora.
(2) În cazul transbordãrii mãrfurilor în interiorul unei zone libere, înregistrãrile care se referã la acestea sunt þinute la dispoziþia autoritãþii vamale. Depozitarea de scurtã duratã a mãrfurilor, în cadrul unei astfel de transbordãri, este consideratã ca fãcând parte din operaþiunea de transbordare. Când mãrfurile care sosesc din afara teritoriului vamal al României sunt plasate direct într-o zonã liberã sau în cazul mãrfurilor care ies dintr-o zonã liberã pentru a pãrãsi direct teritoriul vamal al României se depune declaraþia sumarã prevãzutã la art. 60-62 sau la art. 201-204, dupã caz.
SECÞIUNEA a 4-a
Scoaterea mãrfurilor din zonele libere sau din antrepozitele libere
Art. 195. - Fãrã a se înlãtura aplicarea dispoziþiilor speciale prevãzute de reglementãrile vamale aferente unor domenii specifice, mãrfurile care pãrãsesc o zonã liberã sau un antrepozit liber pot fi:
a) exportate sau reexportate în afara teritoriului vamal al României;
b) introduse într-o altã parte a teritoriului vamal al României. Dispoziþiile titlului III, cu excepþia art. 72-76 în ceea ce priveºte mãrfurile româneºti, se aplicã mãrfurilor introduse în alte pãrþi ale acestui teritoriu, cu excepþia cazurilor în care mãrfurile pãrãsesc acea zonã pe cale maritimã sau aerianã fãrã sã fi fost plasate sub un regim de tranzit sau sub un alt regim vamal.
Art. 196. - (1) Când o datorie vamalã se naºte pentru o marfã strãinã ºi valoarea în vamã a acestei mãrfi se bazeazã pe un preþ efectiv plãtit sau de plãtit care include cheltuielile de depozitare ºi de conservare a mãrfurilor pe durata staþionãrii lor în zona liberã sau în antrepozitul liber, aceste cheltuieli nu se includ în valoarea în vamã, cu condiþia ca acestea sã fie distincte faþã de preþul efectiv plãtit sau de plãtit pentru mãrfuri.
(2) Când mãrfurile au fost supuse, într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber, unor manipulãri uzuale în sensul art. 129 alin. (1), felul mãrfurilor, valoarea în vamã ºi cantitatea care se iau în considerare pentru determinarea cuantumului drepturilor de import sunt, la cererea declarantului, cele care ar fi fost luate în considerare la momentul naºterii datoriei vamale dacã mãrfurile nu ar fi fost supuse manipulãrilor în cauzã. Aceastã prevedere se aplicã cu condiþia ca manipulãrile în cauzã sã fi fost autorizate de autoritatea vamalã.
(3) Prin regulamentul vamal se pot stabili condiþii ºi situaþii de exceptare de la aplicarea prevederilor alin. (2).
Art. 197. - (1) Mãrfurilor româneºti menþionate la art. 183 lit. b) care sunt cuprinse în reglementãrile privind politica agricolã ºi care sunt plasate într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber trebuie sã li se atribuie o destinaþie conform acelor reglementãri.
(2) În cazul în care asemenea mãrfuri sunt reintroduse într-o altã parte a teritoriului vamal al României sau dacã nu s-a fãcut nici o solicitare pentru a li se atribui o destinaþie conform alin. (1), pânã la expirarea termenului prevãzut la art. 189 alin. (2) autoritatea vamalã ia mãsurile prevãzute de reglementãrile domeniului special cu privire la nerespectarea destinaþiei.
Art. 198. - (1) În cazul introducerii sau reintroducerii mãrfurilor în alte pãrþi ale teritoriului vamal al României sau al plasãrii lor sub un regim vamal, atestarea menþionatã la art. 188 alin. (4) poate fi utilizatã ca dovadã a statutului vamal român sau strãin al acestor mãrfuri.
(2) Când nu se stabileºte prin atestare sau prin alte mijloace cã mãrfurile au statut român sau strãin, aceste mãrfuri sunt considerate:
a) mãrfuri româneºti, în scopul aplicãrii drepturilor de export ºi al licenþelor de export sau a mãsurilor prevãzute pentru export în cadrul politicii comerciale;
b) mãrfuri strãine, în toate celelalte cazuri.
Art. 199. - Autoritatea vamalã trebuie sã se asigure cã dispoziþiile privind exportul, perfecþionarea pasivã, reexportul sau regimurile suspensive, precum ºi dispoziþiile titlului VII sunt respectate când mãrfurile trebuie sã iasã din teritoriul vamal al României plecând dintr-o zonã liberã sau antrepozit liber.
#PAGEBREAK#
CAPITOLUL II
Reexportul, distrugerea ºi abandonul
Art. 200. - (1) Mãrfurile strãine pot fi:
a) reexportate în afara teritoriului vamal al României;
b) distruse;
c) abandonate în favoarea statului.
(2) Reexportul implicã, dacã este cazul, aplicarea formalitãþilor vamale prevãzute pentru scoaterea mãrfurilor în afara teritoriului vamal al României, inclusiv a mãsurilor de politicã comercialã. Cazurile în care mãrfurile strãine pot fi plasate sub un regim suspensiv fãrã aplicarea mãsurilor de politicã comercialã la export pot fi stabilite prin regulamentul vamal.
(3) Cu excepþia cazurilor stabilite prin regulamentul vamal, distrugerea se efectueazã dupã înºtiinþarea prealabilã a autoritãþii vamale. Autoritatea vamalã interzice reexportul, dacã formalitãþile vamale sau mãsurile menþionate la alin. (2) prevãd aceasta. Când mãrfurile plasate sub un regim vamal economic pe teritoriul vamal al României sunt destinate reexportului, se depune o declaraþie vamalã de export, conform dispoziþiilor art. 82-100. În acest caz, prevederile art. 181 alin. (3)-(5) se aplicã în mod corespunzãtor.
(4) Condiþiile ºi modalitãþile de distrugere sau abandon al mãrfurilor se stabilesc prin regulamentul vamal. Distrugerea sau abandonul nu implicã nici o cheltuialã pentru bugetul statului.
(5) Deºeurile sau resturile rezultate din distrugere trebuie sã primeascã o destinaþie vamalã prevãzutã pentru mãrfurile strãine. Acestea rãmân sub supraveghere vamalã pânã la momentul prevãzut la art. 63 alin. (2).
TITLUL VII
Mãrfuri care pãrãsesc teritoriul vamal al României
Art. 201. - (1) Mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României fac obiectul fie al unei declaraþii vamale, fie, dacã declaraþia vamalã nu este cerutã, al unei declaraþii sumare, cu excepþia celor transportate pe mijloace de transport care tranziteazã fãrã întrerupere apele teritoriale sau spaþiul aerian al teritoriului vamal.
(2) În anumite cazuri ºi în funcþie de anumite tipuri de transport al mãrfurilor, de modul de transport sau de agentul economic ori în conformitate cu acordurile internaþionale care prevãd dispoziþii specifice în materie de securitate, prin regulamentul vamal se stabilesc:
a) termenul în care declaraþia vamalã sau declaraþia sumarã este depusã la biroul vamal de export înainte ca mãrfurile sã pãrãseascã teritoriul vamal al României;
b) regulile de derogare de la termenul prevãzut la lit. a) ºi de modificare a acestuia;
c) condiþiile în care obligaþia de a depune o declaraþie sumarã poate face obiectul unei derogãri sau al unei modificãri;
d) cazurile ºi condiþiile în care mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României nu fac obiectul unei declaraþii vamale sau al unei declaraþii sumare.
Art. 202. - (1) Când mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României au primit o destinaþie vamalã care necesitã o declaraþie vamalã, potrivit legii, aceastã declaraþie se depune la biroul vamal de export înainte ca mãrfurile sã pãrãseascã teritoriul vamal al României.
(2) În cazul în care biroul vamal de export este diferit de biroul vamal de ieºire, biroul vamal de export comunicã imediat informaþiile necesare biroului vamal de ieºire sau i le pune la dispoziþie pe cale electronicã.
(3) Declaraþia vamalã cuprinde cel puþin informaþiile necesare declaraþiei sumare prevãzute la art. 204 alin. (1).
(4) Când declaraþia vamalã este întocmitã altfel decât pe cale electronicã, autoritatea vamalã efectueazã analiza de risc la acelaºi nivel cu cel aplicat declaraþiilor vamale întocmite pe cale electronicã.
Art. 203. - (1) Când mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României nu au primit o destinaþie vamalã care necesitã o declaraþie vamalã, declaraþia sumarã se depune la biroul vamal de ieºire înainte ca mãrfurile sã pãrãseascã teritoriul vamal al României.
(2) Autoritatea vamalã poate aproba ca declaraþia sumarã sã fie depusã la alt birou vamal, cu condiþia ca acesta sã comunice imediat informaþiile necesare biroului vamal de ieºire sau sã i le punã la dispoziþie pe cale electronicã.
(3) Autoritatea vamalã poate accepta, în locul depunerii declaraþiei sumare, depunerea unei notificãri ºi accesul la informaþiile din declaraþia sumarã aflate în sistemul electronic al agentului economic.
Art. 204. - (1) Prin regulamentul vamal se stabilesc datele care trebuie sã fie cuprinse în declaraþia vamalã ºi sub ce formã, pentru a se proceda la analiza riscurilor ºi a aplica corect controlul vamal, avându-se în vedere scopuri de securitate ºi utilizând, dupã caz, norme internaþionale ºi practici comerciale.
(2) Declaraþia sumarã este întocmitã pe cale electronicã. De asemenea, se pot utiliza documente comerciale, portuare sau de transport, în mãsura în care acestea conþin informaþiile necesare. În cazuri excepþionale, autoritatea vamalã poate accepta declaraþiile sumare pe suport de hârtie, cu condiþia ca acestora sã le fie aplicabil acelaºi nivel de gestiune a riscurilor cu cel aplicat la declaraþiile sumare întocmite pe care electronicã.
(3) Declaraþia sumarã se depune, dupã caz, de:
a) persoana care se ocupã cu ieºirea mãrfurilor sau care are în sarcinã transportul mãrfurilor în afara teritoriului vamal al României;
b) orice persoanã care este în mãsurã sã prezinte sau sã asigure prezentarea mãrfurilor autoritãþii vamale competente;
c) un reprezentant al persoanei prevãzute la lit. a) sau b).
(4) Persoana prevãzutã la alin. (3) are dreptul, la cererea sa, sã modifice una sau mai multe date ale declaraþiei sumare dupã ce aceasta a fost depusã. Nici o modificare nu mai este posibilã dupã ce autoritatea vamalã a informat persoana care a depus declaraþia sumarã despre intenþia sa de a examina mãrfurile sau a constatat inexactitatea datelor în cauzã ori a acordat liberul de vamã pentru mãrfuri.
Art. 205. - Mãrfurile care pãrãsesc teritoriul vamal al României sunt supuse supravegherii vamale ºi pot fi controlate de autoritatea vamalã în conformitate cu dispoziþiile în vigoare. Mãrfurile pãrãsesc teritoriul vamal folosind, când este cazul, traseul stabilit de autoritatea vamalã ºi în conformitate cu modalitãþile stabilite de aceasta.
TITLUL VIII
Operaþiuni privilegiate
CAPITOLUL I
Scutiri de taxe vamale
Art. 206. - (1) Cazurile în care mãrfurile puse în liberã circulaþie sau exportate sunt scutite de drepturi de import sau de export se stabilesc prin lege.
(2) Prin hotãrâre a Guvernului, în cazuri temeinic justificate, la propunerea Ministerului Finanþelor Publice ºi a Ministerului Economiei ºi Comerþului, se aprobã, cu caracter temporar, exceptãri sau reduceri de taxe vamale pentru unele categorii de mãrfuri.
(3) Exceptãrile ºi reducerile de taxe vamale, aprobate potrivit prevederilor alin. (2), se stabilesc în mod nediscriminatoriu faþã de importatori sau de beneficiari, indicându-se în mod expres codul tarifar al mãrfurilor.
CAPITOLUL II
Mãrfuri returnate
Art. 207. - (1) Mãrfurile româneºti care, dupã ce au fost exportate, sunt reintroduse pe teritoriul vamal al României ºi puse în liberã circulaþie într-un termen de 3 ani sunt exonerate de drepturi de import la cererea persoanei interesate. Termenul de 3 ani poate fi prelungit în cazuri excepþionale.
(2) Când mãrfurile returnate au fost, înaintea exportului lor de pe teritoriul vamal al României, puse în liberã circulaþie cu drepturi de import reduse sau zero, în funcþie de destinaþia lor finalã, exonerarea de drepturi prevãzutã de prezentul alineat se acordã numai dacã mãrfurile urmeazã sã primeascã aceeaºi destinaþie.
(3) Când mãrfurile urmeazã sã nu mai primeascã aceeaºi destinaþie, cuantumul drepturilor de import aferente se reduce cu cuantumul încasat la prima punere în liberã circulaþie a mãrfurilor. În cazul în care cel de-al doilea cuantum îl depãºeºte pe cel încasat la punerea în liberã circulaþie a mãrfurilor returnate, nu se acordã nici o rambursare.
(4) Exonerarea de drepturi de import prevãzutã la alin. (1)-(3) nu se acordã pentru:
a) mãrfurile exportate de pe teritoriul vamal al României în regim de perfecþionare pasivã, cu excepþia mãrfurilor care se reintroduc în aceeaºi stare în care au fost exportate;
b) mãrfurile care au fãcut obiectul unei mãsuri stabilite prin hotãrâre a Guvernului, aplicate la exportul acestora în alte þãri. Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile ºi condiþiile în care se poate deroga de la aceastã prevedere.
Art. 208. - Exonerarea de drepturi de import prevãzutã la art. 207 se acordã numai dacã mãrfurile sunt reimportate în aceeaºi stare în care au fost exportate. Prin regulamentul vamal se pot stabili cazurile ºi condiþiile în care se renunþã la aceastã cerinþã.
Art. 209. - (1) Dispoziþiile art. 207 ºi 208 se aplicã în mod corespunzãtor produselor compensatoare iniþial exportate sau reexportate ca urmare a unui regim de perfecþionare activã.
(2) Cuantumul drepturilor de import legal datorate se stabileºte pe baza reglementãrilor aplicabile în cazul regimului de perfecþionare activã, data reexportului produselor compensatoare fiind consideratã ca data punerii în liberã circulaþie.
CAPITOLUL III
Produse de pescuit maritim ºi alte produse obþinute din mare
Art. 210. - Fãrã se se înlãture aplicarea prevederilor art. 51 alin. (2) lit. f), sunt exonerate de drepturi de import în momentul punerii în liberã circulaþie:
a) produsele de pescuit maritim ºi alte produse obþinute din marea teritorialã a unei alte þãri de navele înmatriculate sau înregistrate în România sau care navigheazã sub pavilion român;
b) produsele obþinute din produsele menþionate la lit. a) la bordul navelor-fabricã ce îndeplinesc condiþiile prevãzute la acea literã.
#PAGEBREAK#
TITLUL IX
Datoria vamalã
CAPITOLUL I
Garantarea cuantumului datoriei vamale
Art. 211. - (1) Când, în conformitate cu reglementãrile vamale, autoritatea vamalã solicitã constituirea unei garanþii pentru a asigura plata unei datorii vamale, o astfel de garanþie trebuie sã fie constituitã de debitor sau de potenþialul debitor.
(2) Autoritatea vamalã solicitã o singurã garanþie pentru o datorie vamalã.
(3) Garanþia poate fi constituitã, cu acordul autoritãþii vamale, ºi de cãtre o terþã persoanã.
(4) Când debitorul sau potenþialul debitor este o autoritate publicã, nu i se solicitã nici o garanþie.
(5) Autoritatea vamalã poate renunþa la solicitarea constituirii unei garanþii când cuantumul ce trebuie garantat nu depãºeºte echivalentul în lei a 500 euro.
Art. 212. - (1) Când reglementãrile vamale lasã la latitudinea autoritãþii vamale constituirea garanþiei, aceasta poate fi cerutã de autoritatea vamalã atâta timp cât se considerã cã datoria vamalã care a luat sau poate lua naºtere nu este sigur cã se va achita în termenul legal.
(2) Când garanþia nu este solicitatã, autoritatea vamalã poate cere de la persoana menþionatã la art. 211 alin. (1) un angajament de asumare a obligaþiilor pe care aceastã persoanã trebuie sã le îndeplineascã în mod legal.
(3) Garanþia menþionatã la alin. (1) este solicitatã în momentul aplicãrii reglementãrilor care prevãd constituirea unei asemenea garanþii sau în orice moment ulterior când autoritatea vamalã considerã cã nu este sigur cã datoria vamalã care a luat sau poate lua naºtere se va achita în termenul legal.
Art. 213. - La cererea persoanei menþionate la art. 211 alin. (1) sau (3), autoritatea vamalã poate permite constituirea unei garanþii globale, care sã acopere douã sau mai multe operaþiuni vamale pentru care a luat sau poate lua naºtere o datorie vamalã.
Art. 214. - (1) Atunci când legislaþia vamalã prevede constituirea unei garanþii ºi sub rezerva dispoziþiilor specifice pentru tranzit, autoritatea vamalã stabileºte cuantumul unei astfel de garanþii la un nivel egal cu:
a) cuantumul exact al datoriei vamale, când aceasta poate fi stabilitã cu certitudine în momentul solicitãrii garanþiei;
b) cuantumul maxim al datoriei vamale care ar putea lua naºtere, aºa cum a fost estimatã de autoritatea vamalã în alte cazuri.
(2) Când se constituie o garanþie globalã pentru datorii vamale al cãror cuantum se poate modifica în timp, cuantumul unei astfel de garanþii este stabilit la un nivel care sã permitã acoperirea în orice moment a datoriei vamale respective.
(3) Când reglementãrile vamale lasã la latitudinea autoritãþii vamale constituirea garanþiei, cuantumul acesteia este stabilit de autoritatea vamalã în aºa fel încât sã nu depãºeascã nivelul prevãzut la alin. (1) ºi (2).
Art. 215. - O garanþie se poate constitui:
a) printr-un depozit bãnesc;
b) printr-un garant.
Art. 216. - (1) Depozitul bãnesc se constituie în lei.
(2) Depozitul bãnesc se constituie prin depunerea unei sume în numerar sau a unor instrumente de decontare recunoscute ca mijloace de platã de cãtre trezoreria statului.
Art. 217. - (1) Garantul se angajeazã în scris sã plãteascã în solidar cu debitorul suma garantatã a datoriei vamale care devine exigibilã.
(2) Garantul este o terþã persoanã stabilitã în România ºi acceptatã de autoritatea vamalã.
(3) Autoritatea vamalã poate refuza sã accepte un garant când acesta nu conferã siguranþa achitãrii datoriei vamale în termenul prevãzut.
Art. 218. - Persoana obligatã sã constituie garanþia are dreptul de a alege între modalitãþile de constituire a acesteia prevãzute la art. 215. Cu toate acestea, autoritatea vamalã poate sã nu accepte modalitatea de constituire a garanþiei propuse, când aceasta este incompatibilã cu buna funcþionare a regimului vamal respectiv. Autoritatea vamalã poate solicita ca garanþia aleasã sã fie menþinutã pentru o anumitã perioadã de timp.
Art. 219. - (1) Prin regulamentul vamal se pot stabili ºi alte modalitãþi de constituire a garanþiei decât cele prevãzute la art. 215. De asemenea, se poate stabili, în cazul în care existã siguranþa cã datoria vamalã se achitã, ca un depozit în numerar sã nu îndeplineascã condiþiile prevãzute la art. 216.
(2) Autoritatea vamalã refuzã garanþia propusã de debitorul vamal când considerã cã o astfel de garanþie nu poate asigura plata datoriei vamale.
Art. 220. - Când autoritatea vamalã constatã cã garanþia constituitã nu mai asigurã plata datoriei vamale în termenul prevãzut sau nu mai este suficientã pentru acoperirea datoriei vamale, aceasta solicitã persoanei menþionate la art. 211 alin. (1), la alegerea sa, sã constituie o garanþie suplimentarã sau sã înlocuiascã garanþia iniþialã cu o garanþie nouã.
Art. 221. - (1) Garanþia nu se elibereazã pânã în momentul în care datoria vamalã pentru care a fost constituitã nu se stinge sau nu mai poate lua naºtere. Când datoria vamalã se stinge sau nu mai poate lua naºtere, se elibereazã garanþia.
(2) Când datoria vamalã a fost stinsã parþial sau poate lua naºtere numai cu privire la o parte a cuantumului care a fost garantat, o parte a garanþiei este eliberatã la cererea persoanei interesate, numai când cuantumul în cauzã justificã o astfel de mãsurã.
Art. 222. - În cazuri temeinic justificate, pe baza metodologiei elaborate de cãtre Autoritatea Naþionalã a Vãmilor ºi aprobatã de ministrul finanþelor publice, autoritatea vamalã poate acorda scutire de la obligaþia garantãrii datoriei vamale.
CAPITOLUL II
Naºterea datoriei vamale
Art. 223. - (1) Datoria vamalã la import ia naºtere prin:
a) punerea în liberã circulaþie a mãrfurilor supuse drepturilor de import;
b) plasarea unor astfel de mãrfuri sub regimul de admitere temporarã cu exonerare parþialã de drepturi de import.
(2) Datoria vamalã se naºte în momentul acceptãrii declaraþiei vamale în cauzã.
(3) Debitorul este declarantul. În situaþia unei reprezentãri indirecte, persoana pe seama cãreia se face declaraþia vamalã este, de asemenea, debitor. Când se întocmeºte o declaraþie vamalã pentru unul din regimurile menþionate la alin. (1), pe baza unor date care au ca efect faptul cã toate sau o parte a drepturilor legal datorate nu au fost încasate, persoanele care au furnizat informaþiile necesare la întocmirea declaraþiei ºi care ºtiau sau care ar fi trebuit sã ºtie cã aceste informaþii erau false sunt, de asemenea, debitori.
Art. 224. - (1) Datoria vamalã la import ia naºtere ºi prin:
a) introducerea ilegalã pe teritoriul vamal al României a mãrfurilor supuse drepturilor de import;
b) introducerea ilegalã a mãrfurilor pe teritoriul vamal al României dintr-o zonã liberã sau antrepozit liber aflat pe teritoriul României. În sensul prezentului articol, introducerea ilegalã reprezintã orice introducere care încalcã dispoziþiile art. 64-67 ºi art. 195 lit. b).
(2) Datoria vamalã se naºte în momentul în care mãrfurile sunt introduse ilegal.
(3) Debitorii sunt:
a) persoana care introduce ilegal mãrfurile în cauzã;
b) orice persoanã care a participat la introducerea ilegalã a mãrfurilor ºi care ºtia sau ar fi trebuit sã ºtie cã o astfel de introducere este ilegalã;
c) orice persoanã care a cumpãrat sau a deþinut mãrfurile în cauzã ºi care ºtia sau ar fi trebuit sã ºtie, în momentul achiziþionãrii sau primirii mãrfurilor, cã acestea au fost introduse ilegal.
Art. 225. - (1) Datoria vamalã la import ia naºtere ºi prin sustragerea de sub supraveghere vamalã a mãrfurilor supuse drepturilor de import.
(2) Datoria vamalã se naºte în momentul sustragerii mãrfurilor de sub supraveghere vamalã.
(3) Debitorii sunt:
a) persoana care a sustras mãrfurile de sub supraveghere vamalã;
b) orice persoanã care a participat la aceastã sustragere ºi care ºtia sau ar fi trebuit sã ºtie cã mãrfurile au fost sustrase de sub supraveghere vamalã;
c) orice persoanã care a cumpãrat sau a deþinut mãrfurile în cauzã ºi care ºtia sau ar fi trebuit sã ºtie, în momentul achiziþionãrii sau primirii mãrfurilor, cã acestea au fost sustrase de sub supraveghere vamalã;
d) dupã caz, persoana care trebuie sã execute obligaþiile care rezultã din depozitarea temporarã a mãrfurilor sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate acele mãrfuri.
Art. 226. - (1) Datoria vamalã la import ia naºtere ºi prin:
a) neîndeplinirea uneia dintre obligaþiile care rezultã, în privinþa mãrfurilor supuse drepturilor de import, din depozitarea lor temporarã sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate;
b) nerespectarea unei condiþii care reglementeazã plasarea mãrfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unor drepturi de import reduse sau zero, în funcþie de destinaþia lor finalã.
(2) Dispoziþiile alin. (1) se aplicã numai când se stabileºte cã iregularitãþile prevãzute la lit. a) ºi b) nu au efecte semnificative asupra utilizãrii corecte a depozitãrii temporare sau a regimului vamal avut în vedere.
(3) Datoria vamalã se naºte fie în momentul în care obligaþia a cãrei neexecutare genereazã datoria vamalã înceteazã a mai fi îndeplinitã, fie în momentul în care mãrfurile au fost plasate sub regimul vamal în cauzã, când se stabileºte ulterior cã o condiþie stabilitã pentru plasarea mãrfurilor sub regimul respectiv sau pentru acordarea drepturilor de import reduse sau zero, în funcþie de destinaþia finalã a mãrfurilor, nu a fost îndeplinitã.
(4) Debitorul este fie persoana cãreia i se cere îndeplinirea obligaþiilor apãrute, în privinþa mãrfurilor supuse drepturilor de import, în urma depozitãrii lor temporare sau a utilizãrii regimului vamal sub care au fost plasate, fie persoana cãreia i s-a cerut respectarea condiþiilor care reglementeazã plasarea mãrfurilor sub acel regim.
Art. 227. - (1) Datoria vamalã la import ia naºtere prin consumul sau utilizarea într-o zonã liberã sau antrepozit liber a mãrfurilor supuse drepturilor de import, în alte condiþii decât cele prevãzute în legislaþia în vigoare. Când mãrfurile dispar ºi dispariþia lor nu poate fi justificatã în mod temeinic autoritãþii vamale, aceasta poate considera cã mãrfurile au fost consumate sau utilizate în zona liberã sau antrepozitul liber.
(2) Datoria vamalã se naºte în momentul în care mãrfurile sunt consumate sau sunt utilizate pentru prima oarã în alte condiþii decât cele prevãzute de legislaþia în vigoare.
(3) Debitorul este persoana care a consumat sau a utilizat mãrfurile, precum ºi orice persoanã care a participat la aceastã consumare sau utilizare ºi care ºtia sau ar fi trebuit sã ºtie cã mãrfurile au fost consumate sau utilizate în alte condiþii decât cele prevãzute de legislaþia în vigoare.
(4) Când autoritatea vamalã considerã cã mãrfurile care au dispãrut au fost consumate sau utilizate într-o zonã liberã sau într-un antrepozit liber ºi nu este posibilã aplicarea alin. (3), persoana obligatã la plata datoriei vamale este ultima persoanã cunoscutã de autoritatea vamalã ca fiind în posesia mãrfurilor.
Art. 228. - (1) Prin excepþie de la prevederile art. 224 ºi ale art. 226 alin. (1) lit. a), se considerã cã nu a luat naºtere nici o datorie vamalã la import pentru o marfã când persoana interesatã face dovada cã neîndeplinirea obligaþiilor ce rezultã din dispoziþiile art. 64-67 ºi art. 195 lit. b) sau pãstrarea mãrfurilor în depozit temporar ori utilizarea regimului vamal sub care au fost plasate mãrfurile este urmare a distrugerii totale ori a pierderii iremediabile a mãrfurilor respective ca rezultat al naturii mãrfurilor, cazului fortuit ori al forþei majore sau ca o consecinþã a aprobãrii de cãtre autoritatea vamalã. În sensul prezentului alineat, mãrfurile sunt pierdute iremediabil când devin de neutilizat de cãtre orice persoanã.
(2) În acelaºi mod se considerã cã nu a luat naºtere nici o datorie vamalã la import pentru mãrfurile puse în liberã circulaþie cu drepturi de import reduse sau zero, în funcþie de destinaþia lor finalã, când astfel de mãrfuri sunt exportate sau reexportate cu aprobarea autoritãþii vamale.
Art. 229. - Când, în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (1), se considerã cã nu a luat naºtere nici o datorie vamalã pentru mãrfurile puse în liberã circulaþie cu drepturi de import reduse sau zero, în funcþie de destinaþia lor finalã, orice resturi sau deºeuri care rezultã dintr-o astfel de distrugere se considerã a fi mãrfuri strãine.
Art. 230. - Când, în conformitate cu prevederile art. 225 sau ale art. 226, se naºte o datorie vamalã pentru mãrfurile care beneficiazã la import de drepturi de import reduse în funcþie de destinaþia lor finalã, cuantumul achitat când mãrfurile au fost puse în liberã circulaþie se deduce din cuantumul datoriei vamale. Aceastã dispoziþie se aplicã în mod corespunzãtor ºi în cazul în care ia naºtere o datorie vamalã pentru deºeurile sau resturile ce au rezultat din distrugerea unor astfel de mãrfuri.
Art. 231. - (1) Datoria vamalã la export ia naºtere prin exportul mãrfurilor supuse drepturilor de export, în afara teritoriului vamal al României, ºi pentru care s-a întocmit o declaraþie vamalã.
(2) Datoria vamalã la export se naºte în momentul în care este acceptatã declaraþia vamalã.
(3) Debitorul este declarantul. În cazul reprezentãrii indirecte, persoana pe seama cãreia se face declaraþia este, de asemenea, debitor.
Art. 232. - (1) Datoria vamalã la export ia naºtere ºi prin scoaterea mãrfurilor supuse drepturilor de export de pe teritoriul vamal al României fãrã declaraþie vamalã.
(2) Datoria vamalã se naºte în momentul în care mãrfurile pãrãsesc efectiv teritoriul vamal.
(3) Debitorul este persoana care a scos mãrfurile, precum ºi orice persoanã care a participat la aceastã operaþiune ºi care cunoºtea sau ar fi trebuit sã cunoascã faptul cã nu s-a depus o declaraþie vamalã, deºi aceasta ar fi trebuit sã fie depusã.
Art. 233. - (1) Datoria vamalã la export ia naºtere ºi prin nerespectarea condiþiilor în care era permisã ieºirea mãrfurilor de pe teritoriul vamal al României cu exonerare totalã sau parþialã de drepturi de export.
(2) Datoria vamalã se naºte în momentul în care mãrfurile primesc o destinaþie diferitã de cea pentru care li s-a permis sã pãrãseascã teritoriul vamal al României cu exonerare totalã sau parþialã de drepturi de export sau, dacã autoritatea vamalã nu poate determina aceastã datã, la expirarea termenului stabilit pentru a se face dovada îndeplinirii condiþiilor care au dat dreptul la exonerare.
(3) Debitorul este declarantul. În cazul reprezentãrii indirecte, persoana pe seama cãreia se face declaraþia este, de asemenea, debitor.
Art. 234. - (1) Datoria vamalã prevãzutã la art. 223-227 ºi art. 231-233 ia naºtere chiar dacã se referã la mãrfuri care fac obiectul mãsurilor de prohibiþie sau restricþie la import sau la export, indiferent de natura acestora.
(2) Datoria vamalã nu ia naºtere la introducerea ilegalã pe teritoriul vamal al României a banilor falºi sau la introducerea drogurilor ºi substanþelor psihotrope care nu intrã în circuitul economic strict supravegheat de autoritãþile competente, pentru a fi folosite în scopuri medicale ºi ºtiinþifice.
(3) În cazul infracþiunilor vamale, datoria vamalã serveºte la determinarea temeiului de pornire a urmãririi penale ºi a pedepselor penale.
(4) Dispoziþiile prevãzute la alin. (3) se aplicã în mod corespunzãtor ºi contravenþiilor vamale.
Art. 235. - Când legislaþia vamalã prevede un tratament tarifar favorabil în funcþie de natura sau destinaþia finalã a mãrfurilor, o scutire sau o exonerare totalã sau parþialã de drepturi de import sau export în temeiul art. 49, 104, 165 sau 206-209, tratamentul tarifar favorabil, scutirea sau exonerarea se aplicã ºi în cazurile în care a luat naºtere o datorie vamalã potrivit prevederilor art. 224-227, ale art. 232 sau 233, cu condiþia ca persoana respectivã sã nu fie acuzatã de fraudã sau de neglijenþã ºi sã prezinte dovada cã au fost îndeplinite celelalte condiþii pentru aplicarea tratamentului favorabil, scutirii sau exonerãrii.
Art. 236. - Când existã mai mulþi debitori pentru aceeaºi datorie vamalã, aceºtia sunt obligaþi sã plãteascã în solidar.
Art. 237. - (1) Cu excepþia dispoziþiilor contrare prevãzute în prezentul cod, cuantumul drepturilor de import sau export se determinã pe baza elementelor de taxare din momentul naºterii datoriei vamale.
(2) Când nu este posibilã stabilirea precisã a momentului la care a luat naºtere datoria vamalã, data avutã în vedere pentru stabilirea elementelor de taxare pentru respectivele mãrfuri este aceea la care autoritatea vamalã constatã cã mãrfurile se gãsesc într-o situaþie care determinã naºterea datoriei vamale. Când autoritatea vamalã deþine informaþii pe baza cãrora poate stabili cã datoria vamalã a luat naºtere înainte de data constatãrii, cuantumul drepturilor de import sau de export se determinã pe baza elementelor de taxare existente la momentul cel mai îndepãrtat ce poate fi stabilit pe baza acelor informaþii.
(3) Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile ºi condiþiile în care se aplicã dobânzi compensatorii, pentru a evita obþinerea unor avantaje financiare prin amânarea datei de naºtere a datoriei vamale sau înscrierii în evidenþele contabile.
Art. 238. - (1) Datoria vamalã ia naºtere în locul în care s-au produs faptele care au generat-o.
(2) Dacã nu se poate stabili locul menþionat la alin. (1), datoria vamalã ia naºtere la locul unde autoritatea vamalã constatã cã mãrfurile se aflã într-o situaþie care genereazã datoria vamalã.
(3) Dacã mãrfurile au fost plasate sub un regim vamal care nu a fost încheiat ºi dacã locul nu poate fi determinat conform alin. (1) ºi (2), într-un termen stabilit prin regulamentul vamal, datoria vamalã ia naºtere la locul unde mãrfurile au fost plasate sub acel regim vamal sau au fost introduse pe teritoriul vamal al României sub regimul respectiv.
(4) În cazul în care informaþiile aflate la dispoziþia autoritãþii vamale permit sã stabileascã faptul cã datoria vamalã luase deja naºtere când mãrfurile se aflau în alt loc la o datã anterioarã, se considerã cã datoria vamalã a luat naºtere în locul unde se poate stabili cã mãrfurile se aflau în momentul cel mai îndepãrtat în timp, în care se poate stabili existenþa unei datorii vamale.
Art. 239. - (1) În mãsura în care acordurile încheiate de România prevãd acordarea unui tratament tarifar preferenþial la importul în alte þãri al mãrfurilor originare din România, când mãrfurile au fost obþinute în regim de perfecþionare activã ºi sub rezerva cã mãrfurile strãine încorporate în mãrfurile originare sunt supuse plãþii drepturilor de import aferente, validarea documentelor necesare obþinerii în alte þãri a acestui tratament tarifar preferenþial duce la naºterea datoriei vamale la import.
(2) Momentul în care ia naºtere aceastã datorie vamalã este considerat a fi momentul acceptãrii de cãtre autoritatea vamalã a declaraþiei vamale de export al mãrfurilor în cauzã.
(3) Debitorul este declarantul. În cazul reprezentãrii indirecte, persoana pe seama cãreia se întocmeºte declaraþia vamalã este, de asemenea, debitor.
(4) Cuantumul drepturilor de import corespunzãtor acestei datorii vamale este determinat în aceleaºi condiþii ca ºi când ar rezulta o datorie vamalã ca urmare a acceptãrii, la aceeaºi datã, a declaraþiei de punere în liberã circulaþie a mãrfurilor prin care se încheie regimul de perfecþionare activã.
#PAGEBREAK#
CAPITOLUL III
Recuperarea cuantumului datoriei vamale
SECÞIUNEA 1
Înscrierea în evidenþa contabilã ºi comunicarea cãtre
debitor a cuantumului drepturilor
Art. 240. - (1) Cuantumul drepturilor de import sau export care rezultã dintr-o datorie vamalã, denumit în continuare cuantumul drepturilor, se calculeazã de autoritatea vamalã în momentul în care se aflã în posesia datelor necesare ºi este înregistrat de aceasta în evidenþele contabile sau pe alt suport echivalent.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplicã:
a) când a fost introdusã o taxã antidumping sau compensatorie provizorie;
b) când cuantumul drepturilor legal datorate îl depãºeºte pe cel stabilit pe baza unei informaþii obligatorii;
c) în cazul în care prin regulamentul vamal se prevede neînscrierea în evidenþa contabilã a cuantumului drepturilor aflat sub un anumit plafon.
(3) Autoritatea vamalã poate sã nu înregistreze în evidenþele contabile cuantumul drepturilor care nu a putut fi comunicat debitorului din cauza expirãrii termenului prevãzut la art. 244 alin. (3).
Art. 241. - (1) Când ia naºtere o datorie vamalã în urma acceptãrii declaraþiei pentru mãrfuri pentru un alt regim vamal decât admiterea temporarã cu exonerare parþialã de drepturi de import sau a oricãrui alt act cu acelaºi efect juridic ca aceastã acceptare, cuantumul corespunzãtor acestei datorii vamale este înregistrat în evidenþa contabilã a biroului vamal de îndatã ce a fost calculat ºi cel mai târziu în ziua urmãtoare celei în care mãrfurilor li s-a acordat liberul de vamã. Cu toate acestea, dacã a fost constituitã o garanþie, totalul cuantumului drepturilor aferente mãrfurilor cãrora li s-a acordat liberul de vamã ºi care au fost declarate de aceeaºi persoanã într-o perioadã stabilitã de autoritatea vamalã, care nu poate depãºi 31 de zile, poate fi înregistrat o singurã datã în evidenþa contabilã, la sfârºitul perioadei respective. O astfel de înregistrare în evidenþa contabilã se face în termen de 5 zile de la expirarea perioadei respective.
(2) Când liberul de vamã se acordã cu condiþia îndeplinirii prevederilor legale care reglementeazã fie stabilirea cuantumului drepturilor, fie modul de încasare a acestora, înscrierea în evidenþa contabilã se face în cel mult douã zile de la data la care a fost stabilit sau fixat cuantumul ori obligaþia de a plãti drepturile rezultate din aceastã datorie. Dacã datoria vamalã este legatã de o taxã antidumping sau compensatorie provizorie, aceastã taxã se înscrie în evidenþa contabilã în cel mult douã luni de la instituirea acelei taxe.
(3) Când se naºte o datorie vamalã în alte condiþii decât cele menþionate la alin. (1), cuantumul corespunzãtor al drepturilor este înscris în evidenþa contabilã în cel mult douã zile de la data la care autoritatea vamalã poate calcula cuantumul drepturilor ºi stabili debitorul acestora.
Art. 242. - (1) Termenele pentru înscrierea în evidenþa contabilã prevãzute la art. 241 pot fi prelungite când circumstanþe speciale împiedicã autoritatea vamalã sã le respecte. Prelungirea termenului nu poate depãºi 14 zile.
(2) Termenele prevãzute la alin. (1) nu se aplicã în situaþii de caz fortuit sau de forþã majorã.
Art. 243. - (1) În cazul în care cuantumul datoriei vamale nu a fost înscris în evidenþa contabilã în conformitate cu prevederile art. 241 ºi 242 sau a fost înscris la un nivel inferior sumei datorate legal, cuantumul drepturilor ce urmeazã a fi recuperate se înscrie în evidenþa contabilã în cel mult douã zile de la data la care autoritatea vamalã a luat cunoºtinþã de aceastã situaþie ºi poate calcula suma datoratã legal ºi stabili debitorul.
Aceastã operaþiune reprezintã înscriere ulterioarã în evidenþa contabilã. Acel termen poate fi prelungit în conformitate cu prevederile art. 242.
(2) Cu excepþia cazurilor menþionate la art. 240 alin. (2) ºi (3), înscrierea ulterioarã în evidenþa contabilã nu este posibilã dacã:
a) decizia iniþialã de a nu înscrie drepturile în evidenþa contabilã sau de a le înscrie la o sumã mai micã decât cea legal datoratã a fost luatã pe baza dispoziþiilor generale invalidate la o datã ulterioarã de o hotãrâre judecãtoreascã;
b) cuantumul drepturilor legal datorate nu a fost înscris în evidenþa contabilã ca urmare a unei erori din partea autoritãþii vamale care nu ar fi putut fi detectatã în condiþii rezonabile de cãtre persoana obligatã sã plãteascã, aceasta la rândul sãu acþionând cu bunã-credinþã ºi respectând toate dispoziþiile prevãzute de legislaþia în vigoare cu privire la declaraþia vamalã;
c) prin regulamentul vamal se poate stabili cã autoritatea vamalã nu procedeazã la înscrierea ulterioarã în evidenþa contabilã a cuantumului drepturilor aflat sub un anumit plafon.
(3) În cazul prevãzut la alin. (2) lit. b), când se stabileºte statutul preferenþial al mãrfurilor pe baza unui sistem de cooperare administrativã care implicã autoritãþile unei alte þãri, dacã eliberarea unui certificat de cãtre aceste autoritãþi se dovedeºte incorectã, aceasta constituie o eroare care nu ar fi putut fi detectatã în mod rezonabil. Cu toate acestea, eliberarea unui certificat incorect nu constituie o eroare în cazul în care certificatul se bazeazã pe prezentarea incorectã a faptelor de cãtre exportator, cu excepþia cazului în care, mai ales, este evident cã autoritãþile care au eliberat certificatul au ºtiut sau ar fi trebuit sã ºtie cã mãrfurile nu îndeplineau condiþiile prevãzute pentru a beneficia de tratamentul preferenþial. Se poate invoca buna-credinþã a debitorului când acesta poate demonstra cã, în timpul operaþiunilor comerciale în cauzã, a depus toate diligenþele pentru a se asigura cã toate condiþiile pentru tratamentul preferenþial au fost respectate.
Art. 244. - (1) Dupã înscrierea în evidenþa contabilã, cuantumul drepturilor se comunicã debitorului potrivit normelor legale.
(2) Când cuantumul drepturilor datorate a fost înscris cu titlu orientativ în declaraþia vamalã, autoritatea vamalã poate stabili faptul cã acesta nu se comunicã debitorului, în conformitate cu alin. (1), decât în situaþia în care cuantumul nu corespunde cu cel stabilit de autoritatea vamalã. Fãrã a se înlãtura aplicarea prevederilor art. 241 alin. (1) teza a doua, dacã se face uz de posibilitatea prevãzutã în prezentul alineat, acordarea liberului de vamã pentru mãrfuri de cãtre autoritatea vamalã echivaleazã cu comunicarea cãtre debitor a cuantumului drepturilor înscrise în evidenþa contabilã.
(3) Comunicarea cãtre debitor nu poate fi fãcutã dupã expirarea unui termen de 5 ani de la data la care a luat naºtere datoria vamalã. Acest termen se suspendã din momentul introducerii unei acþiuni, în conformitate cu prevederile prezentului cod, pe durata acestei proceduri.
(4) Când datoria vamalã este rezultatul unui act pentru care s-a pornit urmãrirea penalã, cuantumul drepturilor poate fi comunicat debitorului, în conformitate cu condiþiile prevãzute în dispoziþiile legale în vigoare, dupã expirarea termenului menþionat la alin. (3).
SECÞIUNEA a 2-a
Termene ºi modalitãþi de platã a cuantumului drepturilor
Art. 245. - (1) Cuantumul drepturilor care a fãcut obiectul comunicãrii prevãzute la art. 244 se achitã de debitor în urmãtoarele termene:
a) dacã aceastã persoanã nu are dreptul la nici una dintre facilitãþile de platã prevãzute în prezenta secþiune, plata se face în termenul prevãzut în regulamentul vamal;
b) dacã persoana are dreptul la oricare dintre facilitãþile de platã prevãzute în prezenta secþiune, plata se face pânã cel târziu la expirarea termenului sau termenelor stabilite în cadrul acelor facilitãþi.
(2) În cazul prevãzut la alin. (1) lit.a), fãrã a se înlãtura aplicarea suspendãrilor prevãzute în cazul exercitãrii unei acþiuni, termenul de platã nu poate depãºi 10 zile de la comunicarea cãtre debitor a cuantumului drepturilor datorate, iar în cazul înscrierii cumulate în evidenþa contabilã, în condiþiile prevãzute la art. 241 alin. (1) teza a doua, acesta se stabileºte în aºa fel încât sã nu îi permitã debitorului sã obþinã un termen pentru platã mai lung decât dacã i s-ar fi acordat o amânare a plãþii.
(3) Termenul prevãzut la alin. (2) se prelungeºte, din oficiu, dacã se constatã cã persoana în cauzã a primit înºtiinþarea prea târziu pentru a putea sã plãteascã în termenul prevãzut. Prelungirea termenului mai poate fi acordatã de autoritatea vamalã la cererea debitorului, în cazul în care cuantumul drepturilor ce trebuie plãtit rezultã în urma unei acþiuni de recuperare ulterioarã. Fãrã a se înlãtura aplicarea facilitãþilor de platã, prelungirile nu pot depãºi timpul necesar debitorului pentru a se achita de obligaþie.
(4) Prin regulamentul vamal se pot stabili situaþiile ºi condiþiile în care se suspendã obligaþia debitorului de a plãti drepturile când:
a) se întocmeºte o cerere de remitere a drepturilor, conform prevederilor legale;
b) mãrfurile sunt puse sub sechestru, în vederea confiscãrii ulterioare potrivit prevederilor legale;
c) datoria vamalã a luat naºtere în conformitate cu prevederile art. 225 ºi existã mai mulþi debitori.
Art. 246. - Plata se face conform dispoziþiilor legale în vigoare, în numerar sau prin orice alt mijloc cu acelaºi efect de stingere a debitului ori prin compensare.
Art. 247. - În cazul în care cuantumul drepturilor ce trebuie plãtite de persoana în cauzã se referã la mãrfurile declarate pentru un regim vamal care presupune obligaþia de a plãti astfel de drepturi, autoritatea vamalã poate acorda, la cererea persoanei respective, amânarea plãþii acelei sume în condiþiile prevãzute în prezenta secþiune.
Art. 248. - Acordarea amânãrii plãþii este condiþionatã de constituirea unei garanþii de cãtre solicitant.
Art. 249. - Autoritatea vamalã decide care dintre urmãtoarele proceduri se foloseºte când se acordã amânarea plãþii:
a) separat, pentru fiecare cuantum al drepturilor înscrise în evidenþa contabilã, în condiþiile prevãzute la art. 241 alin. (1) teza întâi sau art. 243 alin. (1);
b) global, cu privire la totalul cuantumurilor drepturilor înscrise în evidenþa contabilã în condiþiile prevãzute la art. 241 alin. (1) teza întâi, pe o perioadã stabilitã de autoritatea vamalã, care sã nu depãºeascã 31 de zile;
c) global, cu privire la totalul cuantumurilor drepturilor care au fãcut obiectul unei singure înscrieri în evidenþa contabilã, în conformitate cu prevederile art. 241 alin. (1) teza a doua.
Art. 250. - (1) Termenul cu care este amânatã plata este de 30 de zile. Acesta se calculeazã astfel:
a) în cazul în care plata este amânatã în conformitate cu art. 249 lit. a), termenul se calculeazã începând cu ziua urmãtoare celei în care cuantumul drepturilor este înscris în evidenþa contabilã de cãtre autoritatea vamalã. În cazul în care se aplicã prevederile art. 242, termenul de 30 de zile se reduce cu numãrul zilelor corespunzãtoare termenului utilizat pentru înscrierea în evidenþa contabilã, mai puþin douã zile;
b) în cazul în care plata se amânã în conformitate cu prevederile art. 249 lit. b), termenul se calculeazã începând cu ziua urmãtoare celei în care expirã perioada de globalizare. Termenul se reduce cu numãrul de zile corespunzãtor unei jumãtãþi din numãrul de zile din perioada de globalizare;
c) în cazul în care plata se amânã în conformitate cu art. 249 lit. c), termenul se calculeazã din ziua urmãtoare celei în care expirã perioada în care mãrfurilor respective li s-a acordat liberul de vamã. Termenul se reduce cu un numãr de zile corespunzãtor jumãtãþii numãrului de zile aferent perioadei în cauzã.
(2) În cazul în care numãrul zilelor din termenele menþionate la alin. (1) lit. b) ºi c) este impar, numãrul de zile ce se scad din termenul de 30 de zile în conformitate cu alin. (1) lit. b) ºi c) este egal cu jumãtate din numãrul par imediat inferior acestui numãr impar.
(3) Pentru simplificare, în cazul în care termenele menþionate în alin. (1) lit. b) ºi c) sunt o sãptãmânã calendaristicã sau o lunã calendaristicã, plata cuantumului drepturilor care a fãcut obiectul amânãrii se poate efectua:
a) în ziua de vineri a sãptãmânii a patra urmãtoare celei în cauzã, dacã termenul este de o sãptãmânã calendaristicã;
b) cel târziu pânã în ziua a ºaisprezecea a lunii urmãtoare, dacã termenul este o lunã calendaristicã.
Art. 251. - (1) Amânarea plãþii nu se acordã pentru cuantumul drepturilor care, deºi corespunzãtoare unor mãrfuri plasate sub un regim vamal care presupune obligaþia de a plãti astfel de drepturi, sunt totuºi înscrise de autoritatea vamalã în evidenþa contabilã în conformitate cu dispoziþiile în vigoare referitoare la acceptarea declaraþiilor incomplete, deoarece declarantul nu a oferit, pânã la expirarea termenului stabilit, informaþiile necesare pentru determinarea definitivã a valorii în vamã a mãrfurilor sau nu a furnizat datele sau documentul care lipsea când a fost acceptatã declaraþia incompletã.
(2) Amânarea plãþii poate fi acordatã în cazurile prevãzute la alin. (1) numai în situaþia în care cuantumul drepturilor de recuperat este înscris în evidenþa contabilã înaintea expirãrii unui termen de 30 de zile, calculat de la data la care cuantumul stabilit iniþial a fost înscris în evidenþa contabilã sau, dacã nu a fost înscris, de la data la care a fost acceptatã declaraþia referitoare la mãrfurile respective. Durata amânãrii plãþii acordate în astfel de condiþii nu poate fi prelungitã dincolo de data expirãrii termenului care, în conformitate cu prevederile art. 250, a fost acordat cu privire la cuantumul drepturilor stabilit iniþial sau care ar fi fost acordat dacã cuantumul drepturilor legal datorat ar fi fost înscris în evidenþa contabilã când au fost declarate mãrfurile respective.
Art. 252. - (1) Autoritatea vamalã poate acorda debitorului alte facilitãþi de platã decât amânarea plãþii. Acordarea unor astfel de facilitãþi de platã trebuie:
a) sã fie condiþionatã de constituirea unei garanþii. Nu este necesar sã se solicite o astfel de garanþie când, datoritã situaþiei debitorului, solicitarea acesteia ar crea grave dificultãþi economice sau sociale;
b) sã aibã ca rezultat perceperea, în plus faþã de cuantumul drepturilor, a unei dobânzi pe credit. Dobânda pe credit se datoreazã pe întreaga perioadã amânatã sau care face obiectul unei alte facilitãþi la platã ºi se calculeazã în aºa fel încât sã fie echivalentã cu cuantumul care ar fi solicitat în acelaºi scop pe piaþa monetarã sau financiarã naþionalã.
(2) Autoritatea vamalã poate sã nu cearã dobânda pe credit dacã prin aceasta s-ar crea grave dificultãþi economice sau sociale pentru debitor.
Art. 253. - Indiferent de facilitãþile de platã acordate debitorului, acesta poate plãti în orice situaþie, total sau parþial, cuantumul drepturilor, fãrã sã aºtepte expirarea termenului care i-a fost acordat.
Art. 254. - Cuantumul drepturilor datorate poate fi achitat de o terþã persoanã în locul debitorului.
Art. 255. - (1) Dacã cuantumul drepturilor nu a fost achitat în termenul stabilit:
a) autoritatea vamalã utilizeazã toate cãile prevãzute de legislaþia în vigoare, inclusiv executarea silitã, pentru a asigura plata acelei sume. Prin regulamentul vamal se pot stabili prevederi speciale cu privire la garanþi în cadrul regimului de tranzit;
b) se percep majorãri de întârziere, potrivit normelor în vigoare.
(2) Autoritatea vamalã poate renunþa sã cearã majorãri de întârziere în cazurile în care:
a) datoritã situaþiei debitorului, s-ar putea crea serioase dificultãþi economice ºi sociale;
b) cuantumul drepturilor nu depãºeºte nivelul stabilit prin regulamentul vamal;
c) cuantumul drepturilor este achitat în 5 zile de la expirarea termenului prevãzut pentru platã.
(3) Autoritatea vamalã poate stabili:
a) perioade minime pentru calcularea majorãrilor de întârziere;
b) sume minime de achitat ca majorãri de întârziere.
(4) Prin regulamentul vamal se pot stabili criterii pentru aplicarea prevederilor alin. (3).
#PAGEBREAK#
CAPITOLUL IV
Stingerea datoriei vamale
Art. 256. - (1) Fãrã a înlãtura aplicarea dispoziþiilor în vigoare cu privire la împlinirea termenului de prescripþie extinctivã ºi la imposibilitatea recuperãrii datoriei vamale în cazul constatãrii pe cale judecãtoreascã a insolvabilitãþii debitorului, datoria vamalã se stinge prin:
a) plata cuantumului drepturilor;
b) remiterea cuantumului drepturilor;
c) invalidarea declaraþiei vamale depuse pentru un regim vamal ce implicã obligaþia de platã a drepturilor;
d) confiscare;
e) distrugerea prin dispoziþia autoritãþii vamale;
f) abandonul în favoarea statului;
g) pierderea mãrfurilor datoritã cazului fortuit sau forþei majore;
h) scãderea cantitativã a mãrfurilor datoritã unor factori naturali, pentru partea corespunzãtoare procentului de scãdere.
(2) Stingerea datoriei vamale în cazurile prevãzute la alin. (1) lit. d)-h) opereazã numai dacã situaþiile s-au produs înainte de acordarea liberului de vamã, în cazul mãrfurilor declarate pentru un regim vamal ce implicã obligaþia de platã a drepturilor.
Art. 257. - Datoria vamalã prevãzutã la art. 239 se stinge ºi când sunt anulate formalitãþile îndeplinite pentru obþinerea tratamentului tarifar preferenþial acordat în conformitate cu dispoziþiile articolului mai sus menþionat.
CAPITOLUL V
Rambursarea ºi remiterea drepturilor
Art. 258. - (1) Prin rambursare se înþelege restituirea totalã sau parþialã a drepturilor de import sau de export care au fost achitate.
(2) Prin remitere se înþelege fie decizia de a nu percepe, integral sau parþial, cuantumul unei datorii vamale, fie decizia de a anula, integral sau parþial, înscrierea în evidenþa contabilã a unui drept de import sau de export care nu a fost achitat.
Art. 259. - (1) Drepturile de import sau de export sunt rambursate în mãsura în care se stabileºte cã, în momentul în care au fost plãtite, cuantumul acestor drepturi nu era datorat legal sau când cuantumul lor a fost înscris în evidenþa contabilã contrar dispoziþiilor art. 243 alin. (2) ºi (3).
(2) Se procedeazã la remiterea drepturilor de import sau de export în mãsura în care se stabileºte cã, în momentul în care au fost înscrise în evidenþa contabilã, cuantumul acestor drepturi nu era datorat legal sau cã a fost înscris în evidenþa contabilã contrar dispoziþiilor art. 243 alin. (2) ºi (3).
(3) Nu se acordã rambursarea sau remiterea drepturilor dacã faptele care au dus la achitarea ori la înscrierea în evidenþa contabilã a unei sume ce nu era legal datoratã sunt rezultatul unei acþiuni deliberate din partea unei persoane interesate.
(4) Drepturile de import sau de export sunt rambursate ori remise la depunerea unei cereri cãtre biroul vamal în cauzã într-o perioadã de 5 ani de la data la care cuantumul acestor drepturi a fost comunicat debitorului.
(5) Termenul prevãzut la alin. (4) se prelungeºte dacã persoana în cauzã face dovada cã a fost împiedicatã sã depunã cererea în termenul amintit, ca urmare a cazului fortuit sau a forþei majore.
(6) Autoritatea vamalã procedeazã la rambursare sau remitere din oficiu, când constatã, în acest termen, existenþa uneia sau alteia dintre situaþiile prevãzute la alin. (1) ºi (2).
Art. 260. - Drepturile de import sau de export sunt rambursate când se invalideazã o declaraþie vamalã, iar drepturile au fost achitate. Rambursarea se acordã în urma unei cereri depuse de persoana în cauzã în termenul prevãzut pentru depunerea cererii de invalidare a declaraþiei vamale.
Art. 261. - (1) Drepturile de import sunt rambursate sau remise în mãsura în care se stabileºte cã cuantumul acestora înscris în evidenþa contabilã este aferent mãrfurilor plasate sub regimul vamal în cauzã ºi refuzate de importator, deoarece la data acceptãrii declaraþiei vamale erau defecte sau nu respectau condiþiile contractului în baza cãruia au fost importate. Sunt asimilate mãrfurilor defecte mãrfurile deteriorate înainte de acordarea liberului de vamã.
(2) Rambursarea sau remiterea drepturilor de import se acordã cu condiþia ca:
a) mãrfurile sã nu fi fost folosite, cu excepþia unei posibile utilizãri iniþiale necesare pentru a se verifica dacã sunt defecte sau nu respectã termenii contractuali;
b) mãrfurile sã fie exportate de pe teritoriul vamal al României. La cererea persoanei în cauzã, autoritatea vamalã permite ca, în locul exportului, mãrfurile sã fie distruse sau plasate sub regimul de tranzit, antrepozitare vamalã sau într-o zonã liberã ori antrepozit liber. În scopul de a primi una dintre aceste destinaþii vamale, mãrfurile sunt considerate strãine.
(3) Drepturile de import nu pot fi rambursate sau remise în cazul mãrfurilor care, înainte de a fi declarate la vamã, au fost importate temporar pentru a fi testate, decât dacã se stabileºte cã defectele mãrfurilor sau nerespectarea prevederilor contractuale nu ar fi putut fi detectate în decursul acestor teste.
(4) Drepturile de import sunt rambursate sau remise pentru motivele prevãzute la alin. (1), în urma prezentãrii unei cereri la biroul vamal în termen de 12 luni de la data la care cuantumul acestor drepturi a fost comunicat debitorului. În cazuri excepþionale, justificate corespunzãtor, autoritatea vamalã poate aproba ca acest termen sã fie prelungit.
Art. 262. - (1) Drepturile de import sau de export pot fi rambursate ori remise în alte situaþii decât cele menþionate la art. 259-261:
a) care urmeazã a fi stabilite în conformitate cu regulamentul vamal;
b) ca urmare a unor împrejurãri în care nu s-a constatat o înºelãtorie sau o culpã evidentã a persoanei în cauzã. Situaþiile în care se poate aplica aceastã dispoziþie ºi procedura de urmat în acest scop sunt stabilite prin regulamentul vamal. Pentru rambursare sau remitere pot fi prevãzute condiþii speciale.
(2) Drepturile sunt rambursate sau remise pentru motivele prevãzute la alin. (1), în urma prezentãrii unei cereri la biroul vamal în termen de 12 luni de la data la care cuantumul acestor drepturi a fost comunicat debitorului. În cazuri excepþionale, justificate corespunzãtor, autoritatea vamalã poate aproba ca acest termen sã fie prelungit.
Art. 263. - Drepturile de import sau de export sunt rambursate ori remise în condiþiile prevãzute în prezentul capitol numai când cuantumul de rambursat sau de remis depãºeºte nivelul stabilit prin regulamentul vamal. Cu toate acestea, autoritatea vamalã poate da curs unei alte cereri de rambursare sau remitere ºi cu privire la un cuantum mai mic.
Art. 264. - Când o decizie de a da curs unei cereri de rambursare a cuantumului drepturilor de import sau de export, precum ºi a dobânzilor pe credit ºi a majorãrilor de întârziere încasate la efectuarea plãþii acestor drepturi nu este pusã în aplicare în termen de 3 luni de la adoptarea acesteia, dupã aceastã perioadã autoritatea vamalã plãteºte o dobândã egalã cu dobânda pe credit.
Art. 265. - Când, din eroare, a fost remisã o datorie vamalã sau a fost rambursat cuantumul drepturilor, datoria iniþialã devine din nou exigibilã. Orice dobândã plãtitã în temeiul prevederilor art. 264 se ramburseazã.
#PAGEBREAK#
TITLUL X
Dreptul la acþiune
Art. 266. - (1) Orice persoanã are dreptul de a formula acþiune împotriva deciziilor care o privesc direct, luate de autoritatea vamalã cu privire la aplicarea reglementãrilor vamale.
(2) Are, de asemenea, dreptul de a formula acþiune persoana care a solicitat autoritãþii vamale o decizie cu privire la aplicarea reglementãrilor vamale ºi nu a primit un rãspuns la cererea sa în termenul legal.
Art. 267. - Când acþiunea prevãzutã la art. 266 se referã la un titlu de creanþã privind datoria vamalã ºi alte taxe ºi impozite datorate statului în cadrul operaþiunilor vamale, înainte de depunerea acþiunii se poate formula contestaþie pe cale administrativã, care se soluþioneazã potrivit dispoziþiilor Codului de procedurã fiscalã.
Art. 268. - (1) Acþiunile care privesc alte decizii decât cele prevãzute la art. 267 se formuleazã potrivit dispoziþiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
(2) În cazurile prevãzute la alin. (1), plângerea prealabilã nu suspendã executarea deciziei contestate.
(3) Autoritatea vamalã poate suspenda, total sau parþial, executarea acestei decizii pânã la soluþionarea plângerii prealabile, când are motive întemeiate sã considere cã decizia contestatã nu respectã reglementãrile vamale sau cã un prejudiciu irecuperabil poate fi produs persoanei interesate.
TITLUL XI
Prohibiþii ºi restricþii
Art. 269. - (1) Sunt considerate prohibite toate mãrfurile a cãror introducere pe sau scoatere de pe teritoriul vamal al României este, potrivit legii, interzisã cu orice titlu.
(2) Sunt considerate ca restricþionate mãrfurile a cãror introducere pe sau scoatere de pe teritoriul vamal al României este supusã unor condiþii sau îndeplinirii unor formalitãþi speciale.
(3) Când introducerea sau scoaterea nu este permisã decât cu prezentarea unei autorizaþii speciale, mãrfurile sunt prohibite dacã nu sunt însoþite de un astfel de document sau dacã acesta nu este valabil.
TITLUL XII
Sancþiuni
SECÞIUNEA 1
Infracþiuni
Art. 270. - Introducerea în sau scoaterea din þarã, prin orice mijloace, a bunurilor sau mãrfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracþiunea de contrabandã ºi se pedepseºte cu închisoare de la 2 la 7 ani ºi interzicerea unor drepturi.
Art. 271. - Introducerea în sau scoaterea din þarã, fãrã drept, de arme, muniþii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanþe radioactive, substanþe toxice, deºeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infracþiunea de contrabandã calificatã ºi se pedepseºte cu închisoare de la 3 la 12 ani ºi interzicerea unor drepturi, dacã legea penalã nu prevede o pedeapsã mai mare.
Art. 272. - Folosirea, la autoritatea vamalã, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referã la alte mãrfuri sau bunuri ori la alte cantitãþi de mãrfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamã constituie infracþiunea de folosire de acte nereale ºi se pedepseºte cu închisoare de la 2 la 7 ani ºi interzicerea unor drepturi.
Art. 273. - Folosirea, la autoritatea vamalã, a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate constituie infracþiunea de folosire de acte falsificate ºi se pedepseºte cu închisoare de la 3 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi.
Art. 274. - Faptele prevãzute la art. 270-273, sãvârºite de una sau mai multe persoane înarmate ori de douã sau mai multe persoane împreunã, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani ºi interzicerea unor drepturi.
Art. 275. - Tentativa la infracþiunile prevãzute la art. 270-274 se pedepseºte.
Art. 276. - Dacã faptele prevãzute la art. 270-274 sunt sãvârºite de angajaþi sau reprezentanþi ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operaþiuni de import-export ori în folosul acestor persoane juridice, se poate aplica ºi interzicerea unor drepturi, potrivit art. 64 lit. c) din Codul penal.
Art. 277. - Când mãrfurile sau alte bunuri care au fãcut obiectul infracþiunii nu se gãsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în lei.
Art. 278. - Dispoziþiile prezentei secþiuni se completeazã cu prevederile Codului penal al României, precum ºi cu dispoziþiile penale prevãzute în alte legi speciale.
#PAGEBREAK#
SECÞIUNEA a 2-a
Contravenþii
Art. 279. - Faptele care constituie contravenþii la reglementãrile vamale, procedura de constatare ºi sancþionare a acestora se stabilesc prin regulamentul vamal, aprobat prin hotãrâre a Guvernului.
Art. 280. - (1) Contravenþiile vamale sãvârºite în incintele vamale ºi în locurile unde se desfãºoarã operaþiuni sub supraveghere vamalã se constatã ºi se sancþioneazã de persoanele împuternicite de cãtre autoritatea vamalã.
(2) În cazul în care contravenþiile vamale sunt constatate de organele de poliþie sau de alte organe cu atribuþii de control, în alte locuri decât cele prevãzute la alin. (1), acestea au obligaþia de a prezenta de îndatã actele constatatoare la autoritatea vamalã cea mai apropiatã, împreunã cu mãrfurile care fac obiectul contravenþiei.
(3) Dupã verificarea încadrãrii faptei în reglementãrile vamale, autoritatea vamalã aplicã amenda ºi dispune, dupã caz, reþinerea bunurilor, în vederea confiscãrii.
(4) Sancþiunile contravenþionale pot fi aplicate ºi persoanelor juridice.
Art. 281. - Dispoziþiile art. 279 ºi 280 referitoare la contravenþii se completeazã cu prevederile Ordonanþei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenþiilor, aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, cu excepþia art. 28 alin. (1) ºi (3) ºi art. 29.
TITLUL XIII
Dispoziþii tranzitorii ºi finale
Art. 282. - Dispoziþiile specifice aplicabile cãlãtorilor ºi altor persoane fizice se stabilesc prin regulamentul vamal.
Art. 283. - Termenele prevãzute în prezentul cod ºi în alte reglementãri vamale se calculeazã potrivit normelor prevãzute în Codul de procedurã civilã.
Art. 284. - Operaþiunile vamale iniþiate sub regimul prevãzut de reglementãrile vamale anterioare intrãrii în vigoare a prezentului cod se finalizeazã potrivit acelor reglementãri.
Art. 285. - Autoritatea Naþionalã a Vãmilor este desemnatã ca autoritate competentã sã aplice pentru România, la data aderãrii la Uniunea Europeanã, prevederile Convenþiei privind utilizarea tehnologiei informaþiilor de cãtre serviciile vamale, încheiatã la 26 iulie 1995, în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeanã - JO C 316, 27 noiembrie 1995, p. 34 - ºi ale Convenþiei cu privire la asistenþa reciprocã ºi cooperarea între administraþiile vamale, încheiatã la 18 decembrie 1997, în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeanã - JO C 24, 23 ianuarie 1998, p. 2.
Art. 286. - Guvernul, la propunerea Ministerului Finanþelor Publice, va aproba prin hotãrâre regulamentul de aplicare a Codului vamal, care intrã în vigoare la aceeaºi datã cu prezentul cod.
Art. 287. - Dispoziþiile cuprinse în prezentul cod ºi în alte reglementãri vamale privind plata, garantarea, înscrierea în evidenþele contabile, stingerea datoriei vamale ºi remiterea drepturilor de import, cu excepþia art. 163 ºi 247 din prezentul cod, se aplicã în mod corespunzãtor ºi pentru taxa pe valoarea adãugatã ºi pentru accize care, potrivit Codului fiscal, sunt în atribuþiile autoritãþii vamale.
Art. 288. - (1) Prezentul cod intrã în vigoare la 60 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe aceeaºi datã se abrogã: Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare; art. 7 din Ordonanþa Guvernului nr. 26/1993 privind Tariful vamal de import al României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 31 august 1993, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 102/1994, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.
(3) Declararea electronicã ºi sistemele automatizate pentru punerea în aplicare a gestiunii de risc ºi schimbul electronic de date între birourile vamale de intrare, import, export ºi ieºire, prevãzute la art. 40, 60-62 ºi 202-204, se pun în aplicare în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentului cod.
(4) Dispoziþiile cuprinse la art. 245 alin. (2) ºi (3), art. 247, art. 252 ºi art. 255 alin. (2) ºi (3) intrã în vigoare la data aderãrii României la Uniunea Europeanã.
*
Prezenta lege asigurã aplicarea Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2.913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, cu modificãrile ulterioare, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitãþilor Europene nr. 302/1992.
avocatnet.ro explicăm legislația
articole
Informații utile în viața ta personală
Salarizare, taxare & relația cu statul
Ghid auto
Ghidul antreprenorului
Justițiabil in România
Date personale & viața privată
Start-up
Editorial
Weekend
IMM & Antreprenoriat
Taxe și impozite
Relații de muncă & Asigurări sociale
PFA & Profesii liberale
Finanțări
Aspecte juridice
întrebări și răspunsuri
Acum în comunitate
0 mesaje publicate astăzi
3 utilizatori online
0 consultanți online
3 utilizatori online
0 consultanți online
consultanți
Vreau consultanță
Pe avocatnet.ro găsești mii de consultanți, din diferite domenii, pe care îi poți contacta direct.
Află cum!
Vreau să ofer consultanță
Pe avocatnet.ro se fac lunar mii de cereri de consultanță către consultanții înscriși.
Află detalii!
Implică-te, ajută-i pe alții
și fă-te cunoscut
Vrei să afle și alții câte lucruri știi în domeniul tău de activitate?
Răspunde la întrebăriși fă-te cunoscut
tataru loredana 
sabinna
Comentarii articol (0)