O primărie chiar poate intra în faliment? Ce prevede legislația

Gestionarea problemelor financiare majore pe care le au primăriile din România se face conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2013 privind criza financiară și insolvența unităților administrativ-teritoriale.

Acest act normativ stabilește că o primărie cu datorii mari se poate găsi în două situații diferite, dintre care prima este criza financiară. Mai precis, criza financiară este atunci când există o lipsă acută de bani, care duce la nechitarea datoriilor (lichide și exigibile) pe o anumită perioadă. Criza financiară este prezumată în una dintre următoarele situații:

• neachitarea obligațiilor de plată (lichide și exigibile) mai vechi de 90 de zile și care depășesc 15% din cheltuielile prevăzute în bugetul general al primăriei (exceptându-le pe cele aflate în litigiu comercial);
• neachitarea drepturilor salariale prevăzute în bugetul local de venituri și cheltuieli sau în bugetele instituțiilor ori serviciilor publice de interes local sau județean pe o perioadă mai mare de 90 de zile de la data scadenței.

A doua situație în care se poate găsi o primărie cu datorii mari este insolvența, potrivit dispozițiilor ordonanței de urgență. Adică, la fel ca la criza financiară, există o lipsă acută de bani, care duce la neachitarea datoriilor (lichide și exigibile) pe o anumită perioadă. Diferențele sunt la situațiile în care insolvența primăriei este prezumată:

• neachitarea obligațiilor de plată (lichide și exigibile) mai vechi de 120 de zile și care depășesc 50% din cheltuielile prevăzute în bugetul general al primăriei (nu se iau în calcul cele aflate în litigiu comercial);
• neachitarea drepturilor salariale aferente raporturilor de muncă și prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli, pe o perioadă mai mare de 120 de zile de la data scadenței.

Așadar, diferența majoră dintre criză financiară și insolvență este dată de cât de vechi sunt datoriile neachitate ale primăriei. Iar în cazul obligațiilor de plată depinde și cât de mult depășesc datoriile cheltuielile prevăzute de bugetul primăriei.

Procedural vorbind, diferențele sunt și mai mari. Asta deoarece criza financiară este o procedură simplă, pe când insolvența este o procedură mult mai complicată, asemănătoare cu cea a firmelor. Însă ambele se bazează pe stabilirea unui plan de redresare și ducerea sa la îndeplinire.

Spre deosebire de o afacere, care, odată ajunsă în insolvență, se poate chiar desființa, această variantă nu există în cazul unei primării. Practic, se iau toate măsurile necesare pentru ca primăria să revină la o situație financiară normală.

OUG nr. 46/2013 reprezintă o primă reglementare în România a redresării primăriilor cu datorii mari. Aceasta a apărut după ce România și-a asumat față de Fondul Monetar Internațional că va reduce datoriile primăriilor.

În ultimele zile, în spațiul public s-a discutat mult despre problemele financiare pe care le au marile orașe ale României, din cauză că Guvernul n-a virat încă primăriilor banii din bugetul de stat pentru anul 2019. Ba mai mult, primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, a declarat chiar că Bucureștiul se află în „faliment nedeclarat”.

În loc de concluzie. Așadar, o primărie nu poate intra în faliment, pentru că aceasta nu poate fi desființată (numai firmele pot intra în faliment). Primăriile pot intra numai în procedura de criză financiară sau în procedura de insolvență, iar ambele implică redresarea financiară ulterioară.