Angajatorii pot fi obligați în instanță să plătească despăgubiri morale însemnate salariaților din cauza condițiilor de muncă

Într-un proces intentat angajatorului său, un procuror a obținut de curând în primă instanță peste 14.000 de euro despăgubiri morale și încă 400 de euro/lună, tot despăgubire morală, până când i se vor asigura efectiv condițiile de muncă conforme cu reglementările în vigoare (conținutul deciziei poate fi parcurs aici). Hotărârea, care aparține Tribunalului București, este relevantă însă pentru toate categoriile de angajatori, fie ei din mediul public sau din mediul privat. Asta, pentru că reglementările se aplică tuturor.

Legislația muncii de la noi le impune angajatorilor să le asigure angajaților securitatea și sănătatea în muncă. Pornind de la Codul muncii și ajungând la reglementări punctuale, specifice, cum e Legea nr. 319/2006 (Legea SSM), Hotărârea Guvernului nr. 1091/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă, angajatorii trebuie să aibă în vedere că salariații nu pot lucra în condiții care să le pună în pericol viața, sănătatea fizică și psihică. Vorbim însă, în realitate, de puțin mai mult decât de condiții care să nu afecteze aceste aspecte. Vorbim inclusiv de demnitatea umană și cea profesională.

Angajatul poate da în judecată entitatea pentru care lucrează și-i poate pretinde despăgubiri atât pentru prejudiciile materiale, cât și pentru cele morale. În cazul de care spuneam mai sus a fost vorba de acordarea unor despăgubiri pentru prejudicii morale, pentru că asta a cerut procurorul cu pricina. În Codul muncii, la capitolul privind răspunderea patrimonială, scrie că angajatorul e obligat să îl despăgubească pe salariatul lezat din culpa sa (a angajatorului), pentru prejudiciile materiale sau morale suferite în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

"Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale (reglementată în Codul civil - n.red.), să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul", scrie, mai exact, în Codul muncii. Mai departe, înțelegem că angajatul trebuie să-i ceară mai întâi angajatorului să-l despăgubească, iar apoi se poate adresa instanței.

În hotărârea Tribunalului București, pe care am invocat-o mai sus, instanța punctează care sunt condițiile ce trebuie cumulate pentru a antrena răspunderea contractuală a angajatorului în această situație descrisă de prevederea de mai sus:

• salariatul să fii suferit un prejudiciu moral sau material;
• prejudiciul să fie cauzat din culpa angajatorului;
• prejudiciul să fii intervenit în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Condițiile improprii de lucru - exemplu

Toată discuția de față e pur teoretică dacă nu aducem în față exemplul concret, din hotărârea Tribunalului București: ce condiții de muncă improprii au determinat instanța să-i dea dreptate procurorului și să-i recunoască dreptul la despăgubiri (deloc neglijabile) și de ce pentru un prejudiciu moral?

Procurorul în cauză a adus în fața instanței faptul că lucrează de o perioadă semnificativă de timp într-un birou extrem de mic (circa 18m²), în care sunt amplasate 12 birouri, 12 scaune, diverse cabluri înșirate de-a lungul și de-a latul încăperii, pe care se calcă în mod obișnuit, nouă unități de calculatoare, nouă monitoare, două imprimante multifuncționale, rutere pentru internet, un dulap de depozitare documente, un cuier - toate acestea reduc suprafața liberă la mai puțin de 9m². În plus, în camera respectivă lucrează 12 oameni, în total.

Acesta a reclamat folosirea unor scaune neergonomice, lipsa spațiilor de depozitare, ceea ce face ca documentele să stea direct pe jos, birourile inconfortabile, insuficiente pentru a așeza toate instrumentele de lucru etc.

În mare: spațiul mult prea redus pentru atâția angajați la un loc și pentru toată infrastructura de lucru, scaune și birouri neadecvate, plus pericolul tuturor acelor cabluri înșirate pe jos și lipsa de igienă în cazul documentelor care trebuie să stea tot pe jos. Procurorul a punctat chiar că acele condiții de muncă sunt net inferioare celor în care își ispășește pedeapsa un deținut, pentru care legea prevede măcar 4m² pentru fiecare persoană.

Condițiile improprii invocat de procuror au fost constatate -- și nu doar o dată -- de terți specializați (firmele specializate pe sănătate și securitate în muncă pot face astfel de analize). Evaluatorii respectivi au propus de fiecare dată luarea unor măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de lucru, dar angajatorul a invocat lipsa de resurse financiare.

În speța aceasta, procurorul și-a axat motivarea pe un prejudiciu moral suferit. Evaluările specialiștilor în riscuri profesionale au arătat că procurorul a fost supus permanent unui disconfort psihic, stresului, precum și unui pericol fizic. A cântărit însă destul de mult și specificul profesiei. Demnitatea profesională scade atunci când chiar mediul de lucru inuman inspiră orice mai puțin autoritate, ceea ce ar trebui să inspire un procuror și instituția pentru care lucrează. A fi audiat de un procuror care lucrează îngrămădit într-un birou, care nu mai are nici unde să-și așeze documentele, e de natură să-i submineze autoritatea.

Câteva aspecte punctate de instanță ce merită reținute

În hotărârea dată, instanța a punctat câteva lucruri pe care trebuie să le rețină orice angajator.

Pe de o parte, că nu e nevoie de o sesizare prealabilă a salariatului în privința condițiilor neadecvate de muncă. În baza legislației muncii, angajatorul e oricum obligat să asigure sănătatea și securitatea în muncă.

Apoi, referitor la infrastructura de la locul de muncă ce pune în pericol sănătatea angajatului și instalarea unor boli profesionale, instanța a punctat că nu e necesar ca reclamantul (angajatul) să dovedească afecțiunile deja instalate (probleme cu spatele, să zicem). E suficient să vedem că obligația angajatorului e de a asigura condiții care să prevină instalarea unor boli profesionale, "iar ignorarea și încălcarea prevederilor legale în domeniu, deși avea cunoștință încă din cursul anului 2015 (...) fără a face dovada chiar și a faptului că a făcut minime demersuri pentru suplimentarea spațiului de lucru, conduce la concluzia că acestuia aparține culpa în producerea unui eventual prejudiciu moral sau material".

Demnitatea umană și cea profesională au fost afectate prin respectivele condiții de lucru inumane, a concluzionat instanța în speța noastră. Un angajator s-ar putea gândi că răspunderea sa poate fi ridicată doar de chestiuni palpabile, de boli profesionale deja instalate, de lucruri care se văd cu ochiul liber sau sunt constatate negru pe alb într-un raport. Obligațiile de SSM merg însă mai departe de atât, a lăsat să se înțeleagă instanța respectivă.