Practic, decizia dată miercuri de CJUE, în cauza C‑397/18, stabilește că, dacă angajatorii nu fac adaptări speciale, concedierea persoanelor cu handicap pe motive de productivitate, polivalență sau absenteism poate fi considerată discriminatorie.
„(...) concedierea pentru «motive obiective» a unui lucrător cu handicap pentru motivul că acesta îndeplinește criteriile de selecție avute în vedere pentru a determina persoanele care urmează să fie concediate, și anume o productivitate sub un anumit nivel, o polivalență mai scăzută pentru posturile din cadrul întreprinderii, precum și o rată ridicată a absenteismului, constituie o discriminare indirectă pe motive de handicap (...), cu condiția ca angajatorul să nu fi adoptat în prealabil, în legătură cu acest lucrător, amenajări corespunzătoare pentru persoanele cu handicap (...)”, este explicat în decizia amintită.
Deși asemenea criterii de concediere pot fi considerate neutre, judecătorii spun că, de obicei, persoanele cu handicap au anumite limitări față de salariații obișnuiți. Asta înseamnă că o persoană cu handicap nu poate fi la fel de productivă, iar riscul ca aceasta să absenteze mai des sunt mari. Prin urmare, criteriile de concediere pot fi considerate discriminatorii.
Totuși, în decizie se subliniază că respectivele criterii pot fi considerate neutre dacă angajatorul a făcut adaptări speciale pentru persoanele cu handicap.
„(...) angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare, adică măsuri eficiente și practice destinate amenajării locului de muncă în funcție de handicap, de exemplu prin amenajarea localurilor sau prin adaptarea echipamentelor, a ritmului de lucru, a repartizării sarcinilor sau a ofertei de mijloace de formare sau de încadrare, fără a genera costuri disproporționate pentru angajator, ținând seama în special de costurile financiare și de altă natură pe care le implică, de dimensiunea și de resursele financiare ale organizației sau întreprinderii și de posibilitatea de a obține fonduri publice sau orice alte ajutoare”, detaliază judecătorii CJUE.
Codul muncii din România stabilește că sunt interzise orice discriminări față de un angajat, bazate pe hadicap, atunci când vine vorba de salarizare, egalitatea de tratament și concediere.
Persoanele cu handicap încadrate în muncă au dreptul la o adaptare rezonabilă la locul de muncă, potrivit Legii nr. 448/2006, în caz contrar aplicându-se amenzi între 6.000 și 12.000 de lei.
Totodată, orice discriminare pe bază de handicap se poate amenda cu sume între 1.000 și 30.000 de lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, sau cu sume între 2.000 și 100.000 de lei, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate, conform Ordonanței Guvernului nr. 137/2000.
Important! Deciziile CJUE sunt obligatorii pentru instanțele românești care se confruntă cu cazuri asemănătoare.