Un contract de leasing permite celui ce finanțează achiziția unui bun (firma de leasing) să transmită unei alte persoane (utilizator), pe o perioadă limitată de timp, dreptul de folosință asupra bunului finanțat. Pe de altă parte, în această perioadă, utilizatorul se obligă să plătească ratele lunare convenite și toate celelalte costuri legate de finanțare.
Atunci când ia un bun în leasing, indiferent de natura acestuia, utilizatorul trebuie, după cum am arătat și mai sus, să plătească, la termenele stabilite la semnarea contractului, ratele de leasing. Până acum, dacă nu se achita de obligația ce-i revenea, respectiv plata ratelor, în termen de două luni, utilizatorul risca să piardă bunul luat în leasing și să plătească toate sumele pe care le datora firmei de leasing.
Legea nr. 83/2021, care a apărut vineri în Monitorul Oficial 401 și care se aplică de azi, stabilește modificarea perioadei după care, în cazul neplății ratelor de leasing, s-ar putea rezilia contractul de leasing, iar bunul contractat va trebui restituit. Concret, legea apărută vineri stabilește majorarea acestei perioade de la două luni, cât era anterior, la trei luni.
Anterior, conform Ordonanței Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, dacă în contract nu se prevedea altfel, “în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing”.
Așadar, de-acum, textul din OG 51/1997 s-a modificat și stabilește că "[î]n cazul în care locatarul/utilizatorul, care are calitatea de consumator, nu acoperă rata de leasing timp de 3 luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing".
În plus, așa cum apare în Legea 83/2021, "[î]n cazul în care locatarul/utilizatorul restituie bunul în termenul prevăzut în contract, eventualele despăgubiri nu pot cuprinde decât diferența între totalul sumelor datorate conform contractului, diminuată cu valoarea obținută prin valorificare, exclusiv TVA, sau, după caz, cu valoarea stabilită printr-un raport de evaluare a bunului emis de un evaluator autorizat conform legii".
Sumele datorate sunt considerate, potrivit legii, cele din facturile emise şi neachitate, valoarea de intrare rămasă de achitat până la finele perioadei de leasing, inclusiv valoarea reziduală, cheltuieli cu asigurările bunului, reprezentate de polița de asigurare obligatorie şi/sau poliţa de asigurare facultativă, amenzi de circulaţie şi amenzi pentru neplata rovinietei, precum şi taxe/impozite aferente bunului.
După cum stabilește OG 51/1997, la terminarea perioadei desfășurării leasingului, utilizatorul are posibilitatea de a decide dacă achiziționează bunul luat în leasing sau dacă renunță la el. În ultimul caz, de fapt, utilizatorul a închiriat bunul pe perioada desfășurării contractului. În cazul în care dorește să cumpere bunul la finalul contractului, de cele mai multe ori, utilizatorul trebuie să plătească o anumită sumă (stabilită la semnarea contractului), numită valoare reziduală.
Comentarii articol (0)