După ce la începutul anului au trecut termenele pentru raportările retroactive, raportarea aranjamentelor fiscale curente a intrat de puțină vreme pe „făgașul” unui termen-standard de 30 de zile. Pe scurt, firmele și fiscaliștii trebuie să fie foarte atenți la identificarea corectă a momentului exact de la care încep să curgă cele 30 de zile în care un aranjament trebuie raportat la Fisc, altfel riscă să depășească termenul și să fie amendați. Fiscaliștii și companiile trebuie să raporteze autorităților aranjamentele fiscale transfrontaliere care le permit să evite taxele și impozitele sau să obțină o reducere a acestora, conform Ordonanței Guvernului 5/2020, care transpune la noi Directiva europeană DAC6. Însă regula se aplică inclusiv atunci când vine vorba de proiectarea unui asemenea aranjament fiscal, chiar dacă acesta mai are până să fie implementat în practică.
„Este important pentru companii să nu omită un detaliu important - momentul de la care încep să curgă cele 30 de zile, și anume de la primul pas în implementare. Altfel, este posibil ca, la momentul semnării documentelor de implementare a tranzacției, termenul să fie deja expirat. Prin urmare, departamentul financiar trebuie să fie extrem de agil și vigilent, ca să identifice aceste tranzacții încă din stadiile incipiente, pentru a putea îndeplini obligațiile de raportare la timp. Pe de altă parte, însă, companiile pot avea tranzacții raportabile care, în final, nu se implementează. Totuși, dacă decizia de a nu implementa se ia după trecerea celor 30 de zile, obligația de raportare rămâne”, a atras atenția, într-un material remis miercuri redacției noastre,
Raluca Popa, Partener Asociat la EY România.
Specialista a venit cu această atenționare în contextul în care, pentru aranjamentele fiscale discutate sau implementate
începând cu data de 1 ianuarie 2021, se aplică un
termen-standard de raportare la Fisc de 30 de zile. Despre imprevizibilitatea acestui termen permanent am scris recent - poate să cadă în orice zi a lunii și intervine numai dacă există aranjamente raportabile.
Conform OG 5/2020, aranjamentele fiscale transfrontaliere discutate sau implementate se raportează la Fisc fie de către fiscaliști (ca intermediari), fie de către contribuabili. În cazul
fiscaliștilor, pe de o parte, termenul respectiv începe să curgă:
> din ziua următoare datei la care aranjamentul transfrontalier raportabil este pus la dispoziție pentru implementare; sau
> din ziua următoare datei la care aranjamentul transfrontalier raportabil este pregătit pentru implementare; sau
> din momentul în care a fost făcut primul pas în demersul de implementare a aranjamentului transfrontalier raportabil.
Pe de altă parte, dacă obligația de raportare aparține
firmelor (fie pentru că intermediarul nu face raportarea, fie pentru că nu-i niciun intermediar implicat), cele 30 de zile încep să curgă din ziua următoare datei în care survine mai întâi oricare dintre momentele următoare:
> aranjamentul transfrontalier raportabil este pus la dispoziția respectivului contribuabil pentru implementare;
> aranjamentul transfrontalier raportabil este pregătit pentru implementarea de către contribuabil;
> momentul în care a fost făcut primul pas în procesul de implementare în legătură cu contribuabilul.
Așadar, de obicei,
momentul zero poate fi considerat cel în care se încep discuțiile efective despre o posibilă implementare a unui aranjament fiscal transfrontalier.
„Textul, și din directivă, și din ordonanță, zice clar: inclusiv proiectarea tranzacției e subiect de raportare”, a subliniat
Emanuel Băncilă, Partener la Radu și Asociații, la un seminar de fiscalitate din 2020. În completare, la același eveniment,
Mihaela Mitroi, Partener la EY România, a precizat că nu ideea în sine este cea raportabilă, ci intenția de a pune o idee în practică:
„Ideile nu sunt raportabile. Raportabilă este intenția companiei de a proiecta, de a implementa [un aranjament fiscal].”
Însă cum se dovedește că o companie a decis să implementeze un anumit aranjament fiscal? Simplu:
e necesar un document scris, care poate fi chiar minuta unei ședințe a conducerii, de exemplu. Emanuel Băncilă a sugerat că ar trebui să existe o
procedură internă pentru situațiile de acest fel, prin care să se stabilească faptul că decizia despre proiectarea sau implementarea unui aranjament fiscal trebuie să fie consemnată în scris și datată.
De ce? Pentru a putea dovedi autorităților fiscale, în cazul unui control,
momentul în care s-a decis proiectarea sau implementarea unei scheme transfrontaliere. Asta pentru a dovedi că raportarea a fost făcută la Fisc atunci când trebuia.
Obligația de raportare a aranjamentelor fiscale transfrontaliere
este, în principal, a specialiștilor, adică a notarilor, contabililor, consultanților fiscali sau avocaților. Atunci când aceștia acționează ca intermediari și ajută firmele la conceperea și/sau implementarea unui aranjament fiscal transfrontalier. Așa prevede OG 5/2020. Totuși, pot exista situații în care obligația de raportare se mută de la intermediar la firma pe care acesta a consiliat-o pentru un aranjament fiscal. Termenul pentru a face o raportare este, așa cum am menționat mai sus, de 30 de zile.
Raportarea aranjamentelor transfrontaliere se face la Fisc
prin intermediul unui formular special.
Neraportarea ori raportarea cu întârziere, de către intermediari sau de către contribuabili, a aranjamentelor transfrontaliere se poate sancționa cu
amendă între 20.000 și 100.000 de lei.
Primul termen pentru raportarea aranjamentelor fiscale transfrontaliere către Fisc a fost pe
1 februarie 2021 (optimizările fiscale implementate între 1 iulie și 31 decembrie 2020), iar al doilea termen, care a fost mult mai important, pentru că a vizat toate optimizările fiscale implementate între 25 iunie 2018 și 30 iunie 2020, a fost pe
1 martie 2021. Dincolo de aceste două termene ce vizau perioade anterioare, începând cu 1 ianuarie 2021 se aplică termenul-standard de 30 de zile.
Comentarii articol (0)