avocatnet.ro 
De principiu, un avocat va fi obligat să raporteze aranjamentele fiscale transfrontaliere numai dacă clientul său îi dă un acord scris pentru a face asta, conform Ordonanței Guvernului 5/2020, care transpune la noi o directivă europeană. Cu alte cuvinte, firmele pot renunța la secretul profesional pe care-l au în relația cu avocatul.
Însă, chiar dacă acel acord scris nu există, avocatul tot rămâne cu o obligație de informare. În esență, avocatul trebuie să anunțe un alt intermediar, care a fost implicat în punerea la punct a aranjamentelor fiscale, că trebuie făcută raportarea la Fisc. Asta înseamnă că raportarea o va face celălalt intermediar (contabil, consultant fiscal, notar etc.), nu avocatul în sine.
În cazul în care avocatul este singurul intermediar implicat în punerea la punct a unui aranjament transfrontalier, acesta trebuie să-și informeze clientul despre obligația de raportare la Fisc. Adică firma este cea care trebuie să raporteze schema de optimizare fiscală, dacă nu vrea să renunțe la secretul profesional.
Practic, așa cum a subliniat Emanuel Băncilă, partener la Radu și Asociații, la un seminar recent de fiscalitate, autoritățile europene au stabilit această obligație de raportare în așa fel încât firmele să nu se poată folosi de avocați pentru a scăpa de raportarea aranjamentelor fiscale transfrontaliere.
Aceste informații sunt confirmate și de o informare recentă pe care a transmis-o avocaților Uniunea Națională a Barourilor din România. „În esență, avocatul va trebui să aducă la îndeplinire obligația de raportare către Agenția Națională de Administrare Fiscală a informațiilor cerute de lege, doar dacă există acordul scris al clientului. Iar în lipsa acestui acord, avocatul va trebui să notifice în scris, fără întârziere, altui intermediar că are această obligație, iar dacă nu există alt intermediar, chiar clientului”, scrie în informarea respectivă.
Totodată, reprezentanții Uniunii au subliniat că obligația de raportare se aplică numai avocaților care activează în domeniul consultanței transfrontaliere, dacă sunt considerați intermediari în implementarea schemelor fiscale. „Dispozițiile nu se referă la avocații care au luat cunoștință de informații în cursul evaluării situației juridice a clientului în cadrul unor proceduri judiciare sau al îndeplinirii obligației de apărare sau de reprezentare a clientului în proceduri judiciare”, mai este punctat în informare.
Ordonanța amintită prevede că intermediarul este cel care face raportarea unui aranjament fiscal (inclusiv dacă vorbim de proiectarea unui aranjament), în termen de 30 de zile, către Fisc. În același timp, în vară va trebui făcută și o raportare retroactivă a schemelor implementate între 25 iunie 2018 și 1 iulie 2020. Modelul formularului care va fi folosit pentru asta urmează să fie stabilit până la finele lunii martie 2020.
Specialiștii EY România spun că firmele ar trebui să stabilească cu intermediarii ca aceștia din urmă să-i anunțe că urmează să facă o raportare. Atât pentru ca firma să știe că un aranjament a fost raportat, cât și ca aceasta să poată să verifice informațiile.
Practic, așa cum este legislația acum, intermediarii nu trebuie să anunțe companiile sau să le ceară aprobarea, însă, în lipsa unei verificări, raportarea ar putea ajunge la Fisc incompletă sau incorectă și ar putea expune un business la controale sau amenzi. În plus, dacă sunt implicați mai mulți intermediari, ideal este ca unul singur să raporteze schema și să-i anunțe pe ceilalți.
De ce au fost aleși intermediarii pentru raportarea schemelor transfrontaliere? Pentru că, potrivit celor de la EY, acești specialiști sunt cei mai în măsură să înțeleagă aranjamentele fiscale și avantajele ce vin de pe urma lor.
ContSters83008