Și la încetarea contractului prin demisie, și prin acord, angajatorul trebuie să dea o decizie de constatare a încetării relației de muncă

Ne raportăm, mai exact, la o decizie relativ recentă a Curții de Apel București (CAB), într-un litigiu de muncă, în care s-a ridicat și problema actului de constatare a cazului de încetare a contractului de muncă - obligativitatea sa, efectele și condițiile sale.

Fără a intra în detaliile conflictului de muncă din speța respectivă, nu tocmai relevante pentru discuția de față, ne uităm la câteva precizări ale CAB pe marginea actelor care se fac obligatoriu la încetarea unui contract de muncă.

În primul rând, încetarea unui contract de muncă se constată obligatoriu printr-un act administrativ al angajatorului, punctează Curtea (decizie, ordin, dispoziție etc.). Această obligație rezultă din Codul muncii și din Legea nr. 62/2011. Oricare ar fi cauza încetării, chiar și demisia ori acordul părților.

"De altfel, cu titlu de exemplu, Curtea reține că și în cazul cererii de demisie a salariatului, deși este necesar actul unilateral de voință al salariatului manifestat în scris, simpla înregistrare a unei cereri de demisie nu produce în sine încetarea contractului individual de muncă al salariatului fiind necesară emiterea unei decizii de către angajator pentru constatarea intervenirii demisiei salariatului după împlinirea termenului de preaviz", potrivit deciziei CAB.

Curtea arată în acest context înspre perioada de preaviz, în care contractul individual de muncă continuă să-și producă toate efectele și în care poate interveni o altă cauză de încetare a contractului de muncă: decesul salariatului sau o abatere disciplinară care să ducă la o concediere (cu cercetare, desigur). Dacă nimic de acest fel nu se întâmplă în perioada de preaviz, atunci, la final, angajatorul trebuie să emită acel document prin care se constată cauza de încetare a contractului de muncă și cu privire la care CAB atrage atenția că e necesar. "(...) emiterea unei decizii prin care angajatorul constată încetarea contractului de muncă al salariatului prin efectul demisiei acestuia la expirarea termenului de preaviz, potrivit prevederilor art. 81 alin. 7 din Codul muncii, este necesară și în acest caz", precizează Curtea.

Același raționament e valabil și în cazul încetării contractului de comun acord între angajator și angajat - și aici e necesar documentul de constatare.

Faptul că acel document este emis de angajator și, prin urmare, pe el nu există semnătura salariatului nu transformă situația din demisie/încetare de comun acord în concediere, subliniază Curtea: "(...) decizia angajatorului emisă pentru constatarea cazului de încetare, are valoarea juridică de act unilateral al angajatorului prin care se constată cazul de încetare de drept a contractului individual de muncă al salariatului la care se referă, textul art. 55 litera b) din codul muncii, însă emiterea actului de constatare nu solicită o «confirmare» din partea salariatului care și-a exprimat în prealabil un acord valabil".