Angajații care vor raporta încălcări ale legislației europene vor beneficia de protecție. Ce măsuri trebuie să ia firmele

Directiva UE 2019/1937 [...] privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii a fost adoptată în octombrie 2019 și trebuie transpusă în dreptul intern până 17 decembrie 2021. În esență, ea se aplică oricăror entități (fie că discutăm de entități publice, fie de entități private care au peste 50 de angajați), care trebuie să adopte canale de facilitare a raportării încălcărilor dreptului UE și mijloace de protecție a celor care fac divulgările.

Practic, astfel de firme sau organe publice vor fi obligate să implementeze măsuri de protecție a persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii Europene (de exemplu, domeniul achizițiilor publice, cel al concurenței, al protecției datelor sau al protecției consumatorului). Și când discutăm de persoane care trebuie protejate, nu e vorba doar de angajați, ci directiva vizează o sferă foarte largă (de la potențiali candidați pentru un post, la persoane care au legătură cu cele care au raportat încălcările sau chiar firme deținute de persoanele care au făcut raportarea).

Măsurile concrete de protecție 

Motivul principal pentru care cineva ar evita să raporteze încălcările dreptului Uniunii Europene este frica de represalii, din partea entității raportate (mai ales când această entitate este angajatorul persoanei care a făcut raportarea). Astfel, directiva instituie o serie de măsuri de protecție a persoanelor care raportează încălcări precum cele menționate mai sus.

1. Vor fi interzise, expres, represaliile, din partea persoanei raportate. Discutăm, aici, de chestiuni precum interzicerea concedierii, suspendării sau blocării promovării angajaților. Orice formă de represalii, în domeniul muncii, este inclusă aici, practic. Chiar și chestiuni precum evaluări de performanțe slabe, care au fost determinate de raportare, și nu de performanță, în sine. După aceea, pot apărea, aici, și amenințări, atitudini discriminatorii sau includeri pe liste „negre”, care ar obstrucționa angajarea unei persoane într-o anumită industrie. 

2. După aceea, vor exista măsuri de sprijin pentru persoanele care raportează. Discutăm aici de acces gratuit la consiliere cu privire la problema raportării, inclusiv din perspectiva informării persoanelor interesate de măsurile reparatorii disponibile (în caz că le sunt încălcate drepturile, ca urmare a raportării). Aici se mai poate discuta și de asistență, din partea autorităților, atunci când cei care raportează recurg la entități care le-ar putea oferi protecție. De asemenea, poate fi vorba și de asistență juridică relevantă, de la consultanță, la reprezentare în cadrul procedurilor relevante.

3. Vor mai fi adoptate măsuri de protecție a persoanelor care raportează, în special când activitatea de raportare vizează chestiuni precum proprietatea intelectuală sau secrete comerciale. Astfel de măsuri au rolul de a-i garanta persoanei care a făcut raportarea că nu va răspunde, într-o procedură judiciară, pentru încălcarea normelor referitoare la chestiuni precum cele de mai sus. În același timp, trebuie să se demonstreze că persoana care a făcut divulgarea a avut „motive întemeiate să considere că raportarea sau divulgarea publică a fost necesară pentru dezvăluirea unei încălcări”, conform Directivei.

4. Statele membre vor adopta sancțiuni aplicabile entităților care nu respectă prevederile transpuse. Trebuie să așteptăm legea de transpunere, pentru a vedea care vor fi sancțiunile aplicabile, în concret.

Atenție! Persoanele care raportează nu vor putea să renunțe la drepturile pe care le au, în temeiul directivei (și a legii de transpunere, implicit). Acest lucru ar fi relevant mai ales dacă angajatorii le cer angajaților să semneze contracte care includ clauze de renunțare la astfel de drepturi.

Pe lângă ce menționasem inițial, mai trebuie scos în evidență că, pentru a beneficia de protecție, cei care raportează încălcările trebuie să fi avut cel puțin „suspiciuni rezonabile, cu privire la încălcări potențiale sau reale care s-au produs sau care sunt foarte susceptibile să se producă”. La acest moment, mai trebuie clarificat, în detalii mai precise, ce înseamnă „suspiciuni rezonabile”.

La ce ne putem aștepta, după transpunerea directivei în România

Directiva va trebui transpusă până în 2021. Cum spuneam și mai sus, ea se va aplica:

• firmelor cu peste 50 de angajați (dacă vorbim de entități private) și
• va viza încălcări ale dreptului Uniunii Europene.

Pe de altă parte, nimic nu oprește România să extindă obligațiile de conformare și la firmele cu mai puțin de 50 de angajați și să asigure protecție și pentru cei care raportează încălcări doar a dreptului românesc, care nu are legătură cu normele UE.

De asemenea, este și în interesul firmelor să adopte măsuri de protecție a angajaților care vor raporta încălcări ale normelor obligatorii, astfel încât aceștia să fie feriți de represalii. Să luăm un exemplu simplu: un angajat știe că firma pentru care lucrează are o reputație pentru represalii luate față de salaraiații care raportează abateri. El va fi descurajat să raporteze astfel de abateri, în interiorul firmei, dar, probabil, nu va fi descurajat să facă astel de raportări autorităților (mai ales dacă există canale care îi asigură anonimatul).

În schimb, o firmă care a implementat canale de protecție și de raportare internă, adică o firmă care îi creează certitudinea angajatul că acesta nu va suferi represalii, va putea să îl determine pe salariat să facă acea raportare în interiorul firmei. Astfel, conducerea are mai multe șanse să abordeze și să remedieze problema (mai ales dacă se poate evita ca ea să capete amploare), poate chiar înainte ca autoritățile să aplice o sancțiune și, astfel, să evite consecințele negative posibile.

Atenție! Pentru a se aplica noile obligații (și măsuri de protecție), directiva trebuie implementată în România, printr-un act normativ de transpunere.